Ca și alte pofte, cele alimentare sunt diferite de la o persoană la alta și chiar poftele unui om sunt deosebite. Pe alocuri de neînțeles: de dulce, de sărat, pipărat sau gras, de ”ceva bun”? Uneori nu le dai importanță, alteori le cauți în produse dulci, sărate, pipărate, grase sau toate împreună și tot ai putea să nu le mai găsești.

De ce sunt legate poftele?

Mai întâi de toate să vedem ce spune definiția. Pofta înseamnă dorința persistentă și copleșitoare de a mânca un anumit aliment.

Ceea ce am învățat până acum, e că slăbitul și menținerea greutății vine din experiența cu poftele. Am înțeles că totul depinde de cât de împăcat este omul cu mintea lui, pentru că ea generează poftele!

De ce sunt legate? Văd 2 cele mai puternice legături:

  1. Copilăria (asocierile) – pofta de plăcintele bunicii sau de cartofii prăjiți cu usturoi ai tatei. Eu tot nu înțelegeam de ce mă gândesc la bunelul de fiecare dată când savurez roșii verzi murate, până mi-am amintit că el m-a cunoscut cu ele prima dată (am și o poză cu bunelul cu roșia în mână).

Cele mai tari pofte sunt totuși legate se pare că de mama, de mâncarea gătită în zile libere (dulciurile mai cu seamă) sau de sărbători.

Și-atunci, noi, adulții, ajungând în situații mai speciale de viață ne vom dori acea liniște și căldură părintească și o vom căuta în produsele copilăriei.

  1. Deprinderile (înrădăcinarea lor)– sau ceea ce facem în mod repetat. De ex. ne este poftă de dulcele de după prânz. Nu pentru că am avea nevoie neapărat, mai cu seamă după ce am servit masa principală, ci pentru că am format deprinderea de a delecta papilele cu bomboane după prânz. Cum să treci pe lângă ciocolaterie în pauza de prânz și să nu-ți iai niște ciocolate?

 

Ce-i de făcut?

Prima o eliminăm prin conștientizarea lucrului că problemele și greutățile se rezolvă altfel decât cu mâncarea. Nu le dăm pe pâine și devorăm! E greu, însă cu siguranță suplețea, sănătatea și starea de energie valorează mult mai mult decât felia de tort sau te mai miri de ce ți-e poftă.

A doua o substituim pe altă deprindere, de ex: la orele mele de nutriție invit fiecare persoană să scrie minim 30 plăceri pe care le are. Pe cele mai importante ar putea să le introducă în locul mâncării. E un exercițiu interesant pentru că de regulă, oamenii încep să devină curioși: tocmai 30? Fără mâncare? Însă când se-apucă de scris, găsesc soluții.

 

Poftele se satisfac! Însă înainte de asta ne vom asigura că:

  1. Nu vin pe una peste alta

Să fim serioși și fără glumițe. Recunoaște: dacă zilnic generezi pe bandă rulantă pofte, cu siguranță sunt niște capricii de-ale tale, fie nu te-ai hrănit la timp. Acele pofte spontane au o explicație. Găsește-o și rezolv-o, doar după asta vezi punctele de mai departe.

  1. Păstrează pacea minții

Dacă tot ziceam că sunt legate de confortul minții, nu tulbura această liniște. Ai grijă să fii odihnit (ă) pentru a nu căuta endorfinele și energia în mâncarea rapidă și nesănătoasă.

  1. Banalizează-le

Dacă vin în ospeție, nu le lua în serios.  Ce faci în fața unei prăjituri? Ia mai ia-o la rost: te crezi dulce și frumoasă…nu știu eu că ești plină de zahăr și coloranți? Nu ești suficient de bună pentru mine, hai, la revedere – merit ceva mai bun!

  1. Amână-le

Dacă poți, oxigenează-ți creierul sau dă-i o altă informație pentru a te lua cu ale tale și eventual, uita de poftă. Dacă tot nu reușești, poftește din aliment, însă vezi totuși cât de des ți se întâmplă. Propun să te-apuci să-ți schimbi deprinderea.

  1. Să fie ceva bun!

Și dacă tot ești în circumstanțe când îți vei potoli această poftă – măcar să fie ceva bun ca și conținut și prospețime. În acest caz ai grijă la porție și nu te învinovăți după asta. Evită starea de rău și de greu – e o cale ușoară spre frustrare, dezămăgire, iar de la asta un pas către generarea altei pofte.

Poftele – le punem în cui sau în farfurie?

Decide tu – cel care simți bucurie sau dezamăgire după ce ți-ai satisfăcut  pofta.

Dacă te simți bine de la o gustare – fii sănătos, iar dacă ai scăpat apetitul de sub control – caută în adâncuri: e o cauză emoțională, profundă la mijloc.

La această vreme există explicații, cărți, oameni la care poți apela pentru acele tulburări alimentare pe care le ai și de care nu poți scăpa de unul singur.

 

Text: Victoria Ursu