Tamara Luchian este omul – suflet al uneia din cele mai respectate branduri din țară IONEL. Cu o voință de fier, cu o dorință fără limite de a schimba lucrurile din loc în Republica Moldova, ea merge cu pași înceți și siguri spre succese, indiferent de intemperiile vremurilor. „Dușul rece” adus de aceste perioade în compania IONEL, nu a făcut decât să o motiveze și mai mult pe eroina noastră de – a menține un nume sonor al industriei ușoare din țară, de – al duce pe linia de plutire și de-al ține în topuri.

Tamara Luchian, DIRECTOR, SA „Ionel”

Această pandemie a schimbat practic pe fiecare om din mai multe considerente: panică, disciplină, cultură. Mi se pare că acum toate au trecut de 180º. Este foarte greu de lucrat, pierderile sunt colosale, o parte din clienți au exclus 100% din comenzi din programul nostru (Germania), alții au micșorat de la 100 la 80% din volumul comenzilor. Trebuie să ne adaptăm pentru a rezista. Ne-am reprofilat la începutul pandemiei, am confecționat măști și combinezoane, halate de unică folosință. La moment o parte din producere la fel execută comenzi de produse pentru sistemul medical. Situația dată te impune să te reprofilezi, să te reorganizezi sau mergem spre faliment. Plus la aceasta, o parte din muncitori lipsesc din cauza suspendării procesului educațional, alții (pensionarii) au demisionat din cauza pandemiei. În general, ne rugăm cu toții să scăpăm de această urgie și sperăm că se va restabili totul nu doar la noi, dar și în toată țara.

În ultimii doi ani permanent am ideea de a mă retrage de la companie, mai ales acum cu pandemia. La foarte mulți angajați au fost pierdute tradițiile, cultura și dorința de a munci. Salariații au scontări mari, dar nu au elanul de a pune întrebarea: ce putem face azi? Este foarte greu să găsești specialiști profesioniști care vor să muncească. Cei care vin întreabă doar de remunerare, iar când să analizăm fișa de post, se miră: „Trebuie de muncit opt ore?”. Pe mulți îi sperie sarcinile ce trebuiesc executate zilnic în diverse departamente la întreprindere și această problemă este la ordinea de zi, mai ales din luna martie a.c. Permanent îmi vine gândul să las, deoarece te preocupă această situația și vrei și tu să pleci.

Mă rog la Dumnezeu să ferească pe toți cei de la IONEL de COVID, să vină la muncă noi angajați, să avem comenzi și contracte cu clienții din străinătate, să fim solidari și înțelegători, să avem dorința de a face bani la noi acasă, să se termine cât mai repede pandemia, să fie stabilitate economică și politică pentru că ne afectează pe toți în special în ultima perioadă, când salariații cât și cetățenii au alte priorități.

Copiii și nepoțiii sunt bine și aș dori ca toți copiii de pe lume să fie ascultători și muncitori ca ai mei. Nepoții au succese la învățătură, cei mici dețin o viteză mare în ceea ce privește noile tehnologii. Când eram ca ei, în afară de munca la gospodărie și cu mama la colhoz nu un am avut altceva. Azi copiii au foarte multe oportunități de educație, sunt foarte energici, ceea ce mă bucură foarte mult. Cu cei de peste hotare practic vorbesc zilnic, iar cu cei din țară – de 2-3 ori pe zi. Mă bucură stima pe care o au față de mamă.

Generației tinere care apare în colectivul nostru o îndemn să nu îi fie frică de muncă, să lucreze acasă, să ducă lucrurile până la capăt, să iubească părinții și țara, să-i respecte pe cei din jur, să fie mândri de succesele lor și a celor care locuiesc aici, să-și pună zilnic întrebarea ce au făcut azi, pentru a face mai mult mâine pentru ei și în compania în care muncesc.

Femeile noastre sunt muncitoare, deștepte, răbdătoare, uneori neapreciate de bărbați. Ele fac totul pentru binele familiei și păstrarea ei. Acolo unde este o femeie în fruntea unui colectiv este regulă, deoarece ea își pune o sarcină mai grea decât poate duce și chiar învinge.

Pe angajatele de la IONEL le susținem prin diverse măsuri de stimulare, iar pe cele din țară, cu tot respectul le întindem o mână de ajutor acolo unde este posibil. La drept vorbind, dacă te respecți, vei respecta pe celelalte fiindcă merită acest lucru, să fie onorate, promovate și apreciate la justa lor valoare. Îmi doresc să fie ca în cântecul „Sărut femeie, mâna ta” ele sunt mama binelui din lume.

În fiecare zi Îi mulțumesc bunului Dumnezeu pentru grija familiei și a colectivului, le sunt recunoscătoare și colegilor care mă susțin, cu care trecem peste această perioadă grea, prietenilor care sunt de ajutor și mă susțin. Recent am mulțumit unor șefi de subdiviziuni care au îndeplinit sarcinile puse în fața lor, ceea ce are loc în fiecare zi.

Orice eșec îl descriu cu durere în suflet, uneori cu lacrimi în ochi, deoarece nu ai reușit cum ai planificat și cineva poate suferi, ceea ce este mai grav. Încerc să măsor de zece ori și să tai o singură dată, în special când vorbim de echipă. Regret multe gafe pe care le-am făcut. Mereu caut să mă împac, să remediez conflicte și să aducem echilibrul pe locul întâi.

Nu aș dori să vorbesc de succes în perioada pandemiei, practic sunt mai multe probleme decât succese. Trebuie să ai dorința de a munci, de a face lucruri minunate, să iubești colectivul, familia și țara în care trăiești.