Părinții mei s-au cunoscut când erau studenți la Chișinău și s-au căsătorit la sfârșitul anilor ’70. Tot aici m-am născut și eu. Prima „întâlnire” cu orașul Chișinău pe care mi-o amintesc de parcă ar fi fost mai ieri este clădirea mare și impresionantă a Circului. Acolo am fost cu părinții pentru prima dată la un spectacol. Din păcate, acea frumoasă clădire stă în paragină din 2004, iar guvernele care s-au perindat nu au reușit sau nu au dorit să o renoveze. Deși acea vizită de la Circ mi s-a întipărit cumva în minte ca și la generațiile de copii din Chișinău care îl țin minte, cred că restabilirea acesteia o va transforma din nou într-o adevărată carte de vizită a Chișinăului. Acest spațiu ar putea deveni un centru multifuncțional perfect pentru sculptori și pictori, dar și alți artiști care fac diferite expoziții, sau ar putea fi un loc perfect pentru prestații live ale muzicienilor, pentru evenimente educaționale, pentru platforme publice de discuții și multe altele.
Chișinăul de ieri mirosea a verde și a curat. Era mai frumos decât Chișinăul de astăzi. Constat asta cu regret. Ultimii 15-20 de ani au însemnat pentru Chișinău un regres. S-au vândut clădiri de grădinițe și școli pentru ca astăzi municipiul să se confrunte cu mari probleme în acest sens. S-au lăsat în paragină parcurile și scuarurile pentru a fi privatizate și transformate în construcții haotice care urâțesc orașul. Nu s-a pus accent deloc pe ecologie, așa încât să ne trezim cu aproape 30 de gunoiști neautorizate care poluează continuu apele, aerul și solul. A fost favorizat constant transportul privat așa încât în orele de vârf să avem un trafic blocat. Pentru ca astăzi să ajungem aici.
Chișinăul de azi e sumbru, neiluminat și murdar. Lipsit de confort pentru oamenii cu dizabilități. Nesigur pentru oamenii în vârstă. Neprietenos pentru spiritul de inițiativă. Neatractiv pentru turiști. Cu multe probleme nerezolvate lăsate de azi pe mâine. Oraș în care partidele politice au împărțit locuitorii în tabere diferite.
Dincolo de toate astea, oamenii își iubesc orașul cu bune și cu rele. Oamenii vor sa fie mândri de orașul în care locuiesc. Observ cu o deosebită bucurie miile de chișinăuieni care se plimbă prin Parcul “Valea Trandafirilor” și fac sport la centrul multifuncțional. Am primit sute de mesaje de mulțumire pentru platforma de înscriere online la grădiniță. Oamenii se bucură de schimbările spre bine și tare mult și le doresc. Avem un oraș în care oamenii sunt însetați de socializare, sunt dornici să se plimbe în locuri bine amenajate, să stea pe o bancă, să savureze o cafea într-un loc prietenos. Oamenii vor un oraș pentru oameni.
Chișinăul de mâine este orașul în care avem suficiente locuri de creșă pentru ca părinții să poată lucra în timp ce copii lor merg la o grădiniță modernă și primesc o educație bună. Orașul de mâine înseamnă servicii electronice și un contact minim cu angajații Primăriei. Orașul de mâine înseamnă transport public de calitate cu aer condiționat, unde tichetele sunt electronice și printr-o aplicație mobilă putem vedea în cât timp vine următorul autobuz sau troleibuz. Înseamnă infrastructura și educația necesară pentru colectarea selectivă și reciclarea gunoiului. Orașul de mâine înseamnă un sistem de curățenie mecanizată. Orașul de mâine înseamnă drumuri și trotuare bune, curți de blocuri reparate, infrastructură accesibilă pentru cicliști și persoane cu dizabilități. Orașul de mâine este unul plin de evenimente culturale, sociale și sportive. Un oraș aerisit și plin de viață.
Parcul de lângă Liceul „Vasile Alecsandri” unde mi-am făcut studiile este locul care mă leagă de Chișinău destul de mult, iar „Valea Trandafirilor” – este cea care îmi trezește foarte multe amintiri: emoțiile de la prima zi de liceu și de la absolvire, amintirile legate de colegi și de profesori. E parcul de care îmi amintesc că după ora 07:00 seara era în beznă și cu trotuare sparte. Atunci nici nu mă gândeam că peste 20 de ani voi ajunge în postura în care să contribui la iluminarea sa cu LED-uri, să reparăm aleile, să renovăm havuzul și să construim un centru sportiv modern. Este uimitor! E un sentiment atât de frumos!
Holurile maternității nr. 2, iarnă, 26 ianuarie 2010. Este cea mai frumoasă amintire legată de Chișinău. Atunci a venit pe lume fata mea, Ilinca. Îmi aduc aminte că atunci Chișinăul mi s-a părut cel mai frumos prin geamul de la taxi.
Chișinăul mi se asociază cu serialul „Game of Thrones”. E locul unde diferite clanuri se bat pentru putere, spațiul care e dorit doar pentru control și resurse, pentru strategii electorale. Un oraș în care nu contează că „vine iarna” la propriu, dar scopurile politice sunt la ordinea zilei. Cu consecințele unei asemenea abordări m-am ciocnit în scurta mea activitate. Tocmai din acest motiv în exercitarea funcției de primar interimar m-am detașat de tot ce ține de politic, nu am răspuns la atacuri și speculații politice. M-am axat pe administrare și pe problemele oamenilor.
Datele arată că un turist care vine în Chișinău lasă aici în medie 1 000$. Este important ca turiștii care vin în Chișinău să se simtă bine, să vrea să se întoarcă. Pe parcursul activității mele am avut întâlniri cu membrii HORECA și cu organizatorii de evenimente pentru a-i întreba cu ce probleme se confruntă și cu ce am putea să îi ajutăm. În afară de asta, am depus eforturi pentru a îmbunătăți transportul public prin procurarea de autobuze noi, am inițiat concurs pentru crearea unei aplicații GPS pentru transportul public, aplicație care urmează să fie lansată în octombrie. Am inițiat construcția primelor opt WC publice. Am renovat opt parcuri și scuaruri. Am reparat prima subterană și urmează să fie reparate încă șapte. Am depus eforturi pentru rezolvarea umană a problemei câinilor fără stăpân. La prima vedere toate aceste realizări nu au tangență directă cu atractivitatea turistică a orașului, dar un oraș confortabil pentru chișinăuieni este unul atractiv și pentru turiști. Cred că doar investind pentru a crea oamenilor confortul minim necesar vom reuși să fim atractivi pentru turiști.
Spre deosebire de alți contracandidați sunt deja familiarizat cu problemele orașului, cu starea de lucruri și știu ce am de făcut din primele ore de mandat. Știu problemele cu care se confruntă orașul și nu-mi permit să arunc cu promisiuni în toate părțile în goana după voturi. Dacă le-aș enumera pe toate începând cu lipsa apei potabile în grădinițe, până la renovarea podurilor mi-ar lua foarte mult timp. Cu siguranță, m-aș așeza la masa de discuții cu agenții economici așa încât să vedem ce putem face noi ca să nu îi încurcăm și să le oferim posibilitatea să dezvolte economic orașul așa cum știu ei mai bine. Aș aborda Guvernul pe mai multe subiecte care țin inclusiv de administrația publică centrală, probleme care rămân nerezolvate cum ar fi: poliția municipală, strategia națională de mediu, înregistrarea terenurilor municipale la cadastru, construcțiile ilegale și Agenția de Dezvoltare Chișinău.
Am ales să candidez pentru șefia Chișinăului pentru că aici m-am născut. Pentru că de aici nu o să plec. Pentru că vreau ca Ilinca să crească aici și să se mândrească cu acest oraș. Pentru că putem transforma Chișinăul într-un oraș frumos și confortabil dacă vom avea la conducere oameni care îl iubesc cu adevărat, nu doar declarativ.