O viziune modernă a clasicului „Macbeth”, în regia lui Mihai Ţărnă, inspirată de William Shakespeare şi Eugene Ionesco, îşi va face prezenţa în scena Teatrului Național din București I.L. Caragiale.
Trupa „Teatrului Fără Nume” (Chişinău) pleacă la București să joace o tragedie clasică, care aduce în prim plan pasiunea frenetică, care provoacă răsturnări politice şi sfidarea valorilor morale.
Maria Pilchin, scriitoare, critic de teatru:
„Vorbim despre o revizitare a marelui univers shakespearian prin prisma unei regii și scenografii moderne. „Macbeth”, în regia lui Mihai Ţărnă, place în primul rând prin forța artistică cu care ne aduce vechea poveste într-o lume recentă. Întâmplarea medievală pare să capete multă culoare din lumea noastră cea nouă, chiar postumană (cineva nenăscut de femeie îl poate omorâ pe Macbeth).Prezicerea vrăjitoarelor, cele 3 parce, răstoarnă viața personajelor care se apucă să înfăptuiască cele auzite. Lady Macbeth e femeia care își împinge bărbatul la crimă. Dorința de putere îi înnebunește, crima aduce alienarea și frica. Alexandru Rusu – un rol bine simțit și transpus în scenă, o vibrație aparte care ajunge la spectator prin tonalitatea vocii, mișcare scenică, corporalitate. Jocul lui se produce în tandem cu Mihaela Popescu căreia îi reușește saltul actoricesc de la pasiunea pentru putere, prin nebunia vinovăției, spre pulsiunea morții eliberatoare. Un reușit joc în pași de tango scenic.
Duncan (Alexandru Dicusar), regele scoției, un fel de măscărici pe tron, bine configurat, un rol-ax, o osie a întregii construcții regizorale, de la el pornesc toate, fiul așteaptă să îi succeadă la tron, generalul Macbeth să îi ia tronul prin crimă, lady Macbeth să i se ofere pentru a-l anihila. Duncan, el e centrul acelei lumi, doar că nu trăiește conștient de acest fapt, e puterea inconștientă, fără concept, fără asumare. O prezență scenică impresionantă.
Decorul, acrobațiile aeriene, galeria de tablouri (Goya, artă renascentistă), coloana sonoră, costumele, garderoba ca metaforă a unui travesti spiritual (depersonalizarea umană), scrânciobul, apa, jocul întregii echipe de actori – toate ne aduc în față o reprezentație care va face istorie teatrală cu siguranță.”
Dumitru Crudu, scriitor, dramaturg:
„În spectacolul „Macbeth” după Shakespeare și Ionesco, regizat de Mihai Țărnă, explodează bombe adevărate, care ne spun că ceea ce vedem pe scenă nu e o joacă – nu e un spectacol de teatru – e ceva care s-ar putea întâmpla oricând, în orice clipă, chiar cu noi și chiar la noi, de nu se întâmplă deja. Războiul e în jurul nostru, nu e undeva departe, nu e ceva abstract. Spectacolul lui Mihai Țărnă e un spectacol despre război, un război sângeros, un război fără scrupule. L-am văzut pe scenă pe tiranul din Kremlin, interpretat scânteietor și convingător de Alexandru P. Rusu. Până și tiranii au fost cândva oameni normali, credincioși prietenilor, soţi iubitori. Dar ceva s-a întâmplat cu ei la un moment dat și au devenit niște monștri. Au vrut să pună mâna pe putere și să conducă lumea. Iar pentru asta au semănat cadavre în jur, iar pentru a-și apăra putere au transformat lumea într-un uriaș cimitir. Macbeth este Putin de azi. Care a adus lumea în pragul unei catastrofe.
Spectacolul lui Mihai Țărnă are și insule de poezie. Insule de poezie într-un ocean de violență. Insule de poezie înghițite de mâzgă, de praf de pușcă, de sânge și beznă. Mai are rost să luptăm? Cine să mai lupte? Cine ar putea-o face, când parcă toți sunt o apă și un pământ? Poate copiii? Copii inocenți care apar în fundal și trec prin scenă? Fetița aia inocentă? Ea oare va salva lumea?”.
Piesa de teatru se va juca în sala Ion Caramitru, pe 27 septembrie.
Biletele se găsesc pe acest link