Cătălin Josan este un om al contradicțiilor: pe de o parte e un visător ce neagă maturitatea pe care i-ar dicta-o vârsta, pe de altă parte e plin de spirit întreprinzător și responsabil pentru nonconformismul pe care și-l asumă. Proaspăt venit de la Moscova, cel care a câștigat Megastarul României e convins că poate cuceri și Russia. #El. Nu. Tace, decât dacă este vorba de intimitatea sa. Totuși, cele câteva confidențe dezvăluie un pic mai mult decât ne-ar lăsa să ghicim imaginea sa publică. 

Eu te asociez cu un om plin de energie pe scenă, activ în viața socială, patriot atât în țară, cât și în afara ei, romantic și visător în dragoste… Cum ești tu atunci când ești singur? Cum te-ai descrie în afara unui context artistic, politic și chiar social?

Nu prea știu să mă caracterizez și nici nu am știut vreodată să găsesc cuvintele potrivite. Prefer să las asta la discreția celorlalți.

Cum se manifestă copilul şi rebelul din tine?

Niciodată nu m-am oprit să spun lucrurile pe care într-adevăr le cred şi despre care alţii evită să vorbească. Referitor la campania „Eu Nu Tac”, pe care am inițiat-o acum câteva luni, cred că societatea noastră are nevoie de mai mult curaj să vorbească răspicat atunci când ceva nu e în regulă. Eu mă exprim foarte deschis vizavi de lucrurile care nu mi se par OK în societatea noastră și încerc să-i încurajez și pe alții să nu tacă. Până la urmă, cum spunea și Păunescu, „și prin tăcere suntem vinovați”.

catalin-josan

Lupta împotriva conformismului este unul dintre scopurile pentru care ai hotărât să te întorci acasă?

Da, şi cred că mă pot oferi ca exemplu pentru cei care se gândesc să se întoarcă, dar nu se pot hotărî. Şi, într-adevăr, e greu să te întorci de acolo unde totul este bine, aici, unde stabilitatea şi confortul au alte definiţii. Eu totuşi cred că tinerii sunt cei care pot şi trebuie să schimbe lucrurile. Ei sunt motorul schimbării şi dezvoltării. Iar cei care deja o fac trebuie susținuți vehement, pentru că ei creează „mâine”-le, iar de asta uită mulți de „azi”.

Spune-mi mai multe despre încercarea reușită de a te reîntoarce la operă și despre experiența ta la Moscova.

Tatăl meu a făcut canto clasic. Asta am făcut și eu în facultate. De mult vroiam să repornesc ideea de a cânta clasic, și chiar îmi era dor, doar că nu aveam destul timp şi motivaţie. Ei, uite că fractura la picior din ianuarie mi-a dat tot timpul necesar pentru a face ore de canto cu profesorul meu, Valeriu Vdovicenco. Şi am continuat să le fac timp de jumătate de an, după care am fost invitat să particip la preselecţia pentru grupa de tineret a Teatrului Bolshoi pentru câteva posturi din teatru. Am fost la Moscova pentru unul dintre tururi, unde directorul programului, Dmitri Vdovin, care este unul dintre cei mai importanţi profesori de canto, nu numai din Rusia, a avut încrederea să mă invite să cânt la Bolshoi, pentru că era curios să afle cum sună vocea mea de pe scena istorică a teatrului respectiv. A fost o surpriză pentru mine, având în vedere că revenisem la operă de numai jumătate de an. M-am simțit extraordinar să cânt fără microfoane și cabluri și să aud reverberațiile vocii mele prin pereții care i-au ascultat cândva pe Enrico Caruso, José Carreras, Maria Callas, Luciano Pavarotti și mulți alți renumiți cântăreți de operă, nemaivorbind de imensa onoare de a fi pe scena care găzduiește legendara trupă de balet a Teatrului Bolshoi. Asta a reprezentat pentru mine încă un vis împlinit, dar și o confirmare a potențialului pe care îl am şi o motivaţie enormă să reiau drumul spre operă.

Crezi în dragoste la prima vedere?

În fiecare zi!… Şi azi nu e o excepţie.

Crezi că dragostea este una dintre valorile care se păstrează în timp?

Sunt ferm convins că dragostea mea faţă de somn nu se va termina niciodată (zâmbeşte)… Ce ţine de dragostea dintre două persoane, rar întâlneşti o relaţie echilibrată; de obicei, acest sentiment este mai puternic dintr-o singură direcţie. Nu cred că dragostea şi pasiunea durează toată viaţa. Cel mai puternic şi intens sentiment, după părerea mea, este sentimentul de dinaintea primului sărut, pentru că, în mare parte, este un sentiment irepetabil.

cat1

10/10

Viaţa ta – roman sau poezie? Poezie.

Iubirea e de culoarea… Oranj.

Cea mai mare slăbiciune? Somnul.

Continuitate sau diversitate? Diversitate.

Mai bine minciună decât… Minciuni.

Concert de operă sau balet? Operă.

Cea mai mare putere? Nonconformismul.

Dacă dragoste nu e… nici fluturi în stomac nu sunt.

Ce te atrage – sinceritatea sau misterul? Misterul.

Suntem victime sau creatori ai destinului nostru? Victime.

 

Text: Valeria Duca

Foto: Olesea Buianovscaia