Este o luptătoare iscusită a time managementului şi a comunicării. Otilia Drăguţanu e un fenomen atunci când vorbim despre cele mai importante evenimente din ţară. Noi, însă, am descoperit şi alte laturi ale personalităţii ei.

1.Anii pe care îi am m-au învățat să iubesc viața. Fiecare clipă e un dar, fiecare ființă e un miracol și, dacă ne învățăm să deconectăm autopilotul și să fim cu adevărat prezenți aici și acum, putem vedea, auzi și simți mai bine ce frumusețe de nedescris și ce bunătate nemărginită ne înconjoară în fiecare moment din zi sau din noapte.

2.Provocările din drumul meu mă motivează. Sunt o persoană pentru care zona de confort nu e un loc confortabil. Senzația de creștere, de dezvoltare, de progres este absolut necesară pentru fericirea mea. Însă creșterea nu este posibilă decât prin provocări. Dacă nu îmi apar în cale, eu mi le creez singură. Întotdeauna voi avea scopuri spre care să tind și voi depune efort ca să depășesc orice obstacole (care sunt inevitabile) pentru a le atinge.

3.Să fii o femeie puternică înseamnă să nu te temi să fii adevărată. Cei din jur nu așteaptă de la tine să joci rolul femeii ideale, mai ales că idealul îl înțelege fiecare în mod diferit. Poți simți că ai un rost în această lume și poți fi fericită doar dacă ești tu, cu bune și rele. Oamenii au nevoie de oameni reali, nu de iluzii.

4.Trecutul meu m-a făcut cine sunt. Eu sunt o sumă a tuturor experiențelor trăite, a învățăturilor primite, a exemplelor urmărite, a oamenilor trecuți prin viața mea. Toate acestea m-au „sculptat” zi de zi și an de an până am ajuns eu. Și îmi place de mine așa cum sunt astăzi. Cum voi fi mâine depinde de ce mi-e dat să învăț azi.

18_opt

Director la „Berlizzo Group” Preşedinta asociaţiei femeilor antreprenoare din moldova (AFAM) Locul naşterii: or. Chişinău Studii: Facultatea de Litere a Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi, specialitatea engleză şi germană

5.Nu am învățat încă să mă opresc la timp. Sunt atât de prinsă uneori de pasiunea cu care fac toate cele de câte mă apuc (și mă apuc de multe), încât uneori cad în nas. Vreau să învăț să simt când e momentul de a lua o pauză, înainte de a-mi epuiza aproape toate resursele, așa încât refacerea forțelor să fie mai rapidă și mai puțin dureroasă.

6.Luminița de la capătul tunelului mi-o aprind eu. Dacă stai să aștepți să ți-o aprindă cineva, trăiești viața în întuneric. Iar mie îmi place lumina.

7.Spontaneitatea e să-ți permiți libertatea de a spune și face ce simți. Însă, după mine, spontaneitatea trebuie să fie însoțită de capacitatea de a înțelege dacă ce spui și ce faci nu rănește pe ceilalți, pentru că în acest caz nu mai e spontaneitate, ci egoism și venin. Nu-mi plac șerpii.

8.Sunt zile când pur și simplu hoinăresc. Urc în mașină și ies din oraș ca să văd câmpuri întinse, păduri verzi și ape limpezi. Să nu văd în fața ochilor niciun obstacol, doar întindere, până la orizont, să nu întâlnesc pe nimeni, să fiu doar eu cu gândurile și simțurile mele. Când mă întorc, sunt ca nouă. Pot răsturna munți.

9.Dacă mă întrebi despre lucrurile pe care I le spun lui Dumnezeu, îți voi spune că Îi mulțumesc în fiecare zi pentru că m-a lăsat pe acest pământ și mi-a dat tot. Dar mai ales pentru că mi-a dat doi copii-minune, care sunt o parte esențială din mine, și mi-a dat o inimă capabilă să iubească fără rezerve.

10.În viață e ca în gânduri. Ce gândești, mai devreme sau mai târziu, sigur primești. Fă-ți curățenie generală în gânduri și viața îți va deveni mai curată. Nu uit niciodată să-mi fac planul pentru luna viitoare. Ordinea în gânduri și acțiuni îmi permite să fiu, pe parcursul lunii, cea mai bună versiune a mea.

 

Text: Iuliana Mămăligă

Foto: Eva Elena