Trăieşte acum. Fii aici

Se pare că am încetat să mă mai tem. Asta, după ce am trăit o mulţime de frici. Nu-mi mai este frică să fiu eu, învăţ să mă accept aşa cum sunt, nu-mi mai pasă de ce crede cineva despre mine, mai ales cei care nu mă cunosc, şi îmi caut de treabă. Ce nu am reuşit încă e să îl conving pe Dumnezeu să facă ziua mai lungă şi weekendul tot așa…
Întotdeauna scriu această pagină abia după ce toată revista e gata de tipar, după ce o răsfoiesc pe calculator şi recitesc articolele în care mă regăsesc personal.
De data asta, m-a fascinat povestea Alinei Deliss, femeia de pe copertă. O moldoveancă pe care viaţa a purtat-o departe de casă şi care acum revine acasă ca să fie admirată de cei de aici. Nicăieri în lume nu putem fi mai autentici decât în ţara în care ne-am născut… Şi, orice am face, oriunde am fi, vrem să audă de noi cei care vorbesc aceeaşi limbă ca și noi. Şi niciodată nu uităm să spunem că ne-am născut aici. E un fel de recunoştinţă adusă destinului, aşa mi se pare.
Pe Angela Stafii am cunoscut-o relativ târziu, nu am ajuns să stau încă în faţa ei pentru o consultaţie la psiholog, deşi simt că am avea ce ne spune. Dar, ca să îţi dai seama de ce fiecare dintre noi are perioade în care o discuţie cu ea ar face bine, o să citez aici cele zece lucruri pe care Angela le creionează ca pe niște veritabile lecţii de viaţă în Decalogul din această ediţie. „Nu te teme. Nu regreta. Nu îţi dormi viaţa. Nu uita să ierţi. Nu avea milă de sine. Nu îţi închide inima. Nu uita să iubeşti. Nu fugi de tine. Nu porni războaie. Nu uita că vei muri.”
Descifrează mai încolo cum e asta. Şi încearcă să trăieşti aşa, dacă ţi se potriveşte. Pentru că toată lumea care a ajuns în această ediţie anume astfel a cunoscut succesul, dragostea şi a avut curajul să îşi scrie propria poveste, urmând legi omeneşti care nu ţin de timp, geografie sau circumstanţe. Nu vreau să murim, dar, într-o zi, asta se va întâmpla. Până atunci, mai avem timp să ne trăim viața din plin. Încă nu e prea târziu. Lectură frumoasă!