Doina Popa vine de la nordul ţării, mai exact, din Soroca. Te cucereşte cu o voce liniştită şi cu o ambiţie pe care nu ai putea să o asociezi unei persoane atât de gingaşe. Doina a fost şi şefă de grupă pe când îşi făcea studiile la Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţe ale Comunicării, USM. Două dintre colegele ei de grupă, dar şi de revistă, Iuliana şi Svetlana spun că au avut parte un adevărat lider în timpul studenţiei. „Doina mereu ne  ajuta în relaţiile cu profesorii,  ne acoperea când mai chiuleam de la ore şi chiar am avut parte de multe amintiri frumoase”.

Mai jos, descoper-o pe Doina, coordonatoarea unora dintre cele mai interesante proiecte marca VIP magazin:

Îmi place să descopăr oamenii din oameni, să depășesc limita unei discuții și să pipăi ușor sufletul. Apoi caut ingredientele care-i dau aroma.

Am scris despre multe, dar cu mult mai puțin decât urmează și de fiecare dată am încercat să trăiesc ceea ce scriu… iată de ce am evitat să devin știrist. Aș fi murit câte puțin în fiecare zi.

Uneori, în transportul public, privesc fețele oamenilor și definesc adevăratul prezent al Moldovei. Anii trec, iar constatările rămân aceleași.

,,A cere” capătă pondere în fața lui ,,a dărui”. Ne vom trezi peste noapte cerșetori.

Acasă îmi trăiesc liniștea și-mi construiesc castele…cât de frumos este să cunoști oameni care te fac să te simțo ca acasă. Sunt puțini, dar valorează cât o lume-ntreagă.

Cândva mă durea singurătatea, acum mă împlinește. Singurătatea mea deja poartă două nume – al lui și al meu.

Pentru oameni mereu există altceva și anume acel ,,alt” ceva ne, provoacă la căutări interminabile. Suntem niște curioși în permanentă căutare de ,,altceva” în timp ce ,,aceasta” și ,,aici” ascunde fericirea.

doina

Pe timp de ploaie, umbrelele ascund ochii…veseli, triști, îndrăgostiți, îndurerați, gânditori, senini. Ploaia ne lasă să fim cu noi înșine mergând prin mulțime și, în același timp, parcă ne spală de toate tristețile prin prospețimea aerului de după. Iubesc ploile.

Ascultându-mă, tata m-a învățat să ascult. I-am numărat deseori minutele de tăcere, descoperind în ele răspunsuri. Mângâindu-mă, mama m-a învățat să întind mâna celui îndurerat. Între cumpătare și îngăduință, am crescut.

Cele mai profunde cărți sunt bătrânii. Uneori cu subiecte zguduitoare. Să nu lăsăm praful uitării să ne acopere cărțile…

Am găsit pierdută printre notițe o frumoasă idee: ,,Pentru păsări cerul este o absurditate, un simplu spațiu aerian. Ideea de cer și realitatea de cer există doar pentru om și se poate întâmpla chiar că omul este om tocmai pentru că are cer.” Avem un ,,Cer”.

Necunoscutul – unora le naște frica, pe alții îi provoacă la explorare. E la fel și cu înălțimea, și cu puterea, și cu moartea.

Încă nu îndrăznesc să cred că răul este activ și totuși lupt cu el prin totală negare.

A fi îngăduitor nu înseamnă a fi lipsit de principii. A nu răspunde cu aceeași monedă nu înseamnă a nu da o lecție. Un zâmbet, deseori, poate trata orice rană.

,,VIP magazin” mi-a înșelat în cel mai frumos mod așteptările și mi-a descoperit o mână caldă de prieteni.

Echipa VIP magazin îi dorește Doinei doar realizări frumoase, să fie fericită și înconjurată de oameni dragi!