Ne-am întâlnit în ajun de alegeri. E primă zi de mai, cu o linişte care anunţă cumva furtuna şi cu mult soare apolitic în curtea interioară a reşedinţei de pe strada Iorga. Dl. candidat la fotoliul de primar al Chișinăului are un birou chiar modest.
Un laptop, o acuarelă cu primăria pe peretele din spatele fotoliului, dăruită de colegi, şi teancuri de cărţi care aşteaptă să fie citite într-o perioadă în care toate lucrurile din oraş vor fi rezolvate. Mult mai serios decât cei din generaţia lui (are 37 de ani); tată a doi copii, dar care îşi mai doreşte câţiva; om ca toţi oamenii. Chiar agreabil, în ciuda aparenţelor şi a pozelor din presa ca şi cum independentă. „Nimeni nu a fost interesat să îmi facă poze normale, îmi explică Ion originea părerilor precipitate despre duritatea sau privirea de multe ori înfricoşătoare care ne scrutează din ziare. Mereu m-au scos pe primele pagini cu expresie furioasă, cu gura strâmbă etc….”
Am vorbit în linişte. Despre bienalele de altădată de la teatrul Ionesco, despre dragostea de ţară a lui Ştefan cel Mare, despre cum a învăţat să-și calce cămăşile şi să gătească înainte să o întâlnească pe Tatiana, despre prietenii din Academia Română, despre Deep Purple, emoţiile de toamnă ale lui Nicu Alifantis şi fiica sa Ilinca, care nu vrea ca tatăl ei să ajungă primar pentru că o să vină şi mai târziu acasă. Toate la un loc, conturează portretul unui personaj care cu siguranţă are ce spune şi ce face în Chişinău şi pentru oamenii acestui oraş. So, meet Ion Ceban!
Nu am acceptat niciodată umilința, nu am acceptat să fiu înjosit şi nici nu am admis ca altcineva să treacă prin această experiență. Nu contează rasa, religia, sexul sau vârsta. Viața ne pune mereu la încercări peste care trecem sau în faţa cărora cedăm. Sunt uneori mai dur şi mai bătăios, alteori mai retras, dar, în mare parte, sunt ca toți oamenii.
>>> Vreau să am mai mult timp pentru lectură. Acum sunt adâncit în comentarii politice şi știri, dar recunosc că mi-e poftă să citesc de plăcere, literatură artistică.
>>> Merg la teatru ori de câte ori am ocazia. Şi eu, şi soţia mea Tatiana, suntem consumatori de artă. Eu am crescut, dacă pot spune așa, în Teatrul „Eugene Ionesco”, cu Beckett, Ionesco, Vișniec. Aveam foarte mulţi prieteni de la Institutul de Arte, începând cu fostul rector, regretatul Veniamin Apostol, Lidia Panfil, îmi plăcea enorm să discut şi să-mi petrec timpul alături de ei. Cu dl. rector Apostol am făcut cunoştinţă în primul an de sudii. M-am pornit cu un prieten de-al meu să întâlnim Revelionul şi am ajuns la Institutul de Arte. Am nimerit la o recepţie unde nu ştiam pe nimeni! Apoi, am rămas la taifas cu maestrul şi nu ne-am rupt din vorbă vreo patru ore. Astfel, mai nu am ajuns la Moscova la o facultate cu profil artistic. Pe de altă parte, Paul Bran, primul rector al ASE, mă chema la Bucureşti să fac studii economice. Dar circumstanţele m-au convins să rămân acasă şi am făcut IT.
>>> Am copilărit pe strada Zaikin. Regăsesc multe amintiri preţioase în perimetrul străzilor Colina Pușkin şi Sf. Andrei. Chiar e o zonă deosebită. Mai târziu ne-am mutat la Telecentru. Partea de sus a lacului de la Valea Morilor, acolo unde acum răsar cartiere rezidențiale de lux, păstrează un loc aparte printre amintirile mele. Păcat că oamenii cu mulți bani nu înțeleg că terenul nu e tocmai potrivit pentru imobiliare.
>>> Tata a fost medic. Mereu era la datorie. Mă lua uneori cu el în secţia de reanimare şi îmi arăta cum sunt oamenii între două lumi… Deşi lipsea mult de acasă, ni s-a dedicat cumva în felul lui, astfel ca eu şi sora mea să nu îi simţim niciodată lipsa. El m-a dus la înot, cu el am început a scrie şi a citi. Tata era cu muzica serioasă. La 11 ani am aflat de Queen şi Deep Purple, asta ascultau părinţii mei. Tata nu a ridicat niciodată mâna la noi. Dar îmi spunea că fiecare pas pe care îl fac implică o doză enormă de responsabilitate. Cu sora mea, mai mică cu şapte ani decât mine, era altfel. Îi tolera totul! Chiar şi atunci când venea obosit şi pica pur şi simplu pe canapeaua din faţa televizorului, iar ea i se urca fericită în cap… Acum retrăiesc această poveste cu fiica mea, Ilinca.
>>> Mama e mama. M-a deprins să fiu organizat. Vorbim în fiecare zi, o sun tot timpul, dar niciodată din obligaţie. O întreb ce face tata, ce mai e pe acasă. Dar ne asemănăm atât de mult, încât (asta off the records!) nu e recomandabil să ne aflăm prea mult sub acelaşi acoperiş. Chiar dacă
>>> Când m-am îndrăgostit pentru prima dată, nu am spus nici mamei, nici tatei. Au aflat mult mai târziu. Post factum!
>>> Ştiu că cine îşi va dori foarte mult, va putea interpreta unele lucruri. Dar îmi plac Nicu Alifantis, Marius Tucă, Tudor Gheorghe. Nu vreau să spun acum cât de bine îl cunosc pe fiecare dintre ei şi care e gradul de prietenie, tocmai pentru a nu da motiv de interpretări.
>>> … Am plecat devreme de acasă. Când am început să stau singur, mi-a luat câteva zile să învăţ să îmi calc cămăşile. Apoi mi-am cumpărat două cărţi de gătit şi acum pot face orice minuni în bucătărie. Aşa că atunci când a intrat Tatiana în viaţa mea eram un bărbat absolut independent!
>>> Vasile e numele tatălui meu, Ilinca e numele care îmi place. Ieri fiică-mea mi-a spus că nu vrea să ajung primar. Ştii de ce? Pentru că vin foarte târziu acasă, iar dacă voi fi primar, voi veni şi mai târziu.
>>> Nu plâng la filme. Doar la cele din viaţă… ultima oară am lăcrimat când au plecat bunicii mei.
>>> Eu și Tatiana suntem născuţi la diferenţă de o zi, în aceeaşi zodie, a Racului. Ea a făcut filiera francofonă la Facultatea de Turism, apoi s-a specializat în management şi a lucrat mult timp în acest domeniu.
Din 2006, stăm împreună, ne place să cântăm la pian şi niciodată nu am ridicat vocea nici la ea, nici la copii. Suntem compatibili, ştim când să cedăm. Şi în general, eu nu mă cert cu femeile.
>>> Avem doi copii, Ilinca și Vasile, dar mai vrem unul. De fapt, mai vreau! Trei ar fi ok, dacă am putea face mai mulţi, de ce nu? Ştiu exact când au fost concepuţi copiii. Cred că o familie trebuie planificată si analizez totul înainte de a lua decizii legate de ea.
>>> O dragoste poate fi păstrată dacă respecți omul de lângă tine. Trebuie să știi când să îți ceri scuze, chiar dacă mulți bărbaţi nu fac asta. Altfel, ne ajung din urmă regretele. De multe ori, abia atunci când e prea târziu.
>>> Recunosc, nu–mi plac „pasidelcele” diplomatice, prefer să stau cu prieteni i . Colegii de la birou ştiu asta şi nu insistă, dar continuă să mă invite peste tot. Nu îmi place să fac lucrurile forţat, să întreţin conversaţii şi să zâmbesc din complezenţă.
>>> Nu sunt omul care duce lipsă de ceva. Eu nu am nevoie de maşină, de exemplu. Prefer în continuare să merg cu troleibuzul. În primul rând, pentru că şi copiilor mei le place la nebunie acest mijloc de transport. Mai distribui ziare prin troleu, cam o mie pe zi, discut cu oamenii capitalei, încerc să îi ascult și să îi înțeleg. Un singur lucru nu îmi ajunge – timpul. Mai ales cel pentru familie.
>>> Eşi firesc să nu–mi ajungă timp. Mai ales acum, când trebuie să câștigăm. Simt că va fi așa. În fiecare zi sunt alături de alegători, merg să le înțeleg nevoile și să le aud vocea. Îi întâlnesc în transportul public, în parcuri, în suburbii. Îi ascult indiferent de vârsta pe care o au. Simt sprijinul celor care îmi sunt alături, care mă susțin și cred în șansele mele.
>>> Oameni i sunt suficient de maturi să decidă pentru cine votează. Încerc să văd dacă este o contradicție între ce le propun eu și ce cred ei. Orașul nu se rezumă la politică, geopolitică. Alegerile pentru oraș sunt despre oameni, nu despre partide. După ce mi-am făcut public programul pe termen mediu și pe termen lung, cam toată lumea a ieșit cu astfel de abordări. Dacă vom reuși să înlocuim emoţia cu raţiunea, va fi un adevărat succes! Suntem la momentul când trebuie să construim. E suficient cât s-a distrus, or s-a distrus masiv.
>>> Pentru uni i candidați e sinucidere curată să se aventureze într–o cursă electorală pentru un mandat de un an. Dar nu mi-e teamă. Lucrurile de care mi-ar ar fi frică, nu depind de mine. Partidul nostru are experiență, calculăm foarte bine ceea ce putem sau nu putem face. Venim cu un plan, cu o strategie foarte bine pusă la punct. Şi nu avem cum să nu reuşim!
>>> Îmi plac primari i de Moscova şi Budapesta, îmi place enorm Kakha Kaladze, primarul de Tbilisi . Este întruchiparea visului georgian, fundaş celebru la ACE Milan, care a venit în noiembrie anul trecut la cârma capitalei georgiene, asta după ce a cumulat posturile de vicepremier şi ministru al Energiei în Georgia. Îmi place relaxarea şi ambiţia cu care administrează Tbilisi şi chiar mă inspiră. Am zis şi mai sus, postul de primar nu e despre politică, e despre ce vrei şi ştii că vrei să faci pentru oameni!
>>> „Primarul în care poți avea încredere”? Da, pentru că tot ce am făcut până acum a fost să îi apărăm pe cei mai dezavantajați. Nu ne-am temut niciodată de circumstanțe mai sensibile cum ar fi chemările în instanțele de judecată sau procesele privind construcțiile ilegale. Am fost alături, fără teamă, de cei care au nevoie de ajutor. Încrederea vine din faptul că am luptat pentru fiecare categorie de cetățeni, iar acest lucru continuă și acum.
>>> Odevansez la o distanță foarte mică pe Silvia Radu, dar nu cred că Silvia Radu are dreptul moral să candideze, mai ales după multe lucruri care s-au petrecut la Union Fenosa. În schimb, apreciez neimplicarea sa în activitatea Consiliului Municipal, de ceva vreme încoace avem parte de ședințe chiar bune!
>>> Ştiu că la Chişinău se votează de multe ori împotriva cuiva, nu neapărat pentru cineva. Dar nu cred că eticheta de socialist îmi poate juca festa. Dacă sunt invitat în ograda unui om cu probleme, nu mă interesează dacă e unionist sau e fanul Rusiei. Eu știu că am ceva de rezolvat, iar cel mai bun exemplu sunt suburbiile, acestea niciodată nu votează cu PSRM. Dar noi am fost cei care am înaintat problemele primarilor în CMC, o parte chiar au și fost soluționate. Aș putea enumera grădinița din Colonița, Casa de Cultură din Vadul lui Vodă, alunecările de teren din Codru, stadionul din Cricova. Nu facem discriminări. Toți au nevoie de servicii şi abordări profesioniste. Vreau ca oamenii să ignore simpatiile politice atunci când vine vorba de alegerile în primărie. La parlamentare în schimb, e altă discuție.
>>> Încerc să nu reacționez la extremităţi sau fanatism. Dacă un simpatizant al unui oponent sare cu argumente politice, încerc să îi arăt şi altă faţetă a realităţii. Am făcut asta mereu, timp de trei ani de zile. Dacă unele proiecte de-ale colegilor au avut o argumentare inteligentă, mă refer la cele din Consiliul Municipal, noi le-am votat. Nu aprob sub nicio formă manifestările împotriva Constituției Republicii Moldova. Arătați-mi o țară din lume unde acest lucru se tolerează! Dar dacă e vorba de evenimente care promovează tradiţia şi valorile noastre, suntem alături de cei care le iniţiază. Credeţi-mă, am mult mai mulți prieteni în mediul academic din România decât toți unioniștii din Republica Moldova.
>>> Vreau ca orașul nostru să își recapete statutul de „orașdin piatră albă”. Zonele verzi să nu mai fie ciopârțite, ci reabilitate și păstrate. Suntem printre puținele orașe verzi din Europa. Ele sunt și foarte tentante pentru constructori. Când nu vom oferi autorizații pentru asemenea activități ilegale, atunci se va opri acest dezmăț. În curțile blocurilor de locuit, în spațiile verzi nu voi accepta asemenea acțiuni. Cred că aceasta va fi una dintre primele dispoziții pe care le voi emite în calitate de primar. Sunt atâtea terenuri pe care le putem folosi pentru a extinde Chișinăul.
>>> Sigur că şi drumurile capitalei sunt ca după bombardamente. Soluția pentru reabilitarea lor e una pe termen mai lung, e și de înțeles. E nevoie de resurse financiare și noi putem să atragem fonduri pentru această problemă. Poate nu e realist să reuşim asta în anul care vine, dar putem avea o înțelegere cu partenerii externi. În plus, trebuie să revedem resursele interne. Fondul alocat pentru reparația drumurilor nu a fost niciodată unul mic. Eu însă am o întrebare: a văzut cineva vreun raport, un plan dedicat gestionării finanțelor pentru această problemă? Nici eu nu am văzut.
>>> Fiecare locuitor al orașului trebuie să știe cum a fost cheltuit fiecare leu. În concluzie, mizez pe transparență și eliminarea corupției în primărie. Îmi doresc mai multă tehnologie în domeniul serviciilor publice și aici vorbesc despre ghișeul unic electronic, documente și achiziții publice electronice. Va fi greu, dar trebuie să mișcăm carul din loc. E nevoie și de un plan urbanistic strategic. Când le povesteam colegilor din Minsk sau Budapesta că ne dezvoltăm fără o strategie, li se părea incredibil. Lipsa regulilor aduce un haos peste tot.
>>> Sunt un om pragmatic. M-au influențat și studiile în domeniul calculatoarelor, cred. Nu cred în superstiții. Cred că felul meu de a gândi, de a acționa, lucru care mă ajută unde sunt acum. Ca fiecare om, am și eu unele momente pe care le asociez cu întâmplări, cu semne, cu anumite deducții.
>>> Cred că în doi–trei ani, putem schimba lucrurile spre bine. Aici vorbesc de o activitate eficientă a Primăriei, eliminarea carențelor rămase și multe alte acțiuni care vor mişca lucrurile în direcția în care ne dorim. Chiar sunt omul în care puteţi avea încredere!
CHESTIONAR
Principala trăsătură a caracterului tău. | Responsabilitatea.
Calitatea pe care o preferi la un bărbat. | Caracterul puternic.
Calitatea pe care o preferi la o femeie. | Înțelepciunea.
Ce apreciezi cel mai mult la prietenii tăi? | Statornicia lor.
Principalul tău defect. | Ambițiile, acestea sunt motorul și defectul oricărui politician.
Ocupaţia ta preferată. | Călătoriile împreună cu familia.
Visul tău de fericire. | Să țin în brațe nepoții mei.
Care ar fi cea mai mare nefericire a ta? | Pierderea celor dragi.
Ţara în care ai vrea să trăieşti. | O Moldovă mai bună decât ce avem în prezent.
Ce ai vrea să fii? | Un om care a reușit să-și realizeze în totalitate aspirațiile și potențialul.
Culoarea preferată. | Culorile Naturii.
Pasărea preferată. | Lebăda.
Prozatorii preferaţi. | Hemingway.
Poeţii preferaţi. | Nichita Stănescu, Serghei Esenin.
Compozitorii preferaţi | Stravinsky, Mozart.
Eroul din viaţa reală | Tata.
Băutura şi mâncarea preferată. | Vinul și bucatele moldovenești.
Numele preferat. | Numele copiilor mei.
Ce deteşti cel mai mult în viaţă? | Dușmănia.
Personajele istorice pe care le urăşti. | Cele care au organizat genocide.
Fapta militară pe care o admiri cel mai mult. | Luptele de apărare ale lui Ștefan cel Mare.
Darul natural pe care vrei să îl ai. | Să pot face mai multe lucruri concomitent.
Cum ai vrea să mori? | Împăcat cu sine și mulțumit de ce am creat.
Starea de spirit actuală. | Tonică.
Greşeli pe care le poţi ierta. | Cele omenești.