Femeia de afaceri care a făcut carieră în domeniul restaurantelor şi al alimentaţiei publice are răspunsuri la multe întrebări: cum să creşti profesional, cum să atingi şi să menţii succesul, cum să iubeşti, cum să fii femeie şi cum trebuie să se poarte femeile cu bărbaţii. De la ea putem învăţa cum să ne valorificăm emoţiile şi, pur şi simplu, cum să fim oameni.

1.Suntem foarte des atacaţi de propriul creier, chiar şi atunci când nu avem nevoie. Iar inima, slăbită, prin lovituri plăpânde, abia simţite, încearcă să bată la uşa lui – degeaba. Ne supunem organului nostru „raţional”, omorând sufletul, inima. Pentru ce ne mai este dată dragostea? Pentru a trăi. Şi, chiar dacă rațiunea va învinge, credinţa în dragoste ne va da puteri pentru a trăi.

2.Să fii de succes înseamnă să fii puternic. Succesul înseamnă iscusinţa de a găsi în tine puteri necontrolate de propriile emoţii, abilitatea de a depăși situaţii fără ieșire, abilitatea de a domina propriile ambiţii, dar mai înseamnă şi existenţa unei minţi lucide şi echitabile. Cel mai important e că omul de succes nu-şi mai aparţine sieși, căci succesul îi umple şi îi schimbă viaţa. Sunteţi pregătiţi să deveniţi un om de succes?

3.Creând propria afacere, încredinţaţi-vă simţurilor, urmaţi-vă intuiţia! Faceţi doar ceea în ce credeţi şi credeţi în ceea ce faceţi. Creativitatea este factorul care ne împinge înainte. Dăruirea, perseverenţa şi puterea sunt calităţile fără de care nici nu are sens să vă începeţi afacerea.

4.Deseori ne preocupă întrebarea legată de sensul vieţii. Căutarea sinelui şi a drumului vieţii nu ne lasă sufletul în pace. Putem scrie multe cuvinte frumoase despre idealuri înalte, ne putem camufla ambiţiile şi dependenţele, putem trata cu umor tot ce se întâmplă în jurul nostru… dar cu toţii ne dorim un singur lucru – o îndestulare spirituală şi materială. Este un volum de viaţă foarte greu de atins, în care o parte, deseori, o depăşeşte pe cealaltă şi invers. Şi ce-i de făcut? Nimic. Trăiţi pur şi simplu, îndrăzniţi mereu spre o nouă zi, noi victorii, noi scopuri!

img_0753_opt

Fondatoare a „Morpho Fabulous Desserts & Macarons” (Chişinău – Bucureşti), cofondatoare a „Caffe Graffiti” (Chişinău), blogger pe allavengher.com Data şi locul naşterii: 3 februarie, or. Comrat Studii: Academia de Studii Economice din Moldova

5.Savuraţi anturajul, fără gânduri de lăcomie sau lingușeală, savuraţi realitatea care vă înconjoară. Nu vă chinuiţi – alegeţi realitatea de azi (nu de ieri, nu de mâine) şi zâmbiţi-i. Pentru că viaţa e ca o moară care vă macină anii prin încercări şi evenimente, vă va ajuta să vă regăsiţi pe voi înșivă şi fericirea voastră. Credeţi în asta!
Ofensa este una dintre cele mai puternice emoţii ale noastre. Prin valul său distrugător, aceasta ne acoperă fără a ne lăsa vreo şansă să luptăm şi să învingem în această confruntare. Este un amestec de agresiune voalată contra altor persoane şi de milă faţă de sine, un sentiment al neputinţei şi al disperării, deseori nefondat şi injust. Nu putem s-o suprimăm şi să ne facem că plouă – e ca un vierme care ne macină din interior în orice moment favorabil ei. Toleranţa şi iertarea faţă de cei care ne supără, examinarea ofensei, care e o pierdere lipsită de sens a energiei şi a atenţiei noastre – toate sunt nişte prostii, nişte iluzii. Acestea sunt doar nişte trucuri profesionale ale motivatorilor pentru a ne face să vedem prin prisma curcubeului. Nu sunt de acord cu asta! Ofensa ne schimbă, ne căleşte, nu trebuie să pierdem timpul cu linsul rănilor, pentru că drumul vieţii e lung şi anevoios. Învăţaţi să acceptaţi ofensele şi să mergeţi cu ele înainte fără a pune răutatea la inimă. Trebuie să luaţi de la viaţă doar ce e bun şi să lăsaţi restul să treacă pe alături.

6.Ne supărăm pe bărbaţi cu și fără motiv, îi învinuim de toate eşecurile noastre, le cerem posibilul şi imposibilul fără să ne gândim măcar la ce au ei în suflet, la povara pe care le-am pus-o pe umeri atunci când am zis prima dată: „Doar eşti bărbat!”. Cine a spus însă că bărbatul e insensibil la durere, că nu este singur sau nefericit? Şi de ce bărbaţilor li se atribuie doar cuvinte de genul „trebuie” sau „dator”? Dacă am număra câte „trebuie” sau cât de des este „datoare” femeia să-i ofere bărbatului său, mă tem că „poverile” ar fi inegale.

7.Femeile… Suntem atât de diferite, dar, în acelaşi timp, atât de tare semănăm. Zâmbim atunci când vrem să plângem şi plângem când suntem gata să urlăm de fericire. Libertine, curajoase, puternice, cu o lume interioară bogată, având tendinţa spre realizare, noi ne apărăm principiile noastre de viaţă. Nu acceptăm răspunsuri de genul „nu” atunci când ştim că există soluţii mai bune, iar forţa care ne mişcă este dragostea şi devotamentul.

8.Femeile şi bărbaţii sunt de pe planete diferite – ne convingem de asta de fiecare dată când comunicăm. Deseori, lipsa dorinţei de a ne auzi unul pe altul omoară tot ce e viu în noi. Considerând asta neimportant, negândindu-se la faptele lor şi nerecunoscându-şi greşelile, bărbaţii se lipsesc de acea înţelegere, de încrederea dezinteresată şi de căldura de care, pur şi simplu, au nevoie ambele sexe. Femeia are nevoie de bărbat pentru a se simţi firavă, iar bărbatul are nevoie de femeie pentru a se simţi atotputernic. Haideţi, deci, să ne auzim, să ne înţelegem, să ne apreciem unul pe celălalt şi să ne respectăm!

9.Stilul meu de viaţă constă în faptul să mă simt solicitată, să creez şi să văd rezultatul muncii mele. Iar cea mai mare recompensă a acesteia este aprecierea societăţii. Să fii de folos societăţii, să contribui prin aportul tău, fie el oricât de mic, la dezvoltarea acesteia, făcând totodată lucrul care îţi place – acesta este unul dintre principalele semne ale stilului meu de viaţă.

Text: Marcel Toma

Foto: arhiva personală