Alina Deliss: „A lucra cu sufletele oamenilor este o muncă de bijutier, emoționantă și nemărginită, o jertfă necondiționată…”

Își așterne iscusit gândurile în poezie, editând cărți, dar le și comunică cu intensitate prin muzică emoționantă în stil lounge. Poeta și interpreta Alina Deliss este o descoperire a acestui an în Moldova datorită turneului său național prin care a împărtășit piesele ce-i formează repertoriul. Dincolo de produsul activității sale, Alina este un om cu profunzime spirituală covârșitoare.

1.Muzica și versurile – ele sunt călătoria mea prin viață. Eu am ales ca oamenii să iubească, să fie fericiți, iar venind la concertele mele să își ia cu ei familia. Fie și zece spectatori, dar ei vor fi sinceri, vor simți mai mult decât li se insuflă, vor zbura și, întorcându-se, își vor prelungi zborul. Un turneu național trebuie să ia naștere în primul rând din inimă. Turneul meu în tandem cu Constantin Moscovici a pornit anume din sinceritate.

2.A lucra cu sufletele oamenilor este o muncă de bijutier, emoționantă și nemărginită, o jertfă necondiționată… pur și simplu să dăruiești ceea ce te face bogat. În acest scop am venit acasă.

3.CD-ul Mama este sincer, trăit, onest, este despre viață, despre toate acele calități de valoare ale omului, ale familiei… este despre dragoste, credință, mamă, copii, iubit, disperare, credința în viitor, eliberare de supărări, dureri, căutare. Mulți oameni râd și plâng la concertele mele, se eliberează prin muzica mea… Da, e greu, dar eu iubesc ceea ce fac.

4.Sunt sigură că oricine poate să mulțumească prin ceva unui copil, unui matur, unui animal, pământului său. Fiecare om, pornind de la sine, poate face câte o fărâmă de bine, iar cine poate face mai mult, să o facă.

5.Să ajungi să privești problemele ca sarcini care trebuie soluționate și pentru care se va găsi momentul soluționării, nu ca o greutate pe care ai aruncat-o pe umeri și trebuie să o târâi – aceasta înseamnă a trăi prin Divinitate.

6.Oamenii au teama că nu vor fi percepuți corect și de aceea încearcă să corespundă la ceea ce nu sunt. Ești liber doar atunci când nu trăiești în minciună, în șiretlicuri.

7.Durerea trebuie scoasă în afară pentru că altfel te mănâncă pe interior. Dacă mi-aș fi ignorat durerile, aș fi devenit un om urât, iar eu nu puteam trăi astfel. Am avut perioade în care am mâncat firimituri, dar nu am încetat să ajut… Nu spuneam că nu am icre roșii și nu sunt om din cauza asta… mă gândeam la ce sunt, cine sunt, ce fac pe acest pământ.

8.De ce mergem în alte țări în călătorie și ne minunăm de natură, de popoare, chiar le iubim… și cum în țara noastră nu iubim aceleași popoare?

9.Am avut câteva sesiuni foto picante, la limită, dar ele au fost un pas conștient, pentru că oamenii, acum zece ani, nu reacționau la altceva decât la un picior dezgolit. Sub aceste cadre eu scriam mereu citate de genul: „Priviți în sufletele dvs!”. Subtil. Astăzi, mă bucur că oamenii au încetat să reacționeze la corpuri dezgolite, pentru ei aceasta a devenit respingător. Un corp… și ce e mai departe? Sunt atâtea corpuri dezgolite… prin toate acestea a început pervertirea oamenilor. Iar pervertirea oamenilor înseamnă durerea lor sufletească, ei nu-și găsesc alinarea, sprijinul, ei nu percep adevărata esență a frumuseții vieții.

10.Atunci când îi dorești binele omului, nu îl extermini, ci prin dragoste și răbdare îi oferi ceea ce el are nevoie… Dacă el nu are nevoie de asta, nu insista, nu distruge, acestea sunt ambițiile tale, lăcomia ta.