Cunoaște problemele tinerilor și ale copiilor poate mai bine ca oricine. Le simte pe pielea proprie, iar acest lucru îl determină să lupte împotriva acestora. La vârsta majoratului, Adrian Pleșca este președintele Asociației Elevilor din Europa (EUPAS – European Pupils Association) și un tânăr care posedă un spirit civic demn de urmat.
Vezi mai jos cum explică acesta nevoile tinerilor din ziua de azi și dacă afirmarea personală devine un moft sau o obligație printre tineri.
>>Într-un moment îți dai seama că tu nu reprezinți doar opiniile și viziunile tale, dar ale unui grup mai mare de tineri care au crezut în tine și, deseori, aceasta cauzează o disonanță cognitivă în momentul luării unor decizii. Trebuie să formulezi opiniile astfel ca ele să fie subsemnate de mai mulți oameni. Și asta nu e mereu dificil.
>>Dacă e să vorbim de tinerii din Moldova, ei au nevoie de lucruri destul de simple, de siguranța că eforturile și creativitatea lor vor fi apreciate la justa lor valoare și vor primi un minim necesar pentru a-și crea o viață demnă de trăit: educație de calitate, drepturi respectate, locuințe accesibile, voce auzită.
>>>Tinerii sunt un produs al stării societății din jur. Noi am fost educați printr-o simbioză de opinii și valori transmise de părinții noștri, profesori, prieteni, băieții din curtea unde am crescut și de mulți alții. Iar în momentul când această simbioză ne prezintă niște exemple greșite, precum: mituirea e OK, succesul meu e mai important decât succesul nostru, de ce trebuie eu să mă implic în viața orașului, dacă părinții plătesc impozite și primăria este obligată să strângă gunoiul lăsat de mine, uite că, din păcate, aceste argumente auzite din gurile altora devin argumente veritabile pentru tineri și ei le vor transmite și copiilor lor – aceleași povețe.
>>>Sunt adeptul ideii că tinerii trebuie să se întrebe singuri pe ei „Ce trebuie să fac eu pentru a-mi îndeplini independent nevoile, nu ce trebuie să cer de la părinți sau de la stat ca să fie totul bine?”.
>>>Conceptual, sistemul nostru de educație este greșit. Noi învățam tinerii dintr-o lume efemeră, după principiile secolului trecut. Cum s-a schimbat lumea în ultiimii 20 de ani? Oare educația s-a schimbat în același tempo sau ea a rămas undeva în trecut cu ceva defect care nu permite dezvoltarea? Mă conduc după principiul că băncile nu trebuie să existe în clasele de studiu și prostia asta de „ridică mâna, așteaptă să ți se ofere cuvânt și abia apoi răspunde”, de fapt, limitează creativitatea tinerilor, or noi creăm tineri care nu se vor afirma la timpul potrivit pentru că mai întâi ridică mâna, așteaptă și abia apoi se expun.
>>>Ca orice generație, fiecare tânăr de vârsta mea va simți că are în comun mai multe amintiri: dansurile lente de la tabără prin Vadul-lui-Vodă, înghețata JOC de un Leu, lacrimile fetelor când auzeau vreun cântec de genul „знаешь ли ты” de „O-Zone”, discoteca de zi, „королевская ночь” și altele. Eu chiar cred că aceste trăiri comune sunt proprietăți mult mai valoroase decât orice altceva și asta ne aparține doar nouă.
>>> O spun pentru că eu comunic în fiecare zi cu tinerii noștri și aici eu vin cu un mesaj pentru părinți: „Voi sunteți cei care vor forma linia dintre bine și rău pentru copiii voștri și este extrem de important să explicați copiilor voștri pe când ei sunt mici – cine face bine și cine face rău, or un om e cu mult mai greu de reeducat după vârsta de 18 ani.
>>>Toți oamenii care au reușit să schimbe ceva în această lume au pornit din obligațiune față de țara și semenii lor. Dacă devii activ dintr-un moft, atunci e timpul să te retragi.
>>>Dacă toți tinerii vor crede că va fi mai bine, atunci va fi. Or, acum, toți cred că va fi mai bine, dar, când e timpul să facem acel bine cu mâinile noastre, noi lăsăm totul în grija altora. „Vor protesta alții pentru mine, vor mătura în curtea mea alții, vor vota alții” și tot așa.