În familia lor s-a cântat și se cântă cu ardoare și dăruire. De la mic la mare. Victoria și Veaceslav Ștefăneţ sunt un cuplu pe care muzica, în special acordurile de vioară, i-a unit, pasiunea pentru notele muzicale fiindu-le înscrisă în ADN. Sunt două personalităţi a căror poveste de viaţă merită să o descoperiţi împreună cu noi.
De când se ţine minte Veaceslav, în casa părintească a răsunat muzica, căci cântau toţi, de la bunei până la cea mai tânără generaţie. În familia Ștefăneţ, muzica a fost considerată mai mult decât o noţiune de dezvoltare generală. De mic copil, deși încă nu era conștient, el știa că ea va fi viitorul lui, pentru asta va trăi și, metaforic vorbind, pe ea o va respira.
Totuși, căile spre muzică au fost un pic mai amestecate. Veaceslav cântă la pian de la vârsta de șase ani, anume la clasa pian absolvind Școala de Muzică „George Enescu” din orașul Bălţi. În afară de a cânta la acest instrument, copilul Veaceslav practica activităţi multilaterale. Făcea sport, fotbal, înot, judo, karate, dansuri sportive, apropiaţii săi fiind convinși că va deveni un bun fotbalist.
Într-un fel sau altul, soarta i-a fost decisă de către tatăl său, care l-a îndemnat să facă muzică, Veaceslav realizând însă abia la vârsta de 14 ani că vrea să cânte la vioară, un instrument pe care, de altfel, îl simţea și continuă să-l simtă aproape de suflet. Deși s-a apucat relativ târziu de vioară, munca asiduă și dedicaţia faţă de ea au făcut din Veaceslav Ștefăneţ un violonist iscusit, unde mai pui că are această abilitate în sânge, fiind nepotul vestitului lăutar violonist Toader Ștefăneţ.
În familia Victoriei, de când se ţine minte ea, nicio sărbătoare nu trecea fără ca aceasta să aibă o „prestaţie” pe un scăunel, pe atunci fiind în vogă piesa „Măi bădiţă Petre, măi”, în final micuţa artistă fiind remunerată cu dulciuri. Peste ani, când crescuse un pic mai mare, rudele îi ascultau cu sufletul la gură piesele clasice cântate la vioară. Că aceasta îi va deveni profesia, habar nu avea. Provenind dintr-o familie de medici, tatăl său, medic chirurg traumatolog, își dorea ca fiica sau fiul său, Valeriu Duminică, participant al Jocurilor Olimpice 2016 de la Rio de Janeiro, să-i moștenească profesia. Lucrurile au luat o altă întorsătură, cei doi ocupându-se în prezent cu lucruri de care sunt cu adevărat pasionaţi.
Au decis să facă muzică în adolescenţă. Veaceslav, la 14 ani, iar Victoria, la 16, ambii realizând cât de dragă le este vioara. Această decizie le-a legat destinele, cei doi cunoscându-se chiar din prima zi de studii la Colegiul „Ștefan Neaga”.
Ei consideră că talentul este o moștenire, cu el te naști, însă munca zilnică, orele dedicate în șir exerciţiului cu instrumentul determină rezultatul mult dorit. Totodată, inspiraţia te ajută să creezi mereu ceva frumos, ceva unic.
În materie de muzică, mentori le-au fost părinţii, ei le-au inspirat încrederea în sine, talentul și pasiunea pentru muncă. Cuplul Ștefăneţ le este recunoscător și profesorilor, în mod special lui Boris Dubosarschi, Ellei Vlaicu și Tatianei Ţurcanu.
Dacă ar fi să-și descrie dragostea, ar compara-o cu două viori care cântă mereu la unison: uneori mai vesel, alteori mai trist, în funcţie de dispoziţie.
Deși cariera ocupă un loc major în viaţa lor, Veaceslav fiind membru al Orchestrei „Fluieraș”, dar și având alte proiecte individuale, iar Victoria, membră a trioului „Vatra Neamului”, cei doi încearcă să combine misiunea de părinte cu cea de artist. De altfel, în familie își găsesc inspiraţia zilnică, datorită celor doi copii ai lor, care le fac viaţa mai luminoasă și colorată. Își doresc o educaţie frumoasă pentru Nicoleta și Cezar Teodor, asumându-și responsabilitatea să le descopere talentul și vocaţia.
Momentan, părinţii Ștefăneţ se simt responsabili să le creeze copiilor condiţii și un program cât mai divers și complex din punct de vedere artistic. Fetiţa mai mare, Nicoleta, exersează la vioară, la pian și face canto, abilităţile muzicale fiindu-i antrenate încă de la o vârstă fragedă. Datorită acestui fapt, astăzi micuţa se poate mândri cu prestaţii muzicale și cu o prezenţă scenică demnă de un artist adevărat, fiind instruită atât de părinţi, cât și de profesori notorii în domeniul muzical. Mezinul familiei, în schimb, pare să urmeze cariera unchiului său, Valeriu Duminică. Deși cuplul Ștefăneţ consideră că mai trebuie să aștepte până Cezar Teodor își va exterioriza talentul, firea energică a acestuia pare să-i prevestească o carieră în sport.
Victoria și Veaceslav Ștefăneţ se dedică întru totul copiilor lor, aceștia fiind și sursa lor de inspiraţie, mici muze ale căror energie și surâs pot fi transformate în note muzicale. Orice s-ar întâmpla, familia rămâne și va continua să rămână o prioritate pentru ei.
Text: Virginia Braga. Foto: Mihai Duca