Viespile oferă un exemplu foarte original de subordonare și sacrificiu în scopul atingerii unui obiectiv strategic comun.

Primăvara, după ieşirea din hibernare, grupuri de femele adulte fertile cooperează pentru întemeierea unui cuib, însă doar una dintre femele obţine rolul dominant care îi permite să depună ouă, în timp ce celelalte femele preiau roluri funcţionale, de asigurare a creşterii larvelor şi de dezvoltare a tinerei colonii. S-a constatat că devine dominantă femela cu o mai bună dezvoltare ovariană, iar celorlalte femele le revine rolul de servitoare ale acesteia.

În legătură cu respectiva ierarhizare a funcţiilor la viespi, a fost emisă o ipoteză cu o denumire extravagantă – Ipoteza Fetei Bătrâne, care susţine că, din punct de vedere a transmiterii genelor înrudite, este mai avantajos ca femelele mai slab dezvoltate ovarian să formeze asociaţii şi să se jertfească în slujba unei femele dominante şi să îngrijească ouăle depuse de aceasta decât să încerce să se reproducă pe cont propriu, deoarece ar putea falimenta reproductiv atât ele, cât şi femela cea mai dotată, rămasă în singurătate.