Succesul îi iubeşte pe cei care muncesc. Natalia a început să-și scrie povestea cu doi angajați, dar în șapte ani, afacerea a crescut până la 90. Azi, printre clienţii ei se numără nume sonore din lumea modei internaționale. Max Mara, Luisa Spagnoli, Moncler sunt doar câteva dintre ele. Cum e să creezi şi să conduci o fabrică modernă de confecții și cum e să reușeşti ca mamă, soție și business woman, aflăm din interviu.

Natalia Ivanoglo: proprietară „Fashion-Textil”

Natalia, cine este omul care te cunoaşte cel mai bine? Tata. Mă cunoaşte foarte bine, chiar și la caracter semănăm mult. Pot zice ferm că sunt fata tatei. El e persoana care cel mai des mă sprijină și mă ceartă, în același timp.

Ce ai fi vrut să nu afle niciodată despre tine? Nu am ce ascunde sau de ce să-mi fie ruşine. Sunt un om deschis, totuși nu aș vrea ca oamenii apropiaţi să îmi vadă slăbiciunile, retrăirile… mai ales mama.

Care este cel mai frumos lucru pe care îl cunoști tu despre tine? Dorința de a obține ceva frumos în viață, de a nu mă da bătută. Uneori, făcând o retrospectivă, nu pot să cred cât de mult a crescut afacerea și, în același timp, știu că mai am o cale lungă de parcurs.

Noi te considerăm o femeie care s-a regăsit, s-a reinventat, care a decis că poate să ducă singură un business. Unde ai găsit curajul să faci asta? De mic copil îmi plăceau provocările şi acceptam cu drag să fiu organizatorul lucrurilor bune. De pe băncile universității înţelegeam că îmi va fi greu să lucrez pentru cineva, poate pentru că viziunea mea era diferită de cea a colegilor, deci alte variante decât a-mi deschide o afacere nu prea aveam.

Cum s-a produs schimbarea pe interiorul tău? Cred că am devenit mai puternică, ca personalitate, am învățat să privesc stresul ca pe un lucru pozitiv, am început să înțeleg mai bine nevoile angajaților, să fiu mai organizată. O afacere te dezvoltă multilateral, uneori te bate, uneori te răsfaţă!

Această lume e încă a bărbaților. Cum te descurci în ea? Eu zic că bine. Acum nu mai e o noutate femeia în afaceri, ba din contra. În ultimii ani întâlnim tot mai multe istorii despre succesul feminin. Și, apropo, consider că avem un avantaj în fața bărbaților, deoarece de regulă ei subestimează femeile, iar noi ajungem să îi surprindem plăcut.

Cum ți-a venit ideea afacerii tale şi cât de mult te reprezintă? Când mă gândeam la domeniul în care aș fi vrut să activez, știam sigur că îmi doresc să fac ceea ce îmi va aduce o satisfație morală, visam să vin la un job care într-adevăr îmi place și, ulterior, așa s-a întâmplat. Ca orice fată, îmi plăceau hainele frumoase, de aici a și venit ideea de a crea un brand.

Cât de mult te-a ajutat soțul în zborul tău, în aspirația spre visurile tale? Enorm. Soțul meu este din lumea afacerilor şi mereu m-a sprijinit în ceea ce fac. El a fost și este un pilon moral imens pentru mine. Se mai spune că pe umărul bărbatului trebuie să te simți ca într-o fortăreață, iar eu în aceste cuvinte mă regăsesc.

Care a fost cel mai dificil moment din carieră? A fost momentul în care puteam pierde totul.

Care sunt cele mai dure clipe pentru tine ca femeie? Uneori este greu să combin afacerea cu familia, uneori mă simt vinovată în fața copilului meu, că nu pot petrece cu ea atât de mult timp cât mi-aș fi dorit.

Ce te face fericită? Tot ceea ce mă înconjoară. Sănătatea şi liniștea familiei, zâmbetul fetiței mele.

Două cărți care te-au motivat în viață: Honore de Balzac „Moș Goriot” și Robert Kiyosaki „Tată bogat, tată sărac”.

Ce ai vrea să le spui femeilor care nu au parte de un umăr puternic, care nu știu cum să înceapă ceva doar al lor? Care se tem, dar știu ce vor? Dacă știi exact ce vrei, atunci nu ar trebui să îţi fie frică. Teama şi lipsa cunoștințelor în afacere te pot lovi foarte puternic. Cum poți să îți asumi responsabilitatea pentru angajaţi, dacă nu ți-o poţi asuma pe a ta?

Care era visul când erai mică? Ai devenit ceea ce ți-ai propus? În copilărie visam să devin cântareață sau actriță. Nu pot afirma că nu mi-am îndeplinit visul, viața e un scenariu de film unde tu joci rolul principal, doar că finalul îl alegi tu singur, în locul regizorului.