Nu-i place lauda și nici nu așteaptă lauri. Pentru acțiunile sale nu dorește recompense, doar continuitate. A devenit pentru Republica Moldova o atletă a faptelor bune, iar pentru Marea Britanie – o persoană onorabilă, distinsă de regina Elizabeta, cu “British Empire Medal”. Este stabilită de ani buni în Regatul Unit, nu are copii, însă dedicația cu care își oferă din timpul său copiilor din Moldova și grija pentru cei dintre noi, cu nevoi speciale, nu o deosebește de alte mame.
Funcția: Președintă MAD-Aid
Data, anul, locul nașterii: 21.10.1982, Mihăileni, Rîșcani
Părinți. Copilărie. Am copilărit alături de mama și fratele meu. Tata a murit într-un accident rutier, la câteva luni înainte de a mă naște. Mama nu s-a mai recăsătorit, îi era frică că nu vom fi iubiți de un alt bărbat așa cum ne-ar fi iubit tata.
Marea Britanie. De 17 ani locuiesc în această țară, dar Moldova nu a plecat niciodată din mine. Plecasem în 2004, la cules căpșuni. Mi-am propus să-mi fac bani de apartament și să revin. Dar îmi plăcuse stilul englezesc de viață, modelul lor de leadership și mi-am zis că voi reveni să învăț de la ei. Proprietarul se trezea cu două ore mai devreme decât toți și pregătea totul. Asta m-a uimit.
John, soțul englez. Este antreprenor, conduce o companie de transporturi. S-a îndrăgostit de căldura și omenia pe care le-a văzut în mine. Îmi iubește familia din Moldova și este cel mai mare suport al meu în tot ce fac. El m-a îndemnat să aduc primele paturi de spital, el m-a susținut să merg mai departe, să înființez complexul Phoenix și m-a încurajat în toate acțiunile de caritate de mai târziu.
Puterea de convingere și MAD-Aid. Pe parcursul a zece ani, MAD-Aid, organizația pe care o conduc a strâns fonduri pentru Moldova de circa 3 milioane de euro. A creat centrul „Phoenix” pentru copii cu nevoi speciale, centrul de plasament pentru vârstnici, un bazin pentru hidroterapii și am fost în prima linie în timpul pandemiei Covid-19 și războiului din Ucraina.
Așteptări. Sunt perfect proporționale cu așteptările mamelor ce îngrijesc de copiii lor cu dizabilități, închise în case. Cu bătrânii orfani de copiii plecați la munci, cu medicii care muncesc în condiții descurajante ca să salveze vieți. Aștept reacții omenești și fapte bune de la societatea noastră și de la guvernanți. Aștept să ne unim forțele și să facem un lucru bun pentru noi înșine, pentru viitorul nostru.
Sursă de motivare pentru alții. Este, probabil, unul dintre cele mai responsabile exerciții oferite mie, din partea sorții. Am mobilizat mii de oameni la fapte bune, la voluntariat.
Mesaj către societate. Orice faptă bună se întoarce. Priviți în jurul vostru mai atent și veți vedea persoane care visează să calce într-o bună zi pe propriile picioare, să iasă afară, dar până atunci, își doresc un tratament mai uman. Persoanele cu dizabilități sunt oameni ca noi, doar că funcțiile motrice le sunt limitate sau de la naștere, sau în urma unui accident. În spatele unei neputințe există o istorie de viață. Haideți să fim mai puțin ignoranți, pentru început.
O zi din viață. O zi obișnuită din Marea Britanie se deosebește de cea din Moldova. Nici până azi nu m-am obișnuit cu five o’clock tea. Tradițional, nu poți suna pe nimeni la această oră, toți își fac tabietul, în liniște. De sărbători gătesc, ne vin musafiri.
Femeie lider. Nu știu cât de femeie sau bărbat trebuie să fii ca să te poți numi „lider” în ceea ce fac. Aici este mai important să ai o inimă sensibilă în piept, care tresaltă la orice nevoie a oamenilor, la durerea lor, decât niște calități de manager. În cazul meu, cred că reprezint o forță motrice, un nucleu de atracție, în jurul căruia se declanșează evenimente ce aduc un beneficiu celor mai neputincioși ca noi.
Anul 2023. Constatări. Am lansat renovarea secției Chirurgia Nou Născutului de la Centrul Mamei și al Copilului. S-au mobilizat multe persoane din lumea de afaceri și oameni simpli. Am înțeles că viața omului are sens când este direcționată spre dimensiunea iubirii de aproapele.
GENERAȚIA MEA CREDE CĂ SCHIMBAREA ÎNCEPE ÎN FIECARE DINTRE NOI.
COORDONARE: TATIANA PĂTRUNJEL, FOTO: ARHIVA PERSONALĂ
#bunăvoință