Ea este femeia care radiază fericire, încercând să o aducă și în viața altora prin activitatea profesională și proiectul Renașterea Femeii. Lumea Sandei, pe care am descoperit-o în proiectul televizat timp de un an, e o lume a frumosului, a artei comunicării, armoniei și înțelegerii. Preluând tradiția emisiunii ei, Sanda ar putea fi asociată cu un tablou al impresioniștilor, în care căldura e pictată în tonuri pastelate de albastru, iar lumina se revarsă asupra fiecărui spectator. 

Dintre artele frumoase, care vă sunt mai aproape de suflet?

În ultimul timp, mă pasionează muzica clasică, mai ales opera. Totuși nu mă consider o mare cunoscătoare sau amatoare, este ceva care la un moment dat a început să mă atragă.

Dintre artele vizuale – pictura. Întotdeauna încerc să vizitez un muzeu când sunt într-un oraș nou. Chiar dacă ar putea suna banal, îmi plac impresioniștii.

Ce vă place la impresioniști?

Pictura lor îmi dă o senzație de zbor, de aceea am vizitat Muzeul d’Orsay din Paris nu o singură dată. Am descoperit impresioniștii în cărți atunci când eram copil… florile, culorile, câmpurile de maci și balerinele lui Degas m-au impresionat.

Tehnica impasto mă făcea să îmi imaginez procesul de pictură și modul în care pictorul a aplicat culoarea pe pânză.

Lumina impresioniștilor este atât de copleșitoare, caldă și leneșă.

Credeți într-o ierarhie a plăcerilor?

Nu m-am gândit niciodată la diferența dintre plăcerile nobile și mai puțin nobile, dar cu certitudine ai nevoie de mai multe cunoștințe pentru a aprecia arta. Cred că unii oameni se nasc cu acest simț, iar alții și-l educă. Cel mai valoros e atunci când percepția frumosului vine din interior și nu e auzită, învățată și repetată.

b

Iubirea și rațiunea se exclud reciproc?

Se completează. Deși iubirea nu vine din rațiune, existența unei legături între ele e vitală… Asta îmi aduce aminte de versurile unui cântec românesc care spun: „Inimă, fii înțeleaptă!”.

Iubirea vine din inimă, este o emoție. Fără rațiune, însă, e improbabil să poți face diferența dintre o simplă flacără și iubirea adevărată.

Când logica vă dictează ceva, dar intuiția și emoția opusul, pe care alegeți să o urmați?

Nu emoția, dar intuiția. Noi suntem un popor foarte emotiv și greșim mult din cauza asta. Totuși, atunci când acționezi bazându-te pe intuiție, e important să fii conștient de capacitatea ta de a fi intuitiv. E destul de dificil să faci asta când ești tânăr; eu vorbesc dintr-o poziție în care mă bucur de experiență. Greșelile sunt firești și nu ar trebui să ne descurajeze.

Față de care obiceiuri sau caracteristici pe care societatea le condamnă sunteți mai tolerantă?

Sunt tolerantă față de majoritatea lucrurilor. Mai puțin față de agresivitate și brutalitate, deși eu aș putea înțelege originea lor. Spre exemplu, aș reacționa emoțional dacă ar fi vorba de un caz de violență în familie. Pe când, din punct de vedere rațional, aș putea stabili cauza acestei violențe. Lucrurile pot fi schimbate și ar trebui să fie schimbate.

dsc_4815a

Tot timpul am crezut că mergând la psiholog, ești într-o poziție vulnerabilă, pentru că faci confesiuni unei persoane necunoscute…

E adevărat… Un cuțit de bucătărie îl poți utiliza atât pentru a tăia pâinea, dar și pentru a răni pe cineva. La noi în țară, pentru că mersul la psiholog nu este răspândit, nu dispunem nici de foarte mulți psihologi de excepție. Sunt cazuri în care nu se respectă regulile deontologice. E similar cu alte domenii – poți găsi un medic bun și un medic mai puțin bun. Totuși, o carieră fără menținerea confidențialității este o carieră de scurtă durată.

Revenind la capitolul vulnerabilității, oamenii au senzația ca problemele lor sunt specifice. De fapt, ele sunt repetitive și toți oamenii suferă de aceleași probleme. Când realizezi că ele sunt absolut firești, nu ai vreun motiv să fii vulnerabil.

De ce iubim femeile? Pentru feminitatea lor.

De ce ne creăm așteptări? Pentru că ne este frică.

De ce bârfim? Pentru a ne afirma.

De ce credem în Dumnezeu? Pentru că fără credință omul nu poate exista.

De ce nu ne naștem învățați? Pentru că nu am putea crește.

De ce Dumnezeu a creat bărbatul înaintea femeii? Cine știe…

De ce avem nevoie de visuri? Pentru a ne crește aripi.

De ce nu trebuie să avem regrete? Pentru că nu putem evolua.

De ce plâng chitarele? De dor.

De ce vă e dor? De Sine.

 

Text: Valeria Duca

Foto: Olesea Buianovscaia