Pe Julien Ducarroz l-am cunoscut acum jumătate de an, la cea de-a noua aniversare a Orange Moldova, zi în care el a fost numit în funcţia de director general al marelui operator de telefonie mobilă și internet 4G. Se diferenţia din mulţime prin felul său de a fi… libertin, dezinvolt, parcă prea tânăr pentru un portofoliu atât de larg (o experienţă de 15 ani în cadrul Orange Moldova și funcţii manageriale în șase ţări) și, cum am aflat mai apoi, nemaipomenit de deschis spre provocări și profesionist în abordarea lor. Julien este un manager elevat și strateg, parte a generaţiei NEXT… iar inteligenţa sa se manifestă cu mult peste graniţele domeniului profesional. Revenim la Julien Ducarroz printr-un pictorial de familie, dar și pentru a afla povestea lui de viaţă, oferind un exemplu de succes celor care se gândesc cum să pășească azi pentru a fi mai bine mâine, or, inspiraţi de activitatea de coaching și mentorat pe care o dezvoltă Julien Ducarroz pentru tinerii antreprenori start-uperi, aflăm de unde a început și el.

DRUMUL SPRE AUTOSTRADĂ ESTE, DESEORI, O POTECĂ

>>> Provin dintr-o familie simplă și cu principii sănătoase. Bunicii mei sunt simpli fermieri elveţieni. Tatăl meu provine dintr-o familie numeroasă, un copil obișnuit să lucreze cot la cot cu maturii și care avea o dorinţă și motivaţie enormă de a învăţa și a reuși profesional. El se trezea la patru dimineaţa, îi ajuta pe părinţi în munca casnică, apoi urca pe bicicletă și parcurgea 30 de km până la universitate, iar după ore revenea acasă ca să se implice din nou în munca familiei. Dar aceste greutăţi l-au călit și, într-un final, el nu doar s-a ales cu studii, dar și-a fundamentat o carieră de succes, devenind președinte al companiei „Philip Morris”.

>>> Am fost educat într-un spirit riguros. Atât mie, cât și fratelui meu ne dădeau mereu de înţeles că pentru a obţine ceva, este necesar să muncești mult, să înveţi bine, să cunoști limbile străine. Fratele meu urma cu exactitate această direcţie, ceea ce nu pot spune despre mine.

>>> Eram un rebel. Nu eram elevul model. Reușeam să trec dintr-o clasă în alta doar cu media 6. Dar au urmat examenele de bacalaureat. Disciplina obligatorie – limba germană – la care nu înţelegeam nicio iotă. La partea orală n-am înţeles nici măcar ce m-a întrebat profesorul. Iată ce mi-a zis profesoara: „Ascultă… dacă ieși de aici tiptil, astfel încât să nu se audă ușa, o să-ţi dau nota minimă de trecere.” Am făcut tot ce mi-a stat în puteri – ușa nici măcar nu a scârţâit. Cu toate acestea, am devenit obiect de discuţie la Comitetul disciplinar al școlii, unde aceeași profesoară de limbă germană mi-a decis soarta: „Decât să-l lăsăm corigent… fapt care nu va aduce niciun folos, mai bine e să-i validăm examenul și să meargă cu pace. Ne va fi mai ușor!”

>>> M-am înscris la Facultatea de Inginerie a Universităţii din Lausanne, în partea franceză a Elveţiei, și această decizie i-a bucurat enorm pe părinţii mei. După cursul al doilea, mi-am dorit să schimb ceva și le-am comunicat părinţilor că vreau să mă transfer la Universitatea Politehnică din Zürich (cea mai prestigioasă universitate din Germania, una dintre școlile politehnice de frunte în Europa) și, concomitent, să studiez economia în St. Gallen. Încercările tatălui meu de a îmi explica că fără cunoașterea limbii germane mai că nu am șanse de succes, nu mi-au influenţat hotărârea. Și cred că anume în acel moment când am început să studiez la Universitatea din Zürich, în superșcoala care educă renumiţi oameni de știinţă și laureaţi ai Premiului Nobel, s-a aprins ceva în mine. Am decis ferm să mă ocup de consultanţă și am intrat în competiţie cu colegii. Da, a fost ceva de necrezut. Uneori, nopţile, timp de șase ore traduceam textul manualelor din germană în franceză, încercând să înţeleg fizica fundamentală (pentru inginerie) și managementul inovaţiilor (pentru educaţia economică). Dar, într-un final, am absolvit universitatea, devenind unul dintre cei mai buni cinci absolvenţi din promoţia mea.

>> Părinţii mei niciodată nu mi-au dat bani pe când eram student, eu întotdeauna am muncit. Am lucrat și ca barman; la Fabrica de Producţie „Philip Morris”, la supermarket în calitate de casier. Pe parcursul săptămânii, lucram și la bar ca să-mi pot achita studiile la universitate. Părinţii mei au intervenit financiar doar pentru a mă ajuta să plătesc rata de chirie a apartamentului din Zürich în timpul studiilor. De alfel, metaforic vorbind, am parcurs un drum anevoios în care am găsit înţelepciune şi valori. E calea tatălui meu, căci a ales o metodă de educaţie datorită căreia eu, astăzi, am devenit ceea ce el pregătea treptat pentru mine. Îmi doresc să devin ceea ce a devenit el în ochii mei.

orange_daytwo_0210x_opt>> Universitatea m-a ajutat să-mi decid scopul. Chiar dacă în copilărie eram neliniștit, aveam mereu în faţă exemplele tatălui și ale fratelui meu, fapt care demonstra că prin muncă și studiu poţi răzbate prin viaţă. Inconștient, am adoptat acest model. Nu pot să zic că am devenit mai versat doar fiind admis la universitate. Nu sufeream de lipsă de inteligenţă nici pe când eram școlar, pentru că media 6 rezulta din note de zece urmate de note de doi. „Deștept, dar leneș” – aceasta era diagnoza mea până pe la 20 de ani. Cred că meritul Universităţii din Zürich a fost că mi-a oferit ajutorul să-mi decid scopul în viaţă, sugerându-mi pe ce anume trebuie să îmi concentrez forţele pentru a obţine rezultatul dorit. Am vrut să demonstrez tuturor și mie însumi că pot fi cel mai bun. Acest transfer la facultatea cu predare în limba germană cred că mi-a dat o lecţie foarte importantă: să nu-mi fie teamă de schimbări, să accept plin de curaj orice provocare, luând totul de la zero. De aceea, m-am adaptat destul de ușor în fiecare ţară în care am avut ocazia să muncesc.

ÎNCREDEREA OAMENILOR ÎN TINE LA MOMENTUL OPORTUN FACE MINUNI

>>> Este foarte important ca în viaţa ta să fie oameni care te inspiră și îţi oferă un credit de încredere mai mare decât cel pe care mizezi. Am avansat destul de rapid pe treptele carierei, primind funcţii la care pretindeau oameni cu un palmares mult mai larg. Nu știu dacă erau sau nu mai buni decât mine, dar sigur aveau o experienţă mai mare. Și fiecare dintre cei care au făcut alegerea în favoarea mea mă inspira și mă motiva prin creditul său de încredere. 3539164.jpg

>>> Cred că nu voi avea niciodată posibilitatea să le plătesc cu aceeași monedă, din moment ce ei sunt mai maturi decât mine, și nu voi fi pus în situaţia să le dau aprecieri. Dar, înţeleg foarte bine, cariera este nu doar rezultatul propriilor ambiţii, dar și rezultatul părerii cuiva despre tine la o anumită etapă. Și eu mereu voi fi recunoscător celor care m-au ales anume pe mine. Sunt încă tânăr și, evident, îmi este mai comod să lucrez cu tineri, de aceea pot spera că pentru cineva dintre ei, eu am făcut același gest: am oferit încredere, am riscat și am dat șanse fără a-mi pune întrebări.

CONDU OAMENII MOTIVÂNDU-I PRIN PROPRIUL EXEMPLU

Întâi de toate, aplic un management transparent, care se manifestă în schimbul de informaţie necesară și utilă cu toţi colegii și subordonaţii. Trebuie să împarţi informaţia nu doar cu șeful sau cu directorul general, dar și cu toţii colegii. Astfel, împreună, îndeplinim sarcinile și soluţionăm problemele apărute pe parcurs. Dacă suntem o echipă, atunci suntem astfel de dimineaţă până seară, și la succese, și la nereușite. Avem misiuni comune, prin urmare și soluţiile trebuie să fie comune. Cred cu sinceritate în faptul că fără echipă nu poţi obţine rezultate excelente.

>>> Apreciez enorm valoarea echipei și a fiecărui membru în parte. Pentru mine, nu există șefi mari și mici. Toţi managerii și directorii sunt egali. În general, sunt adeptul organizării orizontale a muncii, când oamenii au mai multă responsabilitate și ierarhia nu este atât de strictă.

>>> Un moment important pe care trebuie să-l perceapă echipa este că un rezultat bun în vremuri grele este mai valoros decât unul minunat în vremuri bune. Să pierzi 15 % din piaţă în timp ce alţii pierd 30 % este mai valoros decât să înregistrezi o creștere de 10 % în perioada în care cresc toţi. Pentru aceasta, este foarte important ca oamenii să fie motivaţi și inspiraţi. Nu știu dacă am inspirat prin cuvinte echipa mea din România atunci când, din cauza crizei, peste noapte am pierdut 20 % din venituri, dar sunt sigur că i-am inspirat prin exemplul propriu. De aceea, adaug încă un principiu de management în listă – condu oamenii motivându-i prin propriul exemplu.

>>> Vreau să cred că subordonaţii mei sunt sinceri atunci când îmi oferă aprecieri în cadrul unor evaluări interne, potrivit cărora sunt apreciat ca un manager deschis, receptiv la idei noi. Anume așa tind să fiu. Pentru mine, este important ca vorbele să corespundă faptelor. Și mă privesc liniștit în oglindă, știind că nu sunt făţarnic.

>> În general, astăzi nu poţi fi unul prin vorbe, și altul prin fapte. Managementul, ca și politica, a devenit, în ultimii ani, foarte transparent și, în acest sens, este considerabil meritul reţelelor sociale și al internetului în ansamblu. Este de neconceput ca astăzi să poţi conduce săvârșind fapte obscure, dar nimeni să nu afle despre asta.

>>> Un principiu important pe care îl urmez este progresul continuu. Nu tind spre perfecţiune. Ce este perfecţiunea? Și, în general, există ea oare? Ceea ce astăzi ne pare astfel nu va avea nicio importanţă mâine. Mult mai important este progresul. Să faci astăzi mai bine decât ieri. Fie și cu pași mici, dar să mergi înainte. După mine, acesta și este criteriul succesului. Și el te ajută să setezi corect ţelurile și să implementezi o evoluţie continuă.

>>> Dinamismul evoluţiei deja depinde de ambiţia dvs. Dacă sunteţi destul de ambiţios, dar eu sunt anume așa, pașii pot fi foarte importanţi. Echipa noastră îmi cunoaște abordarea, eu setez mereu scopuri foarte înalte, asemenea scopuri care, chiar și fiind pe jumătate îndeplinite, vor însemna un rezultat foarte bun. Dar, pentru a obţine ce îţi dorești, trebuie întâi de toate să apreciezi real lucrurile la etapa actuală. Neînţelegând prezentul, nu poţi planifica viitorul – acesta este încă unul dintre principiile mele. Chiar și luând ca exemplu propria carieră, pot spune că primul lucru pe care încerc să îl fac după venirea într-o ţară nouă este perceperea realităţii sale: piaţa, consumatorul, echipa, specificul. Chiar și astăzi, după șase luni petrecute în R. Moldova, pot spune că mi-am îndeplinit această misiune în proporţie de 70 %.

>> Vreau să cred că studiile mele nu au fost în zadar, deci viziunea mea de manager are la bază principii pe care le-am însușit cândva. De un lucru sunt convins: studiile de inginerie oferă un anumit mod de gândire, foarte metodic. Când aveţi ceva de făcut, formulaţi problema, apoi înaintaţi ipotezele, le validaţi și găsiţi soluţia. Poate de aceea noi, inginerii, suntem mai degrabă pragmatici decât creativi. Desigur, există și excepţii, dar noi ne putem opri la timp. De exemplu, voi susţine mereu ideile noi și neordinare, dar de îndată ce voi observa că ele dăuneză businessului de bază, mă voi opri. Sunt o persoană creativă, dar nu în detrimentul activităţii de bază.

FIECARE ŢARĂ ȘI CULTURĂ ÎŢI POT OFERI O LECŢIE

>>> Noi, elveţienii, după natura noastră, suntem foarte deschiși spre diversitate și ne adaptăm mai ușor. În fiecare dintre cele șase ţări am găsit ceva interesant, am împrumutat ceva (preluat). De exemplu, germanii m-au învăţat să fiu direct, util afacerii și cu adevărat bun în comerţ. De la britanici am învăţat diplomaţia… cum să exprimi totul, nespunând de fapt nimic. În România am conștientizat importanţa familiei. 3567336.jpg

ÎNTEMEIND O FAMILIE

>>> Cred că toate mi s-au dat la timpul oportun, inclusiv familia. Am întâlnit-o pe Monica, o româncă nemaipomenit de frumoasă, în timpul vacanţei. Un scenariu clasic, eu eram cu un prieten, ea – cu o prietenă, încercam ambii, prin diferite gesturi haioase, să atragem atenţia celuilalt. În această strategie, involuntar, erau atrași prietenii, evident.

>> Monica mi-a devenit soţie și a adus pe lume cea mai sinceră declaraţie de iubire. Noah crește în braţele noastre, dăruindu-ne fericire unică. Pentru că ei stau acum în România, merg acasă în fiecare weekend și fiecare dimineaţă de weekend e îndulcită de Noah. La rândul meu, adaug dulceaţă gătind pentru familie éclair sau îngheţată de casă. Gătitul este o pasiune aparte pentru mine… cu fiece ocazie prepar ceva gustos și pentru prietenii mei.

dsc_0500-copy-c_opt

ALTE PASIUNI ȘI PRINCIPII

>>> În prezent, când am 40 de ani, cu plăcere m-aș ocupa de antreprenoriat, chiar și în ture de noapte. Sunt cucerit de procesul de creare a start-upurilor. Participând în proiectul Innovation Lab în România, am devenit „nașul” a 12 companii, contribuind la crearea lor. Datorită acestui fapt, am înţeles ceva important: experienţa pe care am acumulat-o până în prezent, care îmi pare de bază, este de nepreţuit pentru alţii. De aceea mă ocup cu plăcere și de coaching, și de mentorat pentru tineri antreprenori. Și îi înţeleg pe profesori, care, în pofida venitului mic, sunt absorbiţi de procesul de predare, transmitere a cunoștinţelor. Acest tip de activitate mă îmbogăţește și pe mine și îmi menţine curiozitatea profesională. Dacă dorești să te menţii la nivelul obţinut, trebuie să înveţi de la cei tineri. În special, dacă ești director general. Este o poziţie foarte periculoasă dacă ai deţinut-o la o vârstă fragedă… ai în faţă încă atât de mulţi ani de muncă, iar tu ești deja în vârf. Ce urmează depinde doar de tine… stai și aștepţi pensia sau îţi saturezi viaţa cu o muncă interesantă, lansându-ţi noi misiuni.

>> Nu-mi cumpăr gadgeturi ca să bifez că le am… da, am telefoane și computer. Nu am o mașină. Nu aș fi cumpărat o casă, dar am făcut-o la insistenţa soţiei mele. Dacă ar f fost posibil de luat hainele în chirie, aș fi apelat la respectivul serviciu. Să am câteva perechi de blugi și un tricou îmi este de ajuns. Nu sunt adeptul proprietăţii și cred că noua economie ia direcţia dezicerii de concepţia proprietăţii veșnice.

img_6311_optFișier

• Deţine cunoştinţe vaste, acumulate pe parcursul a 15 ani de carieră în cadrul „Orange” Group, inclusiv în marketing, în noile tehnologii şi în implementarea inovaţiilor.

• S-a alăturat companiei „Orange România” în anul 2007, în funcţia de manager strategic cu misiunea de coordonare a muncii în planificarea strategică de dezvoltare a companiei. În mai 2009, a devenit director comercial, fiind responsabil de controlul Departamentului de vânzări, marketing, online şi brand-comunicare.

• Până să activeze în cadrul „Orange România”, a fost:

– directorul Departamentului de marketing strategic, directorul marketingului mobil în cadrul „Orange Olanda”;

– Value Based Marketing Manager, răspunzător de implementarea sistemului de management eficient în șase ţări ale „Orange” Group;

– Business Intelligence Manager, responsabil de business-analiză şi identificarea noilor posibilităţi;

– International Operation Manager.

Este pasionat de inovaţii, în cadrul „Orange România” susţinea mereu iniţiativele locale de start-up, propagând trecerea la noua lume digitală.

Text: Doina Popa