Am găsit-o – sațietatea!

Nu există om să nu fi simțit senzație de foame acută. Seara de cele mai multe ori, cina fiind una din ”periculoasele” mese ale zilei sau dejunul de dragă dimineața atunci când ne culcăm flămânzi.

Foamea nu ar trebui să ne sperie!

  • Nu vom mânca de frică să nu ajungem în foame, totodată
  • Nu vom banaliza/anula foamea, pentru că mai devreme sau mai târziu ne va aduce în pragul unui dezmăț alimentar.

Ce e de făcut? Când e timpul potrivit pentru mâncare?

Recomandarea per generală a nutriționiștilor este din 3 în 3 ore. În particular, se vorbește totuși despre necesitatea firească a corpului de a primi hrană sub formă de nutrienți. Ascultă-ți corpul – vorba ceea!

Înțeleg așa: pornind de la recomandarea generală, ascultându-ți corpul (intensificarea foamei manifestată prin golul în stomac, nerăbdarea sau prezența oboselii în urma scăderii glicemiei etc.), fiecare își va stabili pentru sine ora mesei. Asta vine cu timpul, asta se învață, așa se formează o deprindere.

Ziceam mai devreme să ne ascultăm corpul. Aici e cu dualitate: ascultăm mintea cu poveștile ei cremoase sau corpul cu cerința lui de bază: primirea hrănii?

Am tot căutat răspunsul prin cărți și în mintea mea de nutriționist: cum pot ajuta oamenii să-și formeze obiceiuri echilibrate în alimentație?

Oamenii se împart între pofte și conștientizarea că aceste pofte sunt trecătoare și adesea distructive. De cele mai multe ori neagă orice metodă de a-și schimba obiceiurile pentru că se tem: de restricții, de lipse, de mâncarea fadă.

Și am găsit-o!

Prima descoperire, în cel mai puternic sens al cuvântului – SAȚIETATEA. O sațietate de plăcere, de toleranță, de armonie cu tine. Câteva reguli de bună conduită le-am și identificat:

  1. Satisfacția. Fiecare îmbucătură să se treacă prin cavitatea bucală, lent, de min 30 ori mestecată, 15 min savurată.
  2. Liniștea. Să nu forțăm deglutiția – nu există nici un motiv să înghițim pe bandă rulandă bucățile de mâncare întregi. Stomacul nu are dinți!
  3. Aici și acum și nimic altceva în capul tău decât mâncarea.
  4. Consistența. Dacă după 15 min de delectare încă simți foame, întreabă-te: alimentul este natural, eu am nevoie de el? Părerea mea e că intrușii nu au ce căuta în venele și celulele noastre.

Educația alimentară e ceea ce ne lipsește de mici. Nu am primit-o de la profesori dibaci, nu am avut cum în acele timpuri mai vechi sau mai noi. Cum, cu ce, când, în ce fel se va hrăni corpul – se învață. Poți singur – e de durată, poți cu nutriționistul – e vesel și curios de interesant.

Să fie dorință, nu însă din capul tău și pe extreme, cu pedepse pentru corp, cu sinusoidale pe axa greutății corporale.

Dar până a lua o decizie, citește, informează-te și ascultă-ți corpul.

Tu îl asculți?

 

Text: Victoria Ursu

 

Abonează-te la articolele

Vip Magazin