În ediţia trecută vă povesteam despre o escapadă de iulie în Franţa, acasă la Moët&Chandon și Dom Pérignon. Azi, vreau să vă invit în fascinanta lume Hennessy. Are, bineînţeles, misterioasa culoare a coniacului, un amestec franţuzesc de vechi valoros și ruginiu tomnatic-ameţitor. Povestea de azi începe în regiunea Cognac, în 1765, când ofiţerul irlandez din armata lui Ludovic al XV-lea, Richard Hennessy, fondează Maison Hennessy.

23593375-native-mhi_opt

Castelul Casei Hennessy – Château de Bagnolet

Personal, urma să descopăr această istorie abia pe 11 iulie, când am ajuns în faţa acestui conac ascuns parcă într-o pânză de liane verzi, viţă-de-vie și tot felul de minuni botanice nemaîntâlnite. Pe bune, minibuzul ne-a adus într-un film plin de romantism şi mister. Telefonul meu, bineînţeles, a imortalizat imediat momentul, iar Facebookul a şi publicat imaginea cu această secvenţă de care nu voiam să ne îndepărtăm, ca să nu spulberăm vraja. Nu ştiam că tot ce urmează va fi la superlativ.

Am fost cazaţi în nişte apartamente împărăteşti, cu mobile și interioare zugrăvite în culori pastelate şi calde. Am deschis imediat vitraliile executate într-un elegant stil clasic şi ochii ni s-au umplut de liniştea pajiștii ce se intindea în faţa noastră, incredibil de verde. M-am îndrăgostit imediat de lacul la care abia așteptam să ajung, de pădurea de dincolo de el şi de copacii înfloriţi care nu ştiam cum se numesc. Feţele ni s-au transformat necontrolat în zâmbete largi, stare ce urma să ne ţină așa câteva zile încontinuu.

Aveam o oră să admirăm locul şi să ne pregătim să ieșim la o cină restrânsă, dar extrem de sofisticată. Femeile îmbrăcaseră rochii negre şi elegante, tocuri cui, iar bărbaţii – smochinguri, papion şi pantofi lustruiţi. Unul dintre ambasadorii Hennessy, gazda noastră, ne dezvăluie istoria locului, povestea brandului şi a coniacului pentru care am început această călătorie.

Cina, una împărătească. Am savurat cu uimire un meniu în care au încăput și coniac, și vinuri, și peşte, și carne, fără ca acestea să se „bată” între ele. Bucătarul-șef David Fransoret s-a gândit să încercăm și un Hennessy X.O., și un vin Domaine Corsin din 2011, și un Pouilly-Fuissé „Aux Chailloux”, și un Château Pontet-Canet 2000 Pauillac. Toate astea s-au potrivit, pe rând, cu gaspacho cu piper și muștar, cu friptură din carne de porc cu morcovi de Jarnac-Champagne și coriandru, cu brânzeturi rafinate și un desert din mango, papaia, maracuja și biscuit din migdale. Și, desigur, cu un amurg perfect franţuzesc și discuţii despre înalta societate franceză de altădată și povestea locului în care savuram acea seară feerică.

23609306-jpg-native-_optSaga Hennessy

Casa Hennessy și acest coniac nobil au fost promovate cu riscuri și spirit de aventură, dacă vreţi, timp de peste 200 de ani de membrii familiei. „Adevărul trebuie găsit în aventură”, spunea mai târziu James Hennessy, fiul fondatorului Richard Hennessy. E vorba despre nişte oameni care știau gustul vieţii şi al afacerilor, oameni prinși în valurile istoriei.

Or, aşa cum vă spuneam la început, această istorie începe cu un om care a fondat un imperiu. Se numea Richard, patriarhul, irlandez din naștere și după temperament, născut în anul 1724. El a fost cel mai tânăr într-o familie de nobleţe minoră. Singura lui opţiune ar fi fost să ajungă călugăr sau soldat. La mijlocul secolului al XVIII-lea, relaţiile dintre Anglia protestantă și Irlanda catolică au fost atât de tensionate, încât mulţi tineri irlandezi, autonumindu-se „Gâște Sălbatice”, s-au înrolat alături de Ludovic al XV-lea pentru a bate zdravăn Anglia. Printre aceștia era și Richard Hennessy, care a devenit, în scurt timp, căpitan în armată.

În anul 1756, Richard și-a luat soarta în mâini și a început să se intereseze de coniac, devenind şi un bun comerciant. În anul 1781, pe când compania sa era încă în fază incipientă, Richard și-a pierdut, timp de două luni, atât soţia, cât și pe cei doi fii mai mici din cauza febrei. Deși era foarte tentat de alura tinerei și vibrantei Americi, care încuraja emigrarea, un prieten l-a convins să rămână într-un colţ al Franţei, unde, la fel ca mulţi alţi compatrioţi de-ai săi, Richard a prins rădăcini și și-a asumat cetăţenia franceză. Astfel, el a ajuns în Bordeaux, în inima regiunii Charente, mai exact, în Cognac, zonă care, în scurt timp, a devenit canalul francez al comerţului internaţional.

Personalitatea sa a definit o întreagă filosofie: dezvoltarea legăturilor în afaceri, explorarea lumii fără frica de a eşua şi, în final, cucerirea celor cinci continente. Pumnul şi securea de pe blazonul Hennessy confirmă spiritul vizionar al familiei.

În anul 1800, în afacerea Hennessy a intrat Jean Fillioux, acesta devenind primul Master Blender al Casei Hennessy. Din acel moment, două dinastii (8 generaţii Hennessy şi 7 Fillioux) au creat împreună marea epopee a celebrului brand.

Un moment de cotitură în istorie a fost marcat în 1817, când Prinţul de Wales, care avea să devină ulterior Regele George al IV-lea al Marii Britanii, un fin cunoscător al coniacului, a cerut Casei Hennessy să creeze un „very superior old pale cognac”. De atunci, inţialele V.S.O.P au devenit un standard de calitate superior pentru toată industria de profil. 3534967.jpg
Un an mai târziu, în 1818, Casa Hennessy este solicitată de către Împărăteasa Maria Feodorovna să realizeze un coniac cu adevărat excepţional, pentru ziua fiului ei, Ţarul Alexandru I. Familia Imperială a Rusiei va deveni, din acest moment, apropiată Casei Hennessy.

Unul dintre descendenţii familiei, ­Maurice Hennessy, este cel care va pune bazele clasificării actuale a calitaţii coniacului. Iniţial, el a introdus punctajul pe baza stelelor ce erau indicate pe sticlă, iar ulterior, a inventat categoriile V.S (Very Special), V.S.O.P (Very Superior Old Pale) şi X.O (Extra Old). Tot Maurice a adus lumii primul coniac X.O (Extra Old). Se întâmpla în 1870 şi, la început, a fost un produs de care se puteau bucura, aproape exclusiv, membrii familiei Hennessy şi apropiaţii ei. Acum, coniacul X.O este reperul superior la nivel internaţional.

Veşnicia din butoaiele de stejarlechaidufondateur_prev_opt

A doua zi în patria superbei băuturi începea cu o vizită la distilerie, unde aflăm cum se obţine coniacul, dar şi la atelierele unde muncitorii francezi fac butoaiele, îmblânzesc lemnul de stejar şi îl prind în cercuri de metal. Toată munca se face manual, printr-un joc dintre lemn, daltă, aluminiu și foc, fascinant şi periculos pentru un neiniţiat care priveşte dintr-o parte acest spectacol al veşniciei.

În secolul al XVIII-lea, în care comerţul însemna a cumpăra și a vinde, James Hennessy avea alte idei. Acesta a conturat esenţa identităţii Hennessy, fiind atent şi sensibil la munca „maestrului din beci”, la supravegherea tăierii atente, la culoarea coniacului, la investiţia continuă în calitatea butoaielor, lucru de care ne convingem acum, 200 de ani mai târziu. Doar prin aceste adevărate valori, Hennessy a devenit o „Casă” („Maison”) și a fost perceput în sectorul modern de lux.

Şi sala de degustări arăta ca un laborator de lux. Oenologul care face această meserie de mai mult de 15 ani ne spune că denumirea de coniac ajunge să o primească numai produsul învechit obţinut 3547170.jpg
prin distilarea vinurilor din regiunea viticolă cu același nume din Franţa.

Fiecare degustator are în faţa sa șapte pahare cu șapte băuturi și urmează să le dăm nota, să povestim senzaţiile, să căutăm asocieri prin amintirile noastre. Gazda noastră uneori este, alteori nu este de acord cu noi, ne completează, dă din cap aprobator atunci când suntem atât de aproape prin percepţii și, când ajungem la coniacul final, suntem îndemnaţi să bem licoarea până la capăt. Ar fi păcat să lași această băutură dumnezeiască în pahar, mai ales după ce ai văzut câţi ani şi câţi oameni muncesc la ea.

Calitatea distilatului învechit de vin, ca produs finit, depinde în mod esenţial de calitatea strugurilor din anul respectiv, de procedeul de distilare a vinului și de modul de învechire a distilatului. De multe ori, dacă ultimul nu se învechește așa cum așteaptă echipa de experţi, produsul nu se folosește.

richard-hennessey_opt250 de ani, doar un început

Din momentul în care Richard Hennessy a creat Casa Hennessy în secolul al XVIII-lea, abilitatea companiei de a fi prezentă cu produsele sale și de a le expertiza în cele patru colţuri ale lumii a fost o forţă motrice a identităţii Hennessey. Viziunea cosmopolită și globalizată a persistat înainte ca aceste concepte să existe. E uimitor că anul trecut Hennessy îşi celebra cea de-a 250-a aniversare sau, mai bine spus, marca primii 250 de ani.

Valorile Hennnessy au ajuns ca o semnătură pe care o deosebeşti datorită căldurii, generozităţii, eleganţei fără compromis, energiei fără sfârșit de a merge cu un pas înainte. Hennessy este mult mai mult decât un brand recunoscut internaţional, este o „casă” pentru toţi cei care îi împărtăşesc viziunile şi filosofia.

Deschis spre lume

cognac_presentation-26_opt

Misterul locului, dar și cel al poveştii nu dispar nicio clipă, indiferent că eşti acolo unde se fac butoaiele sau unde se păstrează coniacul, sau admiri podgoriile întinse, parcă desenate. În Cognac și doar aici, pe acest terroir cu o climă maritimă și mărginit de râul Charente, se află podgoriile și oamenii dedicaţi care produc ceea ce Victor Hugo a numit Liqueur des Dieux, licoarea zeilor.

Totul la Hennessy, de la eleganţa beciurilor până la rafinamentul liniștit al zonelor de recepţie şi reşedinţă, a fost îmbibat din toate timpurile de „arta de a trăi” à la française: distilare istorică, cultură și creativitate… Această artă de a trăi este prezentă și în caligrafia elegantă de pe butoaie, și în liniștea de la Château de Bagnolet, unde fiecare element, fiecare piesă de mobilier, portret sunt expresia unei „saga” de familie.

Deschiderea către lume şi tot ce e nou, însuşirea „artei cupajării”, a pasiunii spre combinare a ceea ce pare de necombinat, dar şi aspiraţiile îndrăzneţe au format ceea ce este astăzi pe drept numit „cel mai bun coniac din lume”. 3534960.jpg