Asemenea familii îți par rupte din filme – unde totul plutește în armonie, zâmbetele se deschid larg și viața pare curcubeu, parcă perfecte, parcă ireale, parcă prea departe de cotidian și rutină. Dar iată că Petru și Cristina Grati ne conving că asemenea familii există în realitate și că, de fapt, ele sunt rodul unei munci asidue și dedicații continue, unde fiecare trăiește mai mult pentru celălalt, dar are grijă să crească tot ce e mai bun în sine, ca să aibă ce dărui. Sunt doi moldoveni pe care i-a legat iubirea în Chicago, atunci când ea era la un pas de decolare, iar el, din întâmplare, prin apropiere… și aici pare scenariu de film. Ei bine, cei doi au crezut în semnul sorții, s-au descoperit unul pe celălalt, au adus pe lume două fete și dezvoltă afaceri de succes la mii de kilometri distanță de Chișinău. Cum au reușit și cum reușesc în continuare, descoperim într-o discuție sinceră cu Cristina Grati.

Să facem cunoştinţă – din câţi membri este formată familia voastră şi ce caracter are fiecare?

Familia noastră este formată din patru membri: Eu, Petru, Karina şi Ekaterina. Sperăm să nu ne oprim aici, fiindcă ne dorim mai mulţi copii pe viitor. Fiecare dintre noi are un caracter puternic şi diferit. Numele lui Petru îl şi descrie – din greacă, „petra” înseamnă piatră, rocă sau stâncă. El reuşeşte să fie un tată perfect, un soţ – exemplu şi un om de afaceri de succes. Eu sunt o persoană mai liniştită, comunicativă, prietenoasă şi împărtăşesc cu Petru aceeaşi pasiune faţă de lucru. Iubesc să învăţ continuu şi prefer să fiu ocupată la maximum, decât să lenevesc acasă. Fetele noastre – Karina, de patru ani, şi Ekaterina, de doi – sunt personalităţi absolut diferite. Karina este sora cea mare, cuminte şi atentă, pe când Ekaterina este o mică „Masha” din desene animate, care se ţine de şotii. Karina îmi seamănă mie şi Ekaterina, lui Petru.

c42a2897page_25_optCând şi cum v-aţi cunoscut? De cât timp formaţi o familie?

Cu toate că în Moldova locuiam la zece kilometri unul de celălalt, ne-am cunoscut la mii de kilometri distanţă de casă – în anul 2011, în oraşul Chicago, statul Illinois. Ne-am întâlnit datorită unor prieteni comuni, cu câteva ore înainte de zborul meu Chicago – New York, iar soarta şi-a jucat rolul, pentru că zborul meu a fost anulat pentru trei zile din cauza uraganului „Irene” din acea vară. Am mai rămas în Chicago până s-a liniştit situaţia din New York şi astfel am avut ocazia să îl cunosc mai bine pe Petru. A urmat o perioadă în care am revenit în Moldova şi mi-am continuat studiile la Facultatea de Business şi Administrarea Afacerilor, iar în vara lui 2012, după ce mi-am susţinut Teza de Licenţă şi examenele de absolvire la ASEM, mi-am luat bilet spre Chicago ca să revin şi ca să rămân cu Petru. Din acea vară frumoasă, formăm un cuplu.

Ce contează cel mai mult în relaţia voastră?

Încrederea. A fost nevoie de timp ca să ne adaptăm unul cu celălalt şi să ne „cioplim” caracterele. Avem gusturi şi opinii diferite pe multe subiecte, dar când ambii parteneri ţin la relaţie şi muncesc pentru ea, ei formează un cuplu perfect. Pe noi ne ajută şi faptul că avem interese comune în domeniul afacerilor. Muncim „cot la cot” şi, la finalul zilei, avem ce discuta şi împărţi. Şi simţul umorului ne uneşte, ne face mai fericiţi. Chiar dacă suntem deja de şase ani împreună, continuăm să glumim şi să râdem ca doi copii. Capacitatea de a genera zâmbet – consider această calitate un mare avantaj pentru bărbaţi, pentru că o femeie este mai fericită cu zâmbetul pe buze alături de o persoană pozitivă.

c42a2942page_26_optCum s-a schimbat această relaţie odată cu apariţia copiilor? La doar doi ani de căsnicie, a apărut Karina…

Odată cu naşterea Karinei, familia noastră a devenit mai puternică, mai unită şi mai frumoasă. Apoi Ekaterina a fortificat şi mai mult totul. Am avut noroc de bebeluşi cuminţi, care ne lăsau să dormim nopţile şi să lucrăm în timpul zilei (relativ). La început mi-a fost frică de cum mă voi descurca cu un nou-născut, neavând experienţă şi părinţii noştri nefiind alături. Dar, într-adevăr, natura a gândit totul pentru noi! Instinctele se nasc odată cu naşterea copilului. Mai ales că, în prezent, toată informaţia este accesibilă în cărţi şi pe internet – deci nu mai este oblgatoriu să ai buneii în preajmă. Un plus mare a fost şi ajutorul din partea soţului. Din primele clipe, Petru are o relaţie foarte strânsă cu Karina. El a fost, de fapt, primul care a văzut-o la venirea ei pe lume. Apoi a participat la un ritual numit „skin-to-skin” practicat des în State, prin care nou-născutul este pus pe pieptul gol al tatălui în primele 24 de ore de la naştere, pentru a întări relaţia dintre tată şi copil. Ulterior, ambii, şi copilul, şi tatăl, sunt mai ataşaţi unul de altul. Implicarea tatălui contează enorm în relaţia de familie, iar prin grijă şi susţinere reciprocă, copilul sau copiii vor creşte şi se vor adapta mai uşor în familie, în societate şi în alte relaţii.

c42a3047page_27_optVorbiţi-mi despre afacerile pe care le dezvoltaţi.

În prezent, dezvoltăm câteva afaceri în domeniul transportului. Am început prima noastră afacere în anul 2013, odată cu naşterea Karinei, – o companie de transportare a produselor alimentare în 48 de state. Lucram ambii peste zece ore pe zi şi nu era deloc uşor la început. Petru îşi aplica cunoştinţele practice şi detaliile ce ţin de tehnică şi camioane. Eu învăţam part-time la colegiu şi lucram de acasă full-time. Aveam grijă de partea teoretică – documente, licenţe, comenzi, contracte şi contabilitate. În anul 2015, dorind să ne ajutăm un verişor, am început să operăm cu transportul de automobile pe teritoriul Statelor Unite, iar, ca rezultat, am deschis a doua afacere, la fel în domeniul transportului. Volumul de lucru a devenit dublu, fiecare având grijă de câte o companie. Pe parcurs, din cauza reparaţiilor costisitoare, a apărut necesitatea de a deschide un centru de deservire a camioanelor – a treia afacere pe care o dezvoltăm împreună. Petru se ocupă de angajarea mecanicilor, procurarea echipamentului şi a pieselor, pe când eu am creat web site-ul companiei, mă ocup de publicitate, de promovare şi de contabilitate. În prezent, reparăm tot felul de camioane, remorci şi automobile, precum şi deservim alte companii. Mai avem planuri de afaceri pe viitor. Sperăm să creştem şi, totodată, să avem mai mult timp liber, dar nu ştiu cât este posibil acest plan.

Sunteţi o familie modernă. Ce rol ar trebui să aibă bărbatul în familia modernă, în care femeia devine tot mai independentă şi mai încrezută în sine, asumându-şi să conducă şi afaceri pe lângă misiunea de mamă?

Ambii partajăm acelaşi rol – de a combina armonios serviciul cu familia. Consider că un bărbat ideal, pe lângă faptul că lucrează, trebuie să găsească timp şi pentru familia sa. Să fie pilonul casei – puternic, optimist, muncitor, atent şi iubitor. Bărbatul poate să-şi ajute soţia să devină perfectă, iar dacă el îşi tratează partenera cu respect, primeşte în dar o familie armonioasă. Cred că într-un cuplu modern ambii, chiar şi atunci când au devenit părinţi, îşi construiesc o carieră profesională şi, totodată, participă activ la dezvoltarea familiei.

c42a4065page_29_optÎn general, cât de bine se pot împăca munca şi familia? Mai rămâne timp pentru plimbări cu fetiţele şi hobby-uri practicate în familie? Cum vă place să petreceţi timpul liber?

Să fii la înălţime şi acasă, şi la birou nu este deloc uşor, însă totul este posibil dacă depui efort şi, mai ales, dacă ai alături persoana cu care să realizezi scopurile propuse. În State este un pic mai uşor cu grădiniţele, fapt care ne-a ajutat enorm. Grădiniţele sunt modernizate şi se numesc „Centre de educaţie”, în ele copiii învaţă de la cea mai fragedă vârstă. Karina a început să meargă la grădiniţă de la şase luni. Pare straniu pentru unii, însă aici grădiniţele acceptă nou-născuţi de la şase săptămâni. Zi de zi copilul învaţă, ascultă, se dezvoltă împreună cu alţi micuţi. Grupele sunt compuse din patru copii (când sunt mici) şi din opt copii (când sunt mari).
De la vârsta de doi ani, copiii au câte şapte lecţii pe zi şi încep să înveţe spaniola. Lecţiile sunt în formă de joc, deci nu stresează copiii, dimpotrivă, îi stimulează să înveţe cifre, litere, cântece, note muzicale, calculatorul şi arta plastică. La finele zilei, părinţii primesc poze pe mail şi o dare de seamă în detaliu pentru ziua respectivă. Ar fi bine să existe asemenea instituţii private şi în R. Moldova. Acasă, totuşi, majoritatea cuplurilor au părinţi care-i pot ajuta la apariţia nou-născuţilor, deci există soluţii, însă fiecare familie necesită o abordare specială. Pe noi ne-a ajutat grădiniţa. Ca să combinăm lucrul şi familia, ne străduim să ne concentrăm pe muncă până la ora cinci seara, după care ne concentrăm pe copii şi familie. Uneori, după serviciu, nu mai avem puteri de nimic, însă, oricât de obosiţi am fi, ne străduim să ne dedicăm copiilor câteva ore după lucru şi întregul weekend.

c42a4103page_a_optAvem timp pentru hobby-uri şi minivacanţe, dar nu foarte mult. De câteva ori pe săptămână duc fetele la dansuri, gimnastică şi lecţii de pian. În alte seri ieşim cu toţii la plimbare. Aici sunt foarte multe activităţi pentru copii, cum ar fi „LegoLand”, restaurante cu tematică de junglă şi chiar cu animale, grădini botanice şi zoologice, terenuri de joacă amenajate pentru copii. Ne străduim să călătorim cât mai des, însă nu putem lăsa afacerile pentru mult timp şi, din această cauză, majoritatea vacanţelor noastre, în Miami, Las Vegas, Los Angeles, New York ş.a., sunt doar pe două-trei zile. Fetele noastre iubesc să călătorească, fiindcă de mici zboară cu noi peste tot. Le plac vacanţele, mai ales cele în zonele mai calde, pentru că în Chicago timpul este asemănător cu cel din Chişinău. În fine, mi-aş dori ca ziua să dureze un pic mai mult, ca să reuşesc mai multe şi să am destul timp pentru somn, dar nu regret că am un asemenea regim, pentru că îmi place modul de viaţă intens şi activ.

c42a4081page_28_optCe calităţi aţi vrea să preia fetele voastre de la voi?

Aş dori să preia de la noi dragostea de familie şi pasiunea, perseverenţa în muncă. Îmi doresc să aibă multă bunătate, pentru că trăim într-o lume tot mai agresivă şi, uneori, devenim şi noi răi. Le învăţ mereu să fie corecte şi să se gândească şi la cei din jur. Sper să preia de la noi sociabilitatea şi să nu fie timide, pentru că trebuie să vorbească dacă vor să fie auzite. Personal, ador copiii cuminţi şi educaţi, dar ştiu că acest rezultat presupune o muncă enormă pentru părinţi. Consider că părinţii sunt cel mai bun model de urmat şi sursa numărul unu de educaţie. Copiii, deseori, sunt micile copii ale părinţilor.

Karina, la doar trei ani, devenise model, fiind imaginea unui brand autohton de modă. Astăzi are peste 10 mii de followeri pe Instagram (@karinagrati). Care sunt planurile voastre pentru ea pe viitor?

Nu planificăm o carieră de modelling pentru Karina, cred că este mai mult un hobby. Am lansat contul ei de Instagram când avea aproape trei ani, fiindcă tot mai multe persoane ne spuneau că arată ca un model. Karinei de mică îi place să pozeze şi să fie în centrul atenţiei. M-a surprins plăcut faptul că prima sa şedinţă foto / video a trecut cu succes, luând în considerare faptul că abia împlinise trei ani şi a mers fără noi, iar filmările au durat circa şase ore. La ceva timp după asta, mi-a spus că nu mai vrea la grădiniţă, ci la lucru, pentru ca să-şi cumpere un telefon. Deci, Karina deja cunoaşte că nu obţii ­nimic fără muncă. Cred că datoria părinţilor este să ajute copilul să-şi descopere talentele şi să-şi găsească meseria. Din aceste motive, ne străduim să o implicăm în diverse activităţi, ca să vedem la ce se descurcă mai bine. La vârsta ei de patru ani, Karina cunoaşte patru limbi: română, rusă, engleză şi spaniolă, îi place să înveţe poezii şi cântece în diferite limbi, precum „Luceafărul” de Mihai Eminescu în română, „U lukomoriya dub zelionyi” de A. S. Puşkin în rusă, cântece în spaniolă şi multe altele în engleză. Observ capacităţi umaniste la ea, dar, totodată, îi place mult să calculeze şi să numere în cele patru limbi. Pasiunile ei sunt totuşi muzica şi dansul. Nu doresc să îi dictez planurile de viitor, dar sunt gata să îi observ talentele şi să o îndrum.

c42a4213page_27_optc42a4106page_27_optPentru ce eşti recunoscătoare vieţii?

Pentru tot ce am, pentru că am ceea ce îşi doreşte fiecare – familie, copii şi o afacere la care ţin. Viaţa mi-a dărut tot ce am visat şi chiar mai multe. Am avut norocul să îl cunosc pe Petru şi el să mă ia de soţie, să-mi fie mereu alături şi să mă susţină în ceea ce fac. Dumnezeu ne-a dărut doi copii şi acesta este cel mai frumos dar primit vreodată. Consider că o femeie împlinită este cea care are un scop, o ocupaţie sau o dorinţă spre care merge zi de zi, alături de persoanele dragi.

Ce model de educaţie aţi ales pentru fete?

Eu sunt mai severă cu copiii, iar Petru îi alintă. Lui îi place să zică că cei mai puternici bărbaţi din lume, precum Putin, Obama, Fedor Emelianenko, au două fete, iar eu visez la un băieţel, care va ţine mereu cu mine. Îmi plac copiii deştepti, de aceea vorbesc cu Karina şi Ekaterina precum cu maturii şi ele se simt mai mari şi mai importante. După apariţia Katiuşei în famiia noastră, Karina a dat dovadă de o dragoste fenomenală faţă de surioara sa – împarte tot cu ea, o cuprinde şi o pupă, îi spune că o iubeşte şi adorm ţinându-se de mână. Mă bucur că nu este egoistă. Deocamdată, Katiuşa se simte cea mai mică şi îşi permite să fie mai alintată. Eu mă străduiesc să mă port corect ca să fiu un exemplu pentru ele şi chiar observ în fetele mele trăsăturile şi comportamentul meu.

c42a4140page_31_optLa voi în casă cine şi pentru ce răspunde?

Nu prea avem obligaţiuni concrete pe acasă, pentru că petrecem toată ziua la muncă, iar serile ne străduim să le savurăm cât mai mult cu copiii. Ne ajută câteva persoane cu treburile casnice, pentru că timpul valorează cel mai mult. De exemplu, pentru a face curat în casă, aş avea nevoie de cel puţin o zi pe săptămână. Prefer să petrec această zi liberă cu fiicele noastre: să mergem într-un parc, să facem o activitate, în loc să le las să privească desene animate în timp ce eu fac curăţenie. La fel e şi cu munca: fiind la lucru câteva ore pot aduce mai mult profit decât ne costă să achităm o persoană să ne ajute pe acasă. Salvând timpul necesar pentru obligaţiunile casnice, îl investim în lucru şi familie. În general, totuşi, Petru răspunde de sarcinile mai dificile, care necesită mai mult efort fizic, şi de câinele nostru ciobănesc german, Alex. Eu răspund de prepararea mâncării, ordinea în hainele tuturor, îmbrăcarea copiilor dimineaţa şi transportarea lor la grădiniţă. Totodată, încerc să menţin un mod sănătos de viaţă pentru întreaga familie şi optez tot mai mult pentru alimentaţia vegană, „luptându-mă” cu Petru, care iubeşte carnea şi tot ce nu e chiar sănătos.

În ce momente sunteţi fericiţi cu toţii?

Suntem fericiţi când ne vizitează rudele şi prietenii. Iubim să călătorim, să vizităm locuri noi şi să cunoaştem oameni noi. Cele mai frumoase clipe sunt cele petrecute în linişte, cu persoanele dragi. După zile grele de muncă, când nu mai avem puteri pentru nimic, copiii ne dau energia şi dispoziţia lor şi atunci găsim puteri pentru joacă, glume, zâmbete şi povestiri. Din păcate, nu reuşim să vorbim cu părinţii noştri în fiecare zi, pentru că avem o diferenţă de fus orar (circa opt ore). Vorbim doar în weekend şi aceste momente sunt cele mai fericite, când suntem toţi împreună, măcar online. Le mulţumim părinţilor noştri că ne-au crescut şi noi vedem acum cum e să creşti copii; şi tuturor profesorilor noştri pentru educaţia pe care ne-au dat-o. Sperăm să transmitem cele mai bune calităţi copiilor noştri.

c42a4122page_30_opt

Am cunoscut familia Grati acum un an datorită micuței modele Karina, care la doar trei ani s-a învrednicit de titlul „Omul Anului Junior” pentru rezultate impresionante în modelling, rezultate ce includeau apariția pe coperta unei reviste din Chicago și faptul că a devenit la o vârstă atât de fragedă imaginea unui brand local.

Text: Doina Popa

Foto: arhiva personală