În ediția din martie a revistei VIP Magazin, descoperă DECALOGUL lui Victor Micușa.
- Dimensiunile mulţumirii mele trebuie să fie în limitele raţionalului.
- Prietenii se fac până la 40 de ani.
- Pierderea timpului este una dintre cele mai grele pierderi.
- Bea când ești fericit și niciodată când ești nefericit.
- Nu amâna pe mâine ceea ce poate face colegul tău azi.
- Muncește ca o furnică, dacă vrei să te asemeni cu o albină.
- Scoală-te dimineaţa cu gândul că ești cel mai sănătos și adormi cu același gând.
- Nu poţi lecui corpul fără a lecui sufletul.
- Trebuie să trăiești astfel ca să nu te temi de moarte și să nu o dorești.
- Mai bine mai târziu decât rău.
1.
Meseria de stilist are avantaje enorme pentru mine, fiindcă eu am posibilitatea:
-Să fiu în fiecare zi pe scenă… Foarte mulţi copii visează să devină actori, modele, staruri de estradă și de cinema. Salonul de frumuseţe este același teatru unde fiecare specialist își poate realiza pe deplin talentele artistice.
-Să creez capodopere într-un interval scurt de timp… Dacă mulţi reprezentanţi ai artelor – pictorii, scriitorii, sculptorii, scenariștii, regizorii, designerii, arhitecţii etc. au nevoie de săptămâni, luni și chiar ani pentru crearea operelor lor, stilistul, timp de două-trei ore, poate crea opera de artă pentru clienţii săi.
-Să mă alimentez cu energie pozitivă… Fiecare client încântat de rezultatele lucrului stilistului său emană din abundenţă emoţii pozitive. Cu cât mai mulţi clienţi mulţumiţi are un meșter, cu atât mai energic, mai plin de viaţă, mai optimist și mai atrăgător devine meșterul însuși.
-Să-mi diversific lucrul.
-Să controlez pe deplin și să garantez rezultatul propriului lucru.
-Mereu să fiu la curent cu toate evenimentele „din spatele scenei”.
-Să beneficiez de încredere din partea clienţilor, aproape până la detalii intime.
-Să fiu printre cei invitaţi la prezentări, expoziţii, nominalizări și concerte de prestigiu.
-Să menţin relaţii amicale cu funcţionari de stat și politicieni de renume.
-Să fiu invitat în vizită la persoane cunoscute, celebre și populare.
-Să creez colecţii de autor, să particip la concursuri, să prezint propriile show-uri.
-Să colaborez în diverse proiecte – în cinema, showbiz, industria publicităţii – și cu designerii vestimentari.
-Să mă realizez în activitatea pedagogică.
-Să evoluez în calitate de expert în modă, la radio, TV, în reviste și alte surse media.
-Să nu depind de nimeni niciodată.
-Să lucrez indiferent de orânduire politică.
-Să fiu activ până la adânci bătrâneţi.
-Să fiu mai tânăr decât semenii mei.
2.
Pentru a avea succes în viaţa personală, trebuie atins un nivel social foarte înalt. Ca să atingi acest nivel, ești obligat, treptat, să te desparţi de propriul mediu social. Deoarece, cu excepţia celor mai devotaţi prieteni, majoritatea reprezentanţilor mediului social natal vor accepta cu greu un eventual succes al unui originar din mediul lor nereușit.
După cum atestă practica, uneori chiar și cei mai apropiaţi oameni sunt invidioși din cauza primelor tale succese, oricât de modeste ar fi ele. Or, nu oricine își „poate permite” să aleagă un lucru care oferă o deplină autofinanţare și o totală independenţă. Gândul că cineva care, cândva, a fost ca toţi devine pasionat, independent, fericit îi roade pe invidioșii „mărinimoși” din anturaj. Şi asta e, uneori, chiar foarte dureros pentru ei.
3.
Toate se fac la timpul lor, îmi spuneau părinţii. Familia, copiii, afacerile, prietenii și casa sunt cele mai necesare lucruri în viaţa cotidiană. Principalul e consecutivitatea, când și de ce te apuci. Dacă ai scăpat unul dintre aceste aspecte și nu le-ai făcut la momentul potrivit, insuccesele sunt garantate pe toate planurile. Timpul nu iartă.
4.
Alcoolul are o funcţie de resetare. Dacă eu mă îmbăt, atunci mă conformez cu aceea că băutura asta este o moarte mică. Să bei e o întreagă artă. Eu nu prea am întâlnit oameni de treabă care nu beau, cu excepţia celor bolnavi. Dacă omul nu bea, am impresia că la el ceva nu e în regulă. Ori vrea să afle ceva informaţie de care să se folosească, ori se teme.
5.
Lucrul lăsat de azi pe mâine este o pomană pentru concurenţii tăi. Cei asemeni mie sunt minoritari – eu încerc să fiu întruchiparea viitorului, în timp ce majoritarii reprezintă un trecut inert. Majoritatea întotdeauna urmează minoritatea, pentru că trăieşte cu ziua de azi – lor nu le este dat să vadă viitorul și, cu atât mai mult, le este greu să se vadă pe ei înșiși în viitor. Dacă ești gata să devii icoană pentru contemporanii tăi, vei avea nevoie să-ţi etalonezi foarte multe calităţi și profesionale, și individuale-personale. Trebuie să te deosebești de cei majoritari nu doar prin cunoștinţele și deprinderile tale. Trebuie să devansezi majoritatea covârșitoare din punctul de vedere al canoanelor, al criteriilor și al valorilor general umane. Doar cu această condiţie, toţi vor fi nevoiţi să recunoască dreptul tău de a fi în rândurile minorităţii privilegiate.
6.
Concentrează-te pe propriul obiectiv și centralizează-ţi gândurile asupra propriei persoane. Toţi oamenii din jurul tău mereu te vor distrage de la calea pe care ţi-ai ales-o. Trebuie să privești în depărtare, când ei privesc doar sub propriile picioare. Fii puternic și răbdător, fii mărinimos faţă de „miopia” străină, faţă de tine însuţi. Vei avea de suportat multe îndoieli și suferinţe morale, când o mare parte va întreprinde mai multe tentative de a te subordona. Astfel, vei primi „vaccinurile” necesare pentru realizarea propriilor planuri și sarcini mai mari. Acesta este un fenomen normal, sănătos și util în procesul „reglării de conturi” între personalitate și societate. Or, așa e firea societăţii, să încerce personalitatea: ești puternic – ridică-te peste toţi, ești slab – fii ca toţi.
7.
Tu ești creator! Tu ești făuritor! Culcă-te și scoală-te cu acest gând. Ţie îţi este oferit dreptul de a transforma viaţa, dreptul de a transforma societatea! Fii încrezut în tine însuţi! Oamenii pozitivi au o gândire pozitivă, cei reușiţi se gândesc la succes. Fii frumos, energic și pasional! Pasiunea și entuziasmul îi atrag pe oameni și tu vei descoperi pe neașteptate că lumea din jur este plină de resurse. Oameni foarte diferiţi pe care nici nu-i cunoșteai mai înainte se vor umple de simpatie faţă de tine. Încântaţi de inspiraţia ta, ei vor dori să devină părtașii realizărilor tale măreţe.
8.
Atunci când vei cunoaște gustul puterii, al gloriei, al recunoașterii, al onorurilor și al bunurilor materiale, propria-ţi vanitate va fi remunerată din plin… Dar, pentru a simţi plenitudinea propriei importanţe în viaţă, meseria mea mă însufleţește la o slujire nobilă a umanităţii. Utilizând posibilităţile unice și nelimitate ale statutului de stilist, pot să modific atitudinea oamenilor faţă de viaţă, faţă de ei înșiși, faţă de semenii lor și faţă de viitor în general.
9.
Oameni de neînlocuit nu există. Noi toţi cândva vom muri și în locul nostru vor veni alţii. La fel, cu tot aplombul nostru egoist, noi, întotdeauna, putem fi înlocuiţi și la serviciu, și în familie. Nerealizarea personală nu cruţă pe nimeni – nici pe cei bogaţi, nici pe cei săraci. Dar toată lumea se aseamănă ducând o viaţă destrăbălată – numai că unii beau coniac scump, iar alţii, bere ieftină. Fiecare piesă cu mai multe acte are și antract. Tot așa, fiecare zi de muncă are și pauză, fiecare săptămână de muncă are și zile de odihnă, fiecare an de muncă are și un concediu și fiecare dintre noi, la sfârșitul propriei activităţi de muncă, își are „odihna binemeritată”. Aspiraţiile personale ale oamenilor se distribuie în societate astfel încât mai toate personalităţile nerealizate își dedică viaţa conștientă în exclusivitate întreruperilor, zilelor de odihnă, concediilor și pensiei. Dar ei poartă responsabilitate nu doar pentru propria soartă, ci și pentru exemplul pe care-l prezintă viitoarelor generaţii. Toţi copiii ar vrea să fie mândri de părinţii lor, dar ce le pot propune mamele și taţii a căror viaţă este compusă doar din „antract”? Probabil, unii oameni talentaţi, care „se apropie mai mult de popor”, ar trebui să încerce, măcar pentru copiii lor, să facă o revizuire a propriilor vieţi.
10.
„Uneori e prea târziu să iei totul de la capăt”, cam așa sună „legănarea” tipică a sinelui, care și-o cântă „lebedele albe”, care nu zboară și s-au rătăcit în „coteţele cotidianului”. Acestea își retează lor înseși aripile, privându-se de dreptul la greșeală, tremurând de teama că cineva va vedea că nu-și „mai iau zborul” atât de drept cum făceau cândva. Dar când nu-i târziu să iei totul de la început? În altă viaţă? Păi, o altă viaţă nu vom avea – trăim o singură dată.
Foto: Ana Popenco
Text: Victor Micuşa
