Olesea Ghilaș ar putea fi metafora echilibrului, inspirației și a dorinței spre schimbări frumoase. Nu a regretat când de la afaceri a făcut saltul spre un domeniu mai spiritual – psihoterapie, couching și trainer motivațional. De fapt, ea reușește pe toate fronturile să exceleze, să împace pasiunea pentru nou, pentru familie, showroom-ul „Casa Keia”. Are o listă de 200 de lucruri ce vrea să le facă până la sfârșitul vieții. Destul de intrigant, nu-i așa?!

Olesea Ghilaș: Psihoterapeut, LifeCouch, Trainer motivațional, Proprietară „Casa Keia”

Foto: Natalia Mitereva

Îmi ascult inima și sufletul. Cred că lucrul acesta e un catalizator important în viața mea. Tind să evoluez, să devin o versiune mai bună a mea decât ziua de ieri. Am încredere în forțele de Sus pentru a primi lucrurile așa cum sunt și gândul că totul și toți au un sens.

Eu sunt mama care mereu vorbește în metafore cu ai ei copii. Acum le spun mai des despre propria putere, despre situații repetate în viață, în special de cele neplăcute. Sunt pentru a învăța ceva din ele sau pentru a ști să le depășească prin înțelepciune. Le vorbesc despre fericire și că o pot găsi în lucruri mărunte și în emoțiile pozitive. Le vorbesc despre faptul că oamenii cu adevărat fericiți nu pot răni. Fac rău doar cei care sunt cu durere.

Femeile care vin la consultații vor să renunțe la frică, sentiment vechi de când lumea. În spatele ei însă mereu sunt resurse și motivații. Contează să o valorifici corect după ce ai recunoscut-o și acceptat-o. Multe își doresc să trăiască în pace, armonie și dragoste. Dorința lor este deja un pas spre o schimbare, în deosebi dacă este în căutare de sine. Dar eu sunt un bun ghid în această cale – fără așteptări, dar cu instrumente concrete ce pot ajuta orice femeie.

Sunt femeia cu pixul în mână. Mereu ceva îmi notez, fac schițe și planuri. Muza vine la mine de cele mai multe ori în somn. E ca un ritual ce îl folosesc pentru a fi recunoscătoare, să fiu mulțumită cu ce am. Pentru a ierta și a ne cere iertare. Suntem oameni, nu îngeri. Tindem însă a fi îngeri.

Frica mereu a fost și va fi, (ea este umbra noastră). Totul depinde de cum îmi concentrez atenția asupra ei. Ca regulă o recunosc, văd de unde vine (automat puterea ei devine mult mai slabă) apoi o ghidez după felul cum doresc. Nu în zadar se spune: „Întoarce-ți fața către soare și umbrele vor rămâne în urma ta”.

Copiii sunt profesorii mei. Am învățat prin ei și cu ei. Dar cea mai mare lecție însușită este acceptarea. Să-i accept așa cum sunt și să văd perfectul în ei și în lumea ce mă înconjoară. Și cel mai important, ei au fost mereu motivația mea pentru a evolua, pentru a deveni o versiune mai bună a mea.

Soțul meu este izvorul înțelepciunii și al liniștii divine. (Așa îl văd eu și asta îmi place). Mereu îmi va spune: „Dacă nu-ți convine ceva, schimbă acel lucru. Dacă nu-l poți schimba, schimbă modul în care te gândești la lucrul respectiv”! Și el, ca deobicei, are perfectă dreptate!

Ador să mă trezesc devreme. Chiar dacă adorm târziu. Energia dimineții nu se compară cu nicio altă oră din zi. La răsărit îmi încarc bateriile, yoga îmi armonizează mintea și corpul, iar cafeaua pregătită de soțul meu și servită în zori de zi, atunci când copiii încă dorm, îmi oferă o stare de bine. Sunt acolo unde sunt și sunt în pace cu mine!

Mai puțin vorbesc despre provocările vieții și a celor întâmplate. Ele toate sunt depășite. Mie îmi place să-mi concentrez atenția pe lucrurile frumoase. Dar cu certitudine, să nu fi fost ele, nu era să fiu eu cea de acum și de aici, așa cum sunt… și poate într-o zi va veni timpul pentru o carte… Să vedem!

Când aveam opt ani, am trecut printr-o boală incurabilă și nu atât de gravă ar fi fost boala în sine, dar toate evenimentele ce au urmat în procesul de vindecare și după… Într-o societate unde oamenii încă nu pot accepta este foarte greu unui copil să facă față provocărilor. Cred că anume din acest moment a început formarea mea cu adevărat.

Am o listă de 200 de lucruri ce vreau să le fac până la sfârșitul vieții. Ador țările exotice, răsăriturile, meditațiile și am experiența de a trăi în ashramurile din India și Bali. Să colecționez scoici la fel, face parte din pasiunile mele. Sunt amintiri luate cu mine de pe plajele vizitate. Tot ce e legat de spiritual, este despre mine.