Otilia Drăguțanu: Încă mai sunt o visătoare și voi fi întotdeauna… | #womeninspire

Otilia Drăguțanu este una dintre femeile de afaceri foarte discrete, aparițiile și postările sale fiind rare, dar mereu relevante. S-a format încet și niciodată nu și-a strigat în public reușitele sau eșecurile. Astăzi este o femeie împlinită, pentru că se cunoaște pe sine și îşi este cel mai bun prieten. Ce urmează? Multă muncă pentru a-şi vedea visul cu ochii.

Funcția: Managing partner „Berlizzo Group & Target Group Worldwide”

Data, anul, locul nașterii: 02.09.1978, Chișinău

Vise. Întotdeauna am avut un car de interese și am vrut de toate. Multe le-am și făcut. În copilărie îmi doream să fiu cântăreață, am înțeles însă foarte repede că scena nu este pentru mine, dar nu am încetat niciodată să cânt. Este un mod de a spune ce nu pot exprima doar prin cuvinte.

Lumea afacerilor. Când am lansat prima companie, nu aveam nici cea mai vagă idee ce înseamnă să dezvolți o afacere, cum este viața de antreprenor și ce mă așteaptă pornind pe această cale. Eram o visătoare care știa unde vrea să ajungă, dar nu știa cum. Nu pot spune că a fost sau este un drum ușor, dar rezultatul muncii îmi produce un sentiment profund de satisfacție.

Conștientizări. Obstacolele pe care le întâlneam în cale mă făceau, de fiecare dată, să analizez de ce mi se întâmplă așa ceva și, aproape întotdeauna, răspunsul îl găseam în mine. După fiecare provocare depășită schimbam ceva în modul în care gândesc, acționez, interacționez și percep lumea. Astfel greutățile m-au „sculptat” și sunt recunoscătoare Universului pentru ele.

Legături. Nu îmi aleg prietenii. Îi simt. Mi-s foarte dragi oamenii și comunic cu plăcere cu multă lume, dar cuvântul „prieten” este unul special. Îl atribui celor care mă acceptă așa cum sunt, cu bune și rele, celor care nu mă judecă, nici chiar atunci când greșesc, celor pe care îi pot suna noaptea, când am o bucurie sau o durere, oamenilor care îmi vor oferi ceea de ce am nevoie nu doar atunci când au în surplus și au de unde dărui. Eu, la rândul meu, SUNT pentru prietenii mei întotdeauna.

Discreție și asumare. Sunt mai multe motive pentru care nu veți vedea zeci de postări pe zi de la mine. În primul rând – nu am timp. Am prea multe lucruri de făcut, prea multe proiecte și idei de implementat și, dacă ar fi să aleg între a explora una dintre aceste idei și a crea conținut pe social media, ideea va fi mereu alegerea mea. În al doilea rând, nu simt nevoia să mă promovez. Văd rețelele de socializare doar ca pe un instrument de a împărtăși din cunoștințele și experiențele adunate. Ele pot motiva sau ajuta pe cineva. Recunosc valoarea rețelelor ca instrument de promovare a unui brand sau a unui produs, dar nu şi a mea! Și trei – superficialitatea, inutilitatea sau chiar nocivitatea conținutului pe care îl întâlnesc frecvent online mă indignează. De aceea postez atunci când am ceva de spus, când vreau să transmit un mesaj sau să creez o dispoziție. În rest, cred că oamenii pot trăi și fără a ști ce mănânc eu la fiecare masă sau cu ce mă îmbrac în fiecare zi (zâmbește).

Critica și ura. A existat, există și va exista. Ca să nu ai hateri trebuie să te închizi undeva, departe de ochii lumii și să nu faci nimic, dar acest lucru nu este despre mine. Nu pot spune că nu m-a afectat, la un moment dat, faptul că orice necunoscut care nu a avut vreo tangență cu mine şi nu știe din ce sunt plămădită, cum gândesc sau trăiesc, poate să se dea cu părerea, folosind uneori un limbaj de te ustură ochii. Am înțeles însă că reacția mea la aceste comentarii nu face decât să mă dreneze de energie și să-mi blocheze avântul. Important e să știu EU cine și cum sunt, iar restul chiar nu contează.

Cred în prietenia dintre femei. Prietenele mele sunt un sprijin important pentru mine și învăț multe de la ele. Invidia este un sentiment care ne vizitează uneori pe toți, femei sau bărbați, chiar dacă deloc nu ne place să recunoaștem acest lucru. Dacă am simțit că sunt invidiată vreodată? Probabil. Mai puțin mă interesează. Am învățat un lucru între timp – atunci când văd un om care are ceea ce nu am eu și aș vrea să am sau este ceea ce eu nu sunt și aș vrea să fiu, să mă uit exclusiv la ce face persoana dată și de ce calități dă dovadă, din care să pot învăța. Nu copia, ci învăța.

Mă face împlinită faptul că mă cunosc foarte bine, am acceptat tot ce trebuia de acceptat, am schimbat ce nu am putut accepta și acum pot spune – I’m my best friend.

NU ȘTIU ÎN CE CREDE GENERAȚIA MEA DE FEMEI, DAR EU CRED ÎN DUMNEZEU, ÎN OAMENI ȘI ÎN MINE.

COORDONARE: EUGENIA ION, FOTO: ARHIVA PERSONALĂ

#echilibru

Abonează-te la articolele

Vip Magazin