Mihaela Strâmbeanu, fiica teatrului și a marilor scene, cucerește iremediabil inimile spectatorilor. Este o actriță care știe să „cloneze” eroi din opere celebre, jucând cu fiecare por și transmițând emoții de neuitat. Mihaela e artista care nu se lasă până nu descoperă sută la sută sufletul personajului pentru ca noi, cei care venim să o bucurăm cu aplauze și flori, să pătrundem în chintesența acestuia.

Dacă aş putea spune la ce roluri de teatru ţin foarte mult, aş da dovadă de prea mult egoism. Cred că cea mai mare reuşită a mea a fost posibilitatea de a juca rolul unor personaje reale într-un spectacol document (Verbatim), despre violenţa domestică „Casa M”, în regia Luminiţei Ţâcu şi cea de a comunica de la inimă la inimă cu victimele, care şi-au deschis sufletul şi, ulterior, ne-au permis să le prezentăm istoriile de viaţă întregii societăţi.

În 2017, pentru prima dată, după ce am jucat în două filme documentare, în regia domnului Vlad Druc, în 1988, la vârsta de 17 ani, am avut plăcerea (peste 29 de ani) de a reveni pe platoul de filmare într-o producţie sută la sută autohtonă, în rolul Vasiluţei după opera lui Ion Druţă „Casa Mare”, într-o lucrare de licenţă a tânărului regizor Călin Laur.

Cred cu tot dinadinsul şi sper că acest fragment (27 de minute) să ia amploare şi să se găsească resurse financiare necesare pentru a realiza în întregime această minunată operă a Marelui Dramaturg Ion Druţă. După părerea mea, lucrarea Maestrului Ion Druţă ne reprezintă în totalitate ca popor şi ar fi păcat să nu fie ecranizată. Şi, pe lângă toate astea, acest rol este cu atât mai aproape sufletului meu în calitate de femeie care şi-a pierdut bărbatul iubit pe câmpul de luptă în război (istoria se ştie). Tot în 2017 am avut marea onoare şi binecuvântare să joc rolul mamei Maestrului Nicolae Botgros în videoclipul „În drum spre casă”, în regia lui Oleg Butnaru.

În anul ce a trecut, am avut posibilitatea să joc rolul central în noul clip al lui Katy Rain, „NONcopii”, în regia lui Leonid Cojocaru, unde am interpretat rolul unei femei de succes (business woman), care are în grija sa o mamă bolnavă. Istoria reflectă realitatea dură în care oamenii din societatea noastră care au părinţi bolnavi sunt puşi în situaţia de a se confrunta cu aceste grele încercări ale sorţii.

Dumnezeu, probabil, mă iubeşte mai mult decât credeam, pentru că mi-a oferit posibilitatea de a absolvi două dintre cele mai bune şcoli din perioada sovietică. Deci, deţin titlul de Maestru în Sport al URSS la gimnastică ritmică; mi-am făcut studiile la Academia de Teatru şi Film „Shota Rustaveli” din Georgia, o şcoală cu tradiţii şi recunoscută în toată lumea.

Cred că nu aş fi reuşit fără încrederea directorului Teatrului Naţional „Mihai Eminescu”, Petru Hadârcă. Mi-a fost alături şi în calitate de om, coleg şi prieten şi mi-a oferit rolul central în spectacolul „Aveţi ceva de declarat”, datorită căruia am luat premiul mare în acest an la multiple festivaluri din România. Totodată, le sunt recunoscătoare prietenilor mei cei mai apropiaţi, care m-au susţinut şi cărora le sunt datoare pe viaţă şi, bineînţeles, publicului pentru dragostea şi aprecierea lui. Fără aceşti oameni, toată munca mea ar fi în zadar.

Fişier

Actriță la Teatrul Național „Mihai Eminescu” din Chișinău

Data și locul nașterii: 24 ianuarie 1971, or. Chișinău

Studii: Academia de Teatru și Film „Shota Rustaveli”, Tbilisi, Georgia

 

Text: Iuliana Mămăligă

Foto: Natalia Mitereva