A fost, este şi va fi reporter! Aşa se declară. Pentru el, titlul de „jurnalist” e unul pe care trebuie să-l meriţi muncind ani mulţi, încercând să-ţi păstrezi numele, reputaţia şi valorile. Aşa modest cum e, reuşeşte să împacheteze un produs media important, aşa cum se şi numeşte emisiunea lui de rating înalt – Important, pe TVC 21. Într-o atmosferă degajată, din care totuşi lipsesc berea şi înjurăturile – bată-l vina de format TV.

Începem cu momentul modest…

Exact. Eu sunt moderator, vin politicieni la emisiunea mea. Eu le pun întrebări, ei răspund. A doua zi apar ştiri, uneori îmi pare că-s tare după ce văd multe ştiri de la emisiunea mea, însă îmi dau seama că nu am făcut decât să pun nişte întrebări – partea care contează şi a devenit ştire e răspunsul… Deci, invitatul contează, nu eu.

Apariţia în ediţia trecută „Omul Anului” s-a produs într-un moment delicat sub aspect profesional şi personal, de ce nu?… Din câte arată succesul emisiunii „Important”, se pare că apele s-au mai limpezit… Ce putem vedea noi acum în aceste ape limpezi?

Da, ăla a fost un moment delicat pentru mine, pentru soţia mea, pentru unele dintre rudele mele, pentru unii dintre prietenii mei. Chiar a fost greu. Apropo, vă mulţumesc pentru curajul pe care l-aţi manifestat anul trecut premiindu-mă, chiar vă mulţumesc. Nu atât pentru premiu, cât pentru curajul vostru şi riscul asumat.

Se poate prezenta o emisiune de succes în aceeaşi manieră cum ai vorbi cu prietenii la o bere? Asta se produce în emisiunile tale sau mai bagi ceva teorie profesională?

Da, se poate să faci emisiuni bunişoare în maniera cum c-aş fi la bere cu prietenii. Iar dacă am mai consuma alcool în direct şi am înjura, emisiunea ar avea un şi mai mare rating. Eu nu adaug decât ceea ce ştiu, doar sunt mai atent la emoţiile mele verbale, atâta tot. Întrebaţi-i pe toţi care mă cunosc – nu e nici o diferenţă dintre cine sunt la TV şi cine sunt în afara cadrului. Ok, nu înjur la emisiuni şi nu îmi dau cu părerea. Or, eu cred că e absolut logic să nu faci asta. Eu la păreri mă refer în primul rând, nu la înjurături.

Cum a fost anul 2017 pentru tine, familia ta şi emisiunea ta? Cum l-ai văzut din cuibul tău?

În 2017 am aflat că voi mai avea un băieţel! Iată asta a fost ştirea! Tată de băieţi! Nevastă, mulţumesc! Te iubesc, Cristina Gonţa! (Sorry, da nu puteam rata o aşa ocazie – totuşi e vorba de VIP magazin). Trebuie să spun că sentimentul pe care-l simţi când afli încă o dată că vei fi tată nu e ca prima oară, e mai dur, e deja vorba de raţiune, responsabilitate dublă. Or, copiii nu înseamnă pozele dulci de pe Facebook şi like-uri – e dragoste învăluită de muncă, multe griji, emoţii de tot felul, nervi şi răbdare, dar şi mai multă putere şi dorinţă de a întoarce munţii pe dos. Dar merită!

Ce ţine de emisiune, aţi răspuns deja la această întrebare oferindu-mi şi în acest an premiul.

Ce sau cine te face să te cruceşti?

Nu mă miră nimic, dar nimic. Orice îmi pare o normalitate, mai ales dacă vine din domeniul politic moldovenesc. Aici s-a demonstrat la propriu că negru-i alb, iar albu-i negru şi nici măcar Curtea Constituţională nu mai poate schimba asta.

Ce eveniment ţi-a schimbat soarta într-un moment, te-a făcut altfel faţă de cum erai până atunci?

Moartea tatălui meu. S-a întâmplat în aprilie 2004 şi, de atunci, nimic nu mai e cum a fost şi nici nu va fi. Acea tragedie mi-a schimbat viaţa. Decesul subit al tatălui meu îl iau drept o jertfă a sa pentru viitorul meu, căci dacă aş gândi altfel, cred c-aş înnebuni, de asta îmi e mai uşor să cred că s-a jertfit pentru ca eu să-mi fac pe cont propriu o viaţă, un nume, o reputaţie. Eh, de-aţi şti voi ce tată tare am avut eu… Îl respect, îl iubesc şi mă tem de el până azi.

Dacă un partid politic important de la noi, că nu avem multe, ţi-ar propune să laşi studioul pentru sala de şedinţe a Parlamentului, care ar fi răspunsul tău?

Asta-i şi problema noastră – la noi în ţară toţi se vor deputaţi şi tot aşa mai sus. Cine-s eu să reprezint poporul în Parlament?! Încă-s mic şi neimportant, neexperimentat. Mai e mult până îmi voi putea permite s-o fac pe înfumuratul cu pretenţii de reprezentant al unei părţi din societate. Haideţi şi-om mai păpa nişte terci ca să creştem la minte, iar după, mai vedem ce ne oferă soarta. Doar că ea are simţul umorului, care, uneori, e negru.

Cărui om ai vrea să-i dai la moacă?

Mie însumi! La ai mei acuşi 34 de ani, aş fi putut mai mult.

0b95bc700e918bd80d734_fmt Fişier

Jurnalist, prezentatorul emisiunii Important, TVC 21

Data şi locul naşterii:
16 martie 1984, Or. Chişinău

Studii: Facultatea de Jurnalism a ULIM

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Text: Marcel Toma

Foto: arhiva personală