Daniel Ioniță, deținătorul premiului „Omul Anului 2017” la categoria diplomație

Funcția de ambasador este una prestigioasă și implică multă responsabilitate, mai ales pentru un oficial român. Și nu pentru că avem aceeași limbă, istorie sau tradiții, dar mai ales pentru că avem obiective comune. Aceasta este afirmația ambasadorului extraordinar și plenipotențiar al României în Republica Moldova, Daniel Ioniță, și noi suntem de acord cu ea.

Am ales diplomaţia pentru că am considerat că mi se potriveşte. E profesia în care am crezut şi cred în continuare. Este dinamică, complexă, solicitantă şi e nevoie de multe calităţi pentru a-ţi îndeplini mandatul. Meseria mea de bază, apropo, cea de inginer, m-a ajutat mult în cariera de diplomat. De ce? Pentru că un inginer energetician este un inginer de sistem, care urmăreşte întotdeauna obţinerea de rezultate şi cunoaşte că output-urile depind de input-urile din sistem.

Seriozitatea, responsabilitatea, empatia, un condei bun, înţelegerea realităţilor politice interne şi externe sunt calităţile pe care trebuie să le posede un ambasador. Apoi, el trebuie să conştientizeze că misiunea sa într-o ţară e temporară şi că va veni momentul când va pleca din această ţară. Nu trebuie însă să uite niciodată care este mandatul lui acolo, pentru că el reprezintă ţara care l-a trimis şi trebuie să facă tot posibilul pentru a extinde, dezvolta, consolida relaţiile economice, sociale, culturale, politice şi chiar interumane între ţara de reşedinţă şi ţara trimiţătoare.

Diplomaţii sunt „soldaţii credincioşi” ai unei ţări care acţionează pe timp de pace şi care trebuie să apere, promoveze şi reprezinte interesele ţării sale. Militarii acţionează în acelaşi sens, doar că pe timp de război. Atunci când distinsul coleg, ambasadorul rus din Ankara, a fost ucis, am realizat cu toţii că riscurile misiunii de ambasador sunt reale. Prin instrumentele pe care le deţinem, cum ar fi comunicarea verbală, scrisă, contribuim la promovarea păcii, a stabilităţii, a securităţii unei ţări.

România a oferit R. Moldova, prin acorduri bilaterale, un împrumut rambursabil în valoare de 150 mln. de euro, dar şi altul nerambursabil, în sumă de 100 mln. de euro. Cel din urmă s-a făcut simţit la nivelul cetăţeanului prin reconstruirea câtorva sute de instituţii preşcolare din mediul rural şi urban, dar şi prin donarea a 96 de microbuze şcolare, care s-au adăugat la cele 100 de microbuze donate anterior şi care asigură accesul la educaţie pe întreg teritoriul R. Moldova, inclusiv din UTA Găgăuzia, pentru toţii copiii, indiferent de etnia, religia sau limba vorbită a lor. România mai oferă anual, cu generozitate, şi burse pentru elevi şi studenţi, precum şi locuri în tabere de vară pentru cei mai sârguincioşi dintre ei. Statul Român a iniţiat şi diverse proiecte de infrastructură, precum alimentarea cu apă a unor localităţi, sau de renovare a patrimoniului cultural şi al unităţilor spitaliceşti. Putem menţiona aici şi centrul de colectare a produselor melifere din nordul R. Moldova, prin care România susţine exportul pe piaţa UE al produselor moldoveneşti la standarde europene. Au mai fost iniţiate proiecte de twinning, în colaborare cu unele state europene, prin care încercăm să ne implicăm în multe domenii cu bune practici şi expertiză. Spre exemplu, împreună cu Olanda, am contribuit la elaborarea noii legi privind funcţionarea sistemului bancar, care se va aplica în curând. Totodată, România susţine cu fermitate lupta contra corupţiei şi împărtăşeşte din experienţa sa în acest domeniu.

Peste tot mă simt ca acasă în R. Moldova. Am crescut la bunici, într-o zonă subcarpatică, printre dealuri şi câmpii. Amintirea copilăriei o păstrez vie, prin frumuseţea satului, prin bunici şi tradiţii. În R. Moldova, nu am trăit un şoc cultural. Apa şi mâncarea sunt la fel ca în România. Chiar şi vinul, nu în zadar avem aceleaşi soiuri autohtone care ne duc faima în lume. Feteasca Neagră, Feteasca Albă şi Zghiara sunt câteva exemple.

În 2018 marcăm 100 de ani de la Marea Unire, un eveniment ce va fi sărbătorit în mod specific pe ambele maluri ale Prutului. Dincolo de momentele festive, e un prilej bun să ne amintim cine suntem şi unde am ajuns. În această perioadă au trecut peste noi războaie şi crize, o teribilă dictatură ceauşistă, dar am avut şi uriaşa ocazie să ne recâştigăm libertatea în 1989. În acest an avem cu toţii şansa de a ne consolida reuşitele. Este anul când ne vom aminti de personalităţile importante de pe aceste maluri de Prut şi e momentul potrivit pentru a întări bazele cooperării actuale, pentru a extinde punţile de legătură dintre România şi Republica Moldova. E nevoie să continuăm ceea ce am început. Şi, de ce nu, să ne gândim la alte proiecte comune, care vor face indestructibilă relaţia de suflet ce există între noi.