Este extrem de dificil a scrie despre Chişinău. Cum să prezinţi o localitate, o urbe ridicată de voia vremurilor la rangul de capitală a unui stat când în negura trecutului sunt sute şi mii de ani de istorie care până astăzi rămân nedescifraţi? Cu ocazia celor 580 ani de la fondarea Chișinăului și celebrarea Hramului Orașului, VIP magazin a răsfoit arhiva și a decis să vă prezinte un proiect inedit! Savurați din file din istoria orașului de pe malul Bîcului!

 

—————————————

Primăria (1902)

A avut două edificii – aşa-zisa Primăria Veche (1817) şi Primăria Nouă, pe care o cunoaştem astăzi, construită în 1902 în stil neoclasic, cu elemente gotice după proiectul lui M. Elade cu participarea directă a lui Alexandru Bernardazzi (arhitect al oraşului în anii 1850-1878). În 1941, clădirea a fost aruncată în aer de către sovietici. Primul cinematograf din Chişinău şi prima proiectare a unei pelicule cinematografice s-a făcut tot în incinta primăriei (1902).

Istoria primăriei este legată de numele lui Carol Schmidt, cel care între 1878-1903 a fost în fruntea Chişinăului şi sub conducerea lui a fost construită prima linie de tramvai, case pentru invalizi, amfiteatrul cu sală de spectacole. Gherman Pântea este un alt nume sonor al capitalei. El a fost ales membru în Sfatul Ţării din partea Congresului militarilor moldoveni; după Unire, a fost preşedinte al Camerei de Comerţ şi Industrie din Chişinău, primar al Chişinăului (1923, 1927–1928, 1932). În timpul celui de-al doilea război mondial a ocupat postul de primar al Odesei (1941–1944).

———————————–

Catedrala Naşterea Domnului (1830)

Catedrala nouă a Chişinăului a fost zămislită în momentul când oraşul a devenit, la 1812, centru gubernial. Mitropolitul de atunci, românul Gavriil Bănulescu-Bodoni, a ştiut să demonstreze că o biserică la marginea imperiului este nu numai un loc de închinăciune, ci şi un stâlp al creştinătăţii.

Proiectul catedralei aparţine arhitectului Abraam Ivanovici Melnikov, care a văzut catedrala în vis. În 1835, arhitectul Gaschet propune proiectul Piaţa Catedralei, un ansamblu arhitectural din care să facă parte Catedrala, Clopotniţa, Porţile Sfinte (care la acel moment încă nu erau construite), clădirea Mitropoliei. Mai târziu, Alexandru Plămădeală şi Eugen Bernardazzi reuşesc să adauge la acest complex încă o piesă – monumentul lui Ştefan cel Mare. Nici arhitecţii sovietici n-au avut încotro şi au legat clădirea guvernului (construită pe ruinele fostei Mitropolii şi a Casei Eparhiale) aranjând-o simetric faţă de complexul Catedralei. În 1941, Catedrala a fost aruncată în aer parţial de către armatele sovietice în retragere. În 1962, este aruncată în aer Clopotniţa, iar Catedrala este transformată în sală de expoziţie. În 1989, Catedrala a fost retrocedată bisericii şi, cu concursul Primăriei Chişinăului, se reconstruieşte Clopotniţa.

 Marea cântăreaţă de operă Maria Cibotari (născută într-o mahala a Chişinăului şi care a studiat la Şcoala normală de fete „Florica Niţă” şi la Conservatorul „Unirea”), începând cu 1923, a fost solistă în corul Catedralei „Buna Vestire” din Chişinău, apoi în corul Mitropolitan, dirijat de pr. Mihail Berezovschi.

——————————

Seminarul teologic (1813)

Biblioteca Naţională (2007)

A fost fondat de mitropolitul Gavriil Bănulescu-Bodoni. Ultimul bloc al Seminarului, cel care astăzi aparţine Bibliotecii Naţionale, a fost construit în perioada 1900-1902. În 1926, aici a fost deschisă Facultatea de Teologie. Din acest Seminar au ieşit nu numai prea înalţi prelaţi, cum ar fi Axentie Stadniţchi, mitropolitul Gurie Grosu, mitropolitul Antonie Plămădeală, mitropolitul Nestor Vornicescu, dar şi alte importante personalităţi politice ale Basarabiei – Ion Inculeţ, Pan. Halippa, Petre Cazacu, Ion Pelivan ş. a. După 1918, la Seminarul Teologic au activat nume de referinţă pentru cultura şi ştiinţa română – Nichifor Crainic, Petre Constantinescu-Iaşi, Ştefan Berechet, Ioan Savin, Gala Galaction. În timpul celui de-al doilea război mondial, o parte din clădirile Seminarului Teologic au fost deteriorate, inclusiv biserica Seminarului. După război, locul a fost eliberat pentru viitoarea clădire a guvernului şi pentru Biblioteca Naţională.

Dacă am vrea să pomenim una dintre figurile cele mai remarcabile pe care le-a dat Seminarul Teologic din Chişinău, nu putem să nu-l pomenim pe remarcabilul Pan. Halippa, care şi-a făcut studiile la această instituţie. El este ales mai târziu deputat în Sfatul Ţării, apoi – vicepreşedinte al Sfatului Ţării (1917-1918), preşedinte al Sfatului Ţării (25 noiembrie 1918 – 18 februarie 1919). După Unire, este numit ministru de Stat pentru Basarabia (1919- 1927), ministru de stat (1931, 1933), deputat şi senator în Parlamentul Român.

———————————

Liceul de Băieţi nr. 1 (1833)

Muzeul Naţional de Istorie (2007)

 

Odinioară, clădirea Muzeului Naţional de Istorie a aparţinut primului Liceu de Băieţi din Basarabia. Liceul de Băieţi nr. 1 a fost fondat în 1833 şi a închiriat case şi localuri pentru discipolii săi până în 1878, când directorul Vasile Soloviov a reuşit să obţină fonduri şi, după proiectul arhitectului H. Lonskoy, a fost construită faţada clădirii, iar părţile laterale sub formă de turnuri au fost proiectate de Iacob Uscat. După cel de-al doilea război mondial, clădirea şi-a schimbat menirea în mai multe rânduri, ca la începutul anilor ’60 să devină unul din blocurile Institutului Politehnic din Chişinău. În anii ’80, s-a început reconstrucţia fundamentală a clădirii, ea devenind sediul Muzeului Naţional de Istorie.

Dacă ar trebui să trecem în revistă numele absolvenţilor acestui liceu, al absolvenţilor care s-au remarcat în istorie, am avea nevoie nu de o listă, ci de un tom impunător. Aici au învăţat scriitori, artişti, oameni politici, militari. Printre absolvenţi se numără fostul prim-ministru al Rusiei  Serghei Vitte şi eroul războiului civil Serghei Lazo, conducătorul Republicii Transsiberiene. Tot aici a învăţat Constantin Stere, iar profesor i-a fost o figură celebră a Basarabiei, preotul N. Laşkov.

 ————————-

Hotelul „Suisse” (1835)

Hotelul a funcţionat până în preajma celui de-al doilea război mondial, iar în anii 1946-1947 a fost reconstruit din temelie, spaţiul lui fiind extins. Clădirile Hotelului „Suisse” au fost concepute iniţial la 1835 ca nişte case care urmau a fi date cu chirie, fiind construite de familia Monastârschi. La 1873, aceste edificii au fost vândute Seminarului Teologic, care în 1864 le dă în chirie elveţianului Charles Thomas Selouidenis, care a şi fondat aici Hotelul „Suisse”. Luat în arendă doar pe 12 ani, acest imobil a funcţionat ca hotel până în 1940. Această clădire este remarcabilă prin faptul că după 1946 a fost reconstruită din temelie de către o femeie arhitect, R. Spirer, sub îndrumarea directă a arhitectului Alexei Şciusev. Actualmente, aici e amplasată Biblioteca Municipală „B. P. Hasdeu”, deoarece pe vremuri, când spaţiile erau închiriate de Liceul de Băieţi nr. 1, aici a învăţat marele savant.

Aici s-a oprit Nicolae Iorga, când a vizitat Basarabia (Iorga a făcut o călătorie de la Cernăuţi până în Sudul Basarabiei, călătorie care s-a soldat cu scrierea lucrării „Basarabia noastră” (1906). În anii ’30, aici a fost găzduit marele cântăreţ Fiodor Şaleapin (la Chişinău a evoluat în opera „Rusalka” de A. Dragomîjski în Sala Adunării Nobilimii, iar la 3 februarie 1930, în Sala Teatrului „Odeon”, a prezentat o suită din creaţiile mai multor compozitori).

—————————–

Liceul de Băieţi nr. 3 (1901)

Sfatul Ţării (1918)

Academia de Teatru, Artă şi Muzică (2007)

Destinul a făcut ca edificiul Liceului de Băieţi nr. 3 din Chişinău să treacă prin două războaie mondiale, o revoluţie şi câteva cutremure devastatoare şi să ajungă prin timp până în zilele noastre într-o stare aproape perfectă. Anume clădirea Liceului nr. 3 a fost aleasă în calitate de sediu pentru primul parlament al Basarabiei (1917-1919). După care a fost cedată din nou elevilor, băieţilor de la Liceul „Alexandru Donici”. În 1933, la Chişinău a fost transferată Facultatea de Agronomie a Universităţii din Iaşi. În 1940, după 28 iunie, aici un timp a avut sediul Institutul de Limbă şi Literatură adus din Tiraspol. După război, clădirea a fost utilizată ca sediul pentru administraţia sovietică şi ca bloc central pentru Institutul Agricol din Chişinău. Actualmente aparţine Academiei de Teatru, Artă şi Muzică din Republica Moldova.

Pe lângă marii politicieni ai vremii (Pan. Halippa, C. Stere, Ion Pelivan),  nu avem cum să nu pomenim de Lev Milştein (Lewis Milestone), care a învăţat la Liceul Real nr. 3 şi care este singurul basarabean din istoria Hollywood-ului care a obţinut două premii Oscar. Unul pentru filmul „Doi cavaleri arabi” (1927) – singurul film de comedie premiat cu Oscar, performanţă nedepăşită nici până astăzi, şi încă un Oscar pentru pelicula „Pe frontul de vest nimic nou” (1930), turnată după romanul omonim al lui Erich Maria Remarque.

————————–

Penitenciarul din Chişinău (sec. XIX)

 Penitenciarul din Chişinău în stilul lui mauritan a fost construit în anii ’70 ai sec. XIX. Ca să nu influenţeze arhitectura oraşului, s-a găsit o soluţie de compromis potrivit căreia o închisoare a fost amplasată într-un cadru arhitectonic elegant. A suferit în urma cutremurului din 1940 şi o parte din ziduri s-au surpat. Dar a fost refăcută în grabă de autorităţile sovietice, care au suprapopulat-o în perioada 28 iunie 1940 – 3 iulie 1941. Până în prezent, este utilizată în calitate de penitenciar. Prin ea au trecut mari personalităţi: Constantin Stere, Pan. Halippa, Grigori Kotovski, Emanuil Catelly, Teodosie Cojocaru ş.a.

Condamnat pentru crime de drept comun, Grigori Kotovski, eroul de mai târziu al războiului civil, s-a remarcat prin faptul că a evadat şi din clădirea judecătoriei, şi din închisoarea din Chişinău. A fost unul dintre duşmanii convinşi ai Unirii Basarabiei cu România. A organizat unităţile militare din Chişinău să lupte împotriva armatei române şi a Sfatului Ţării.

 ————————-

Biserica Luterană (1838)

Preşedinţia Republicii Moldova (2007)

Biserica Luterană din Chişinău ori Kirha, a fost edificată de comunitatea luterano-evanghelică din Chişinău, care era constituită în temei din nemţi stabiliţi cu traiul în Basarabia după 1812.

Biserica consta dintr-un turn, o clopotniţă, totul construit în stil neogotic. Pe lângă biserică a existat un fel de pension pentru copiii nobilimii germane şi basarabene. A dispărut în 1960, fiind distrusă de autorităţile comuniste. Era o mostră de arhitectură germană, chiar în inima Chişinăului, nu departe de locul unde se înalţă astăzi clădirea Preşedinţiei Republicii Moldova, care în linii mari aminteşte de acea clădire.

——————————–

Izvorul dintâi (1834)

Academia Internaţională de Dezvoltare Agricolă (2007)

Izvorul dintâi (havuzul) a fost construit din 1834 până în 1840 conform unei decizii a primăriei. Cele 26 de izvoare care multă vreme au curs libere de sub dealul Bisericii Mazarache până în Bâc, au fost captate în nişte uluce speciale, cioplite în piatră, de unde veneau sacagiii şi încărcau poloboacele cu apă pentru a alimenta oraşul. Proiectul a fost elaborat de Osip Gaschet, iar lucrările propriu-zise au fost efectuate de către meşterul Suioldji din Odessa. Cum se întâmplă de obicei, banii alocaţi de primărie n-au fost suficienţi pentru realizarea lucrării şi atunci s-a apelat la ajutorul populaţiei, care şi-a adus aportul său bănesc în sumă de 849 ruble şi 39 de copeici.

Astăzi, de acel izvor aminteşte doar o piatră comemorativă şi clădirea enormă a întreprinderii „Apă-Canal”, edificată chiar în preajma acestui izvor.

————————————-

Hotelul Londra (sf. sec. XIX)

 Data exactă a construcţiei nu o cunoaştem, dar se ştie că la începutul secolului XX era unul dintre hotelurile cele mai preferate de către oaspeţii importanţi ai Chişinăului. Aici se oprise în 1914 Vladimir Maiakovski, care a vizitat Chişinăul pentru o singură noapte (şi care a apreciat la justa valoare vinurile moldoveneşti). Aici, în acest hotel, Constantin Stere, în 1906, a scris celebra sa recenzie „Poetul pătimirii noastre”, articol prin care l-a consacrat în eternitate pe tânărul debutant ardelean Octavian Goga. În timpul războiului, clădirea a avut de suferit şi a fost reconstruită cu tot ansamblul de clădiri din preajmă (hotelul se afla în actualul edificiu vizavi de CC „Sun city”).

——————————————

Monumentul lui Alexandru II

Monumentul lui Ştefan cel Mare şi Sfânt

Monumentului lui Alexandru II a fost amplasat la intersecţia străzii Gogol şi bulevardului Alexandru, în colţul Grădinii Publice, în memoria împăratului, care la 1877, pe 12 aprilie, a citit în această piaţă manifestul despre declanşarea războiului ruso-turc şi lupta pentru eliberarea Bulgariei. Turnat din bronz, avea imprimat pe soclu anii de domnie a împăratului – 1853-1881. A fost demolat în 1918, pe locul lui fiind instalată, în 1927, statuia lui Ştefan cel Mare.

——————————————

Casa întrunirilor nobilimii basarabene (1888, bd. Ştefan cel Mare, 103)

Cinematograful „Patria”

Construită în 1888, pe locul Clubului Englez. Arhitect – Heinrich Lonsky, ce­tăţean austriac. Executată în stil clasic cu elemente de baroc, avea la intrare un foişor original, iar pe faţadă – sculpturi-cariatide. În această clădire a avut loc una dintre şedinţele de constituire a Sfatului Ţării. Edifi­ciul a fost distrus în anii celui de al doilea război mondial. Pe locul lui a fost înălţat Cinematograful „Patria”.

E cazul să pomenim aici de vizita la Chişinău a genialului compozitor George Enescu, care a sosit în martie 1918, fiind găzduit de Vladimir Herţa. Concertele maestrului au avut loc anume în Clubul Nobilimii. În octombrie 1918 Enescu a mai evoluat odată pe scena din Chişinău, fiind în trecere spre Odesa, unde avea programate cinci concerte. La prima lui descălecare la Chişinău în 1918, Mihail Sadoveanu a vrăjit publicul, care a participat la o „şezătoare literară” organizată tot la Casa întrunirilor nobilimii basarabene.