Proiect realizat în parteneriat cu MAIB

Ion Sturza: om de afaceri, fost premier

Interviu: aprilie 2004

Fără celebra-i cravată la gât şi într-o ţinută semisport, ex-premierul şi omul de afaceri Ion Sturza este o prezenţă surprinzător de agreabilă. Nu a folosit nici din greşeală magicul cuvânt „macroeconomie” şi a evadat, zâmbind, în lumea copilăriei, după care ne-a relatat despre farmecul vieţii sale de „ex”.

Text: Rodica Ciorănică • Foto: Arhiva Personală

Posturile politic, cariera, poate cu excepţia perioadei de pioner, nu m-au tentat niciodată.

Funcţia de premier a venit firesc şi, de aceea, plecarea de la Guvern a fost relativ uşoară. Debarcarea nu a fost o tragedie, cum a fost pentru alţii care nu ştiu cu ce să se ocupe şi încep să bâjbâie prin întuneric: unde-i luminiţa, unde-i luminiţa? Pentru mine nu a fost întuneric după plecarea din post. E o mare uşurare să te trezeşti într-o dimineaţă şi să conştientizezi că nu mai răspunzi de toate şi nu mai eşti tu cel care astăzi vei veni în faţa lumii cu un raport…

Fuga de responsibilitate poate fi calificată drept laşitate…

Nu, nu, nu. Eu nu am spus fuga… Eu nu mi-am dat demisia, pe mine m-au demisionat şi le mulţumesc foarte mult celor care au făcut-o.

Mai credeţi că guvernul Sturza a fost cel mai bun cabinet de miniştri?

Nici pe departe nu a fost cel mai bun, pentru că acum e cel mai bun guvern.

Postul de premier v-a favorizat activitatea de businessman?

Am auzit asemenea constatări. Dar businessul este unul cu mult mai cinic şi mai pragmatic decât politica. În acelaşi timp, ar fi incorect din partea mea să vă spun că relaţiile sau imaginea nu-mi ajută să stabilesc nişte legături. Eu, după ce am plecat din post, aveam mai multe alternative, inclusiv să revin la fosta mea companie, „Incon”. Fără mari pretenţii, mi-am pus pe un scaun şi un birou şi am început să lucrez, de la zero, atingând astăzi o cifră de afaceri de X milioane de dolari, extinse în diferite ramuri – textile, chimie, petrol, gaze, construcţii, bănci şi altele, pe plan intern şi extern.

Cum aţi ajuns să reprezentaţi „Rompetrol”-ul?

Eu nu reprezint „Rompetrol”-ul, ci sunt partenerul acţionarilor Companiei „Rompetrol”. A fost o prietenie mai veche a mea cu Dinu Patriciu, un om cu totul deosebit, care a consolidat o afacere de proporţii nu numai pentru România, ci chiar pentru această zonă a Europei. La un moment dat, am ajuns să ne întrebăm de ce nu facem şi ceva afaceri împreună? „S-a copt” situaţia ca să avem nevoie unul de altul şi astăzi activitatea în cadrul „Rompetrol”-ului. Este dominantă în afacerile mele.

Nu vă este dor să reveniţi în politica moldovenească?

Nu mi-e dor. Pentru că o cunosc bine pe dinăuntru.

În tot ce aţi realizat, care v-au fost punctele de reper?

În afaceri important e să nu te opreşti, să nu-ţi permiţi să te trezeşti cu zece minute mai târziu sau să bei un pahar în plus, să ai atitudine corectă faţă de parteneri, să nu-ţi clădeşti viaţa şi businessul pe nefericirea altora.