Victoria Coroban, Fondatoarea comunității „UpGrade în Educație”

Sunt într-o perioadă a vieţii când tânjesc după acea senzaţie de pierdere a timpului printre rândurile unei cărţi. Iar în timp nu-ţi prea aminteşti subiectul, dar ştii foarte clar care au fost senzaţiile pe care ţi le-a provocat o carte sau alta. În schimb, acum, descopăr şi redescopăr cărţile pentru copii împreună cu fiica mea. Îmi amintesc poezii şi mai ales senzaţii pe care mi le provocau unele desene din „Albinuţa”. O adevărată maşină a timpului această carte. Cea mai mare putere a ei e în legătura pe care o creează între generaţii. E adevărat că la unele texte acum mă uit foarte critic şi chiar evit să i le citesc Smarandei. Aşa mi se întâmplă şi cu unele poveşti. Cuvintele auzite în copilărie şi personajele cunoscute atunci sunt în stare să îţi modeleze felul de a înţelege şi de a percepe lumea. Un adevărat cerc vicios sau fericit, alteori, aceste poveşti. Pe de o parte, ele reflectă un anume fel de a fi al unor oameni, cu bune şi cu rele, iar pe de altă parte, ele perpetuează şi întăresc aceste modele din generaţie în generaţie, şi nu toate sunt cele mai fericite.

Top cărți:

„O lume ieşită din minţi. Revoluţia creativă a educaţiei”

Sir Ken Robinson

„Parenting necondiţionat. De la recompense şi pedepse la iubire şi înţelegere”

Alfie Kohn

„Memorii 1907 – 1960”

Mircea Eliade