E femeia care a scris istorie. O istorie frumoasă pentru generații întregi. A îmbrățișat una dintre cele mai nobile profesii de pe pământ, cea de dascăl, și acest lucru îi reușește de minune. Nu în zadar, conduce unul dintre cele mai râvnite licee din Capitală – „Mihai Viteazul”. Dar, dincolo de funcția de director, Nelly Berezovschi e femeia care visează să-i facă fericiți pe toți copiii și să-i ghideze corect pe calea vieții.

1.A fi directoare de școală reprezintă realizarea unui vis din copilărie, dar și asigurarea continuității dinastiei de familie aflate în căutarea adevărului despre fericirea și succesul copilului. Pentru mine, școala este locul unde fiecare angajat sau elev își trăiește viața zi de zi în armonie, cu inspirație și satisfacție.

2.Fiecare zi este cea mai frumoasă din viața mea! Și asta o confirm prin tot ceea ce fac. Sunt împlinită pentru că nu îmi doresc lucruri pe care nu le pot avea. Sunt fericită că nu am timp pentru izolare. Sunt mereu activă. Toate cele 25 de ore din zi, nu 24. Și, da, fericirea mea se ascunde în felul de a trăi fiecare zi cu sens.

3.Învățarea continuă pe tot parcursul vieții este marea mea pasiune. Dar, deși mai am și multe altele, aceasta îmi ocupă cea mai mare parte a timpului. Aș vrea să pot exclude analfabetismul funcțional, atât printre elevi, cât și printre părinți și profesori. Și sunt sigură că voi reuși.

4.O femeie liberă este femeia împăcată cu ea însăși. Vârsta e doar o cifră din pașaport. Contează cum te simți. Eu mă trezesc în fiecare dimineață și deja știu ce trebuie să fac și cum să reușesc. Încep ziua cu bună dispoziție și cu încredere în forțele proprii.

img_2359_nvb_opt

Directoarea Liceului Teoretic „Mihai Viteazul” Data și locul nașterii: 10 iulie, Cernăuți, Bucovina Studii: superioare Diplome / mențiuni: Medalia „Meritul Civic”, 2010

5.Lumea m-a învățat să fiu puternică și să mizez pe forțele proprii. Îi mulțumesc Celui de Sus pentru experiența de a trăi în calitate de om. Câteodată caut să împac toată lumea și mai am speranțe că acest lucru e posibil.

6.Familia mea este un castel privat, iar copiii sunt fericirea mea ce completează viața citadină a acestuia. Suntem un întreg și mă bucur pentru reușitele lor. Aceasta demonstrează că „cetatea” pe care am construit-o alături de soțul meu e tot ce au avut nevoie ei. Copilăria mea a fost cu multe așteptări. Ca la toți copiii din cea de-a doua jumătate a secolului XX. Mă bucur că astăzi copilăria generației tinere e mai altfel, iar eu pot contribui în acest „proces” și prin rolul meu de profesor.

7.Viața mea are parfum de armonie cu natura. Fiindcă îmi place tot ce e viu și adevărat. Îmi place să experimentez. Îmi ador vocația pe care am ales-o și tot ce e legat de ea. Iar ea mai are și aromă de cărți pe care le deschizi la început de an școlar și, odată cu el, vin inspirația și încrederea într-un nou viitor.

8.Importanța rețelelor de socializare în ziua de azi este copleșitoare. Fără ele ar fi imposibil să corespundem tempoului globalizării. Nu le putem ignora. Dar nici să ne lăsăm pradă lor nu ar fi corect. E nevoie și de comunicarea face-to-face. Pentru că atunci am deveni și noi niște mașini fără sentimente, iar emoticoanele ar fi la putere.

9.Cu cât o femeie este mai rafinată în comportament și relații, modestă în așteptări, devotată confirmării aptitudinilor proprii, cu atât e mai femeie. Și tot aici aș menționa că frumusețea ei poate fi descoperită în fiecare etapă a vieții, trebuie doar să vrei asta.

10.Aș vrea să pot să-i fac fericiți pe toți copiii. Îmi doream acest lucru de mică. Poate că din acest motiv am decis să mă dedic „lumii cunoștințelor”, ca să o pot împărtăși și altora. Satisfacția pe care o am atunci când pot ajuta nu se compară cu nimic pe lume, iar expresia precum că „o lumânare nu-și pierde lumina atunci când aprinde o altă lumânare” mă reprezintă din plin. Vreau să cred că am reușit acest lucru.

 

Text: Svetlana Tataru

Foto: Dmitrii Alekseev