El – un uriaș de doi metri, un foc ce a învățat să ardă în interior, cu mare atenție, să nu pârjolească pe cei din jur.
Ea – o finețe cu picioare frumoase și caracter.
Împreună – Yin și Yang, într-o minte, copilăroși și dornici de viață, totodată, niște adulți îngrijorați.
Lucian și Nicoleta Rogac reprezintă un cuplu dintre un pragmatic și o artistă, un terestru și o zburătoare.
În timp, el a gustat din zbor, iar ea a prins rădăcini.
S-au omogenizat, fără să-și piardă identitatea.
ÎN DOI
LUCIAN: Prima dată am văzut-o pe Nicoleta într-o poză. Mi-a plăcut. I-am spus unei prietene comune că aș vrea să mă văd cu ea. Am rugat-o să ne organizeze o întâlnire. Pentru mine era important să nu fie prea înaltă. Cu toate că am peste doi metri, nu-mi plac femeile înalte.
NICOLETA: Pentru mine dimpotrivă! Înălțimea bărbatului era foarte importantă. Îmi place că Lucian este înalt. Dumnezeu s-a gândit la mine. Doar în călătorii în afara țării sau printre sportivi zăream pe cineva de o statură asemănătoare.
L: Întâlnirea a avut loc. Dar nu-mi amintesc să fi avut gânduri foarte profunde la prima vedere. Sunt adept al relațiilor de durată, mă îndrăgostesc treptat, construiesc, prind rădăcini. Cu Nicoleta am simțit că scopurile noastre sunt identice.
N: A fost destul de contradictoriu ceea ce s-a întâmplat la prima noastră întâlnire. Îl plăcusem, dar totodată mă speria. Cumva, la nivel psihologic, înălțimea acționează asupra omului. El te privește de sus, iar tu îl privești cu mult mai de jos. Am simțit un soi de dominare… pe care am acceptat-o. Plus că diferența de vârstă era mare. Eu aveam 19 ani, iar el 27. La acea vârstă fragedă ca a mea, decalajul se simțea, dar eu eram deja suficient de matură și-mi doream foarte
mult o familie.
L: N-am simțit niciodată că sunt dominant, dimpotrivă, Nicoleta a reușit să mă facă mic și inofensiv chiar la prima întâlnire. Apoi a urmat totul într-un tempo foarte rapid. Ne-am întâlnit o perioadă foarte scurtă, după i-am propus să locuim împreună. Peste o lună i-am dat inelul. Suntem de 12 ani nedespărțiți, de 11 ani căsătoriți.
N: Mă uimește faptul că Lucian, fiind bărbat, ține minte câți ani suntem împreună, știe cu exactitate datele importante din viața noastră. Asta mă face să am încredere în el, în ceea ce face.
TIMP
LUCIAN: Timpul pentru mine e o valoare concretă, palpabilă, prețioasă. Pun accentul pe punctualitate. Mă pot enerva dacă nu reușesc să ajung la timp la vreo întâlnire sau ședință de lucru. Din păcate, același lucru îl cer și de la cei din jur. De mulți ani lucrăm cu Nicoleta asupra acestui aspect. (Zâmbește.)
NICOLETA: Am înregistrat succese în ultima vreme. Pentru mine timpul zboară altfel decât pentru Lucian. Este o valoare abstractă.
L: Este curios faptul că eu sunt mereu în lipsă de timp, cu toate că-l gestionez foarte rațional. Mă simt grăbit. Chiar și în vacanțe, mă odihnesc într-un ritm alert.
N: Eu, dimpotrivă, nu mă grăbesc niciodată. Noi suntem ca Yin și Yang, ne completăm reciproc și ne armonizăm pe mai multe filiere. Niște opusuri care s-au atras. Ne îmbunătățim unul pe altul.
L: Apropo, la capitolul „cine se scoală mai dimineață” – sunt un matinal incorigibil. Mă trezesc cu noaptea în cap, la 5:00 sunt deja pus pe activități și mă culc devreme, pe la 21:00-22:00. Reușesc să le fac pe toate în prima jumătate a zilei.
N: Iar eu mă culc dincolo de miezul nopții. Îmi place să creez până târziu.
GREȘELI… IERTĂRI
LUCIAN: Între noi apar, uneori, scântei. Ele sunt spontane și nu durează mult timp. Cred că suntem destul de maturi, e suficient să discutăm, să punem punctele pe „I” și mergem mai departe. Nu pierdem timp pentru fleacuri.
NICOLETA: Oare există greșeli? Viața este despre decizii, alegeri, în orice secundă. Fiecare gând, vorbă, lucru pe care-l facem este o alegere, în baza căreia are loc derularea evenimentelor. Greșit sau corect? Este așa cum este… Noi dăm aprecieri situației.
COPII
LUCIAN: Am fost alături de ei din prima clipă, am fost primul care le-a schimbat scutecele. Acum suntem mai liberi să ne ocupăm de dezvoltarea noastră ca personalități. Copiii vor ajunge, cândva, să întrebe cu ce se ocupă din punct de vedere profesional părinții. Aș vrea să se mândrească cu noi.
NICOLETA: Am dedicat copiilor primii ani de căsnicie. În paralel, învățam la facultate. Dar nu vreau ca toată viața mea să fie dedicată copiilor. Sunt conștientă că ei cresc și nu sunt sigură că vor aprecia acest efort când vor ajunge la o anumită vârstă și vor privi înapoi.
SPAȚIU
LUCIAN: Spargem acel stereotip învechit că femeia „stă acasă”. Am insistat foarte mult să-i ofer soției mele timpul și spațiul necesar pentru ea, pentru creșterea ei ca femeie de afaceri, ca personalitate cu valori.
NICOLETA: Nu cred că suntem unicul cuplu care și-a propus acest lucru. La noi, multe familii tind să iasă din această paradigmă, unde femeia se regăsea doar acasă, la bucătărie. Noi socializăm, interacționăm, devenim interesante pentru soții noștri, suntem parteneri de discuții, avem aceleași percepții despre lumea în care trăim.
L: Fără vreo discriminare la adresa femeilor care aleg să fie casnice, dar e anacronic să insiști ca soția ta să se afle între patru pereți, toată ziua. Oricum, și ea are necesitatea să aibă un cerc de oameni, un loc mai diferit de casă, unde să se refugieze. Să socializeze, să facă schimb de idei, de gândire.
N: Această inițiativă trebuie să vină de la femeie. Unele își doresc să stea acasă și să aibă grijă de copii. Însă copiii se pot dezvolta și la grădinițe, școli. Cu ea, cum rămâne?
ENTERTAINMENT
LUCIAN: Obișnuim să ne facem viața interesantă. Nu suportăm monotonia. Călătorim destul de des, în ultimul timp, în doi. Fără copii. În afara grupurilor.
NICOLETA: Lucian este organizatorul călătoriilor noastre. Ne dorim să avem cât mai multe amintiri, pentru mai târziu. Este foarte important să știi să-ți umpli viața cu de toate. Cred că și eu sunt inițiatoarea multor aventuri frumoase din viața noastră de cuplu.
L: Apreciez că Nicoleta susține pasiunea mea de-o viață – pescuitul. Acest hobby îl am din copilărie, este un refugiu și îmi încarcă bateriile cu răbdare. Eu sunt ca focul, repede mă aprind și repede mă sting. Când pescuiesc, nu mă gândesc la nimic. E un fel de meditație, dacă doriți.
N: Pescuitul este pentru Lucian o plăcere pentru suflet, timpul în care el își structurează planurile, se echilibrează.
IPOSTAZE
LUCIAN: Sunt un om pragmatic, care gândește în cifre și nivel de bunăstare materială a copiilor și soției.
NICOLETA: Iar eu sunt o fire artistică, îmi place să creez, să zbor.
L: Apreciez această calitate la Nicoleta, nu am îndrăznit vreodată să-i tai din aripi, să-i încetinesc zborul. O admir când este visătoare. O încurajez să facă ce vrea, să-și materializeze ideile, gândurile.
N: Este adevărat, m-a susținut mereu să iau decizii în favoarea mea. Dar nu este bărbatul care să mă răsfețe prea tare. Îmi lasă un spațiu foarte util pentru a mă dezvolta ca personalitate. Îi sunt recunoscătoare pentru asta.
DECIZII
LUCIAN: De nevoie, trebuia să fiu la înălțime din toate punctele de vedere, ca să-mi asum responsabilitatea de a lua decizii. Pentru Nicoleta procesul decizional e ceva mai complicat, ea reflectează mult, cântărește.
NICOLETA: Mi-am dorit un bărbat mai puternic decât mine. Mereu m-am considerat puternică. Rog să-mi fie acceptată modestia, dar nu aș fi putut să fiu cu cineva mai slab. Nici chiar egal cu mine… avea să fie o luptă între noi. Presupun că nu i-aș fi dat valoarea cuvenită.
BANI
LUCIAN: Tot ce e al ei, este al ei, ce e al meu – e al nostru.
NICOLETA: Am încercat o perioadă să fiu femeie independentă și n-a durat mult. Cei care sunt la început de drum, cred că banii companiei sunt banii lor. Banii, însă, se reinvestesc. După ce lucrezi o perioadă, simți că vrei să te bucuri de acești bani. Pentru ce muncești? Și undeva nu am calculat eu bine și am cheltuit mai mult decât ar fi trebuit.
L: Nicoleta este foarte optimistă, iar eu i-am spus niște chestii care au temperat-o puțin. La început, când îți pare că banii vin și totul merge bine, te poți apuca să faci cheltuieli nejustificat de mari cu speranța că mâine-poimâine banii se vor întoarce înapoi. Uneori, acest proces se pune pe pauză, iar tu ți-ai prognozat cheltuieli din niște bani pe care nu-i ai.
N: Lucian m-a învățat să trăiesc mai pragmatic, să nu mă iau după niște idei insuflate de alții despre lux sau cum trebuie să-mi trăiesc viața. De la el am deprins să trăiesc ziua de azi, dar să am și ceva pus la pernuță.
L: Fiecare își are calea sa în viață și modul în care și-o trăiește. E valabil și pentru bani. Îmi amintesc, eram la școală și mă abureau tot felul de trenduri, iar tata îmi spunea: „Fiecare trebuie să-și aibă calea lui. Tu nu poți fi exact ca persoana de alături sau ca ceilalți. Nu ești interesant, în acest caz.” Poate că nu-l prea înțelegeam pe atunci, însă acum îi dau dreptate.
N: Îmi place mult să cercetez istoria și să iau lecții pentru mine. Am văzut exemplul buneilor, al părinților. Ei își făceau prea mari rezerve din cauza lipsurilor și a nesiguranței în ziua de mâine. Au trecut prin război și foamete. Prin căderea unui regim, prin devalorizarea banilor. Am ajuns la concluzia că nu are rost să-ți faci atâtea rezerve, că poate să vină o zi și să se piardă toți banii acumulați. Nu ne e dăruită veșnicia și trebuie să trăim prezentul, nu să rămânem blocați în trecut și amintiri, dar nici să proiectăm continuu viitorul. Este necesar un echilibru.
VALORI
NICOLETA: Responsabilitatea este o valoare căreia i-am sesizat importanța odată cu lansarea afacerii mele, Nicole Storm. Salarii angajaților, impozite…
LUCIAN: Noi acum spunem că valorile spirituale sunt importante, câștigăm cât de cât și unul și altul.
Ne satisfacem nevoile.
N: Corpul este o mare valoare pe care o avem de la Natură, am înțeles acest lucru mult mai târziu. Mereu eram în gânduri, mă dezvoltam spiritual, fără să conștientizez ce dar de mare preț este corpul meu.
L: Partea materială, expresia fizică a noastră este la fel de importantă ca și valorile spirituale. Este necesar, în primul rând, să te gândești cum să realizezi lucrurile palpabile, să satisfaci nevoile trupești, pe urmă vin restul.
N: După satisfacerea nevoilor materiale, capul este mai liber, gândește mai liber. Dacă tu vei fi stresat mereu că trebuie să-ți plătești facturile, nici muzica nu te mai încântă.
SUCCES
NICOLETA: Este o noțiune relativă, ambiguă. De regulă, succesul, este asociat cu banii, cu statutul social. O să fac o paralelă aici, există oameni ce seamănă cu floarea de mac, care este încântătoare, de culoare foarte aprinsă pentru o perioadă scurtă, apoi se scutură brusc și nu rămâne nimic. Cunoaștem oameni de artă care s-au stins în punctul culminant al creației, însă arta lor a rămas pentru totdeauna. Alții trăiesc mult, dar fără intensitate. De ce oamenii apreciază pe cei care au câștigat războaie, dar uită de cei care au păstrat pacea, pentru o perioadă lungă?
LUCIAN: Succesul, mai degrabă, e percepția celor din jur despre tine. Eu nu pot să spun, despre mine, că am succes. Îmi stabilesc anumite scopuri, pe care tind să le realizez. Însăși momentul când reușesc este plăcut, apoi vine o nouă etapă de frământare și identificarea, setarea unor noi scopuri. „Călătoria” continuă.
***
Interviu: Tatiana Pătrunjel
Foto: Elisabeth Cujbă Zhiltsova
Make-up: Breahna Olga
Concept foto: Diana Frunze Serejnikov
Loc: Julien Bistrot; Vila urbană a lui Bagdasarov
Cravată și batistă de buzunar: Viggo