Încotro…navigăm?
Giovanni Giovannini, autorul cărții de la „Silex la Siliciu: istoria mijloacelor de comunicare în masă”, ar fi trebuit să scrie și volumul doi, de la Silex la TikTok, poate. Pentru cei care nu știu, silex este o rocă dură ce datează tocmai din epoca de piatră. Dar, se pare că gena de futurolog nu a funcționat în cazul italianului. Se pare că experții noștri în comunicare sunt mult mai aproape de ceea ce avem azi.
Cum e să trăiești cu gratiile după tine, numite și hashtag? Ce fac masele în online și cum te poți transforma din erou în victimă la doar un click distanță? Este oare Internetul o lucrare a răului și poate oare Codul Civil să facă ordine în lumea virtuală? Unde ne oprim și de unde continuăm?
Vă invităm să răsfoiți un proiect dedicat comunicării în era digitală și să reflectați mai târziu (poate) asupra vremurilor în care trăim și cum ne influențează tehnologiile viața.
Coordonator: Iuliana Mămăligă
Zi de zi suntem supuși unui volum imens de informații în Social Media. Lipsa timpului sau alți factori independenți de voința consumatorului contribuie la procesul de dezinformare sau manipulare a maselor consumatoare de conținut on-line.
Numeroase cazuri confirmă actualitatea fake news-urilor, prezența conturilor fictive, cazuri de trolling, shaming sau de cancel culture.
Rețelele de socializare sunt platforme deschise. Oricine poate crea un profil și, publicând anumite postări sistematice, poate pretinde a fi o anumită identitate. Iar cazurile că sistemul să blocheze profilul respectiv sunt minime, așadar, contul poate fi blocat doar în circumstanțele în care o masă foarte mare de oameni îl va raporta – fapt ce denotă că prezența cazurilor de trolling, shaming sau de cancel culture este inevitabilă.
Evoluția aplicațiilor permite să fie posibilă crearea dublurilor. Acest lucru se face prin introducerea unor parametri și a unei poze pe un site special în urma căruia obții o dublură. Respectiv, odată cu crearea contului fictiv, este posibilă manifestarea prezenței în Social Media prin publicarea anumitor postări în funcție de necesitate, creând astfel un fel de viață fake și dând o impresie falsă de prezența unui om real.
Dacă e să creăm 100 de conturi false, obținem 100 de istorii diferite, iar aceste istorii pot să fie consumate de anumite audiențe. Un exemplu relevant ar fi să adăugăm la prieteni un profil care este 100% adevărat. Apoi, dând cereri de prietenie la prietenii acestui cont, este probabilitatea că 20/100 vor accepta invitația. Șansele de aprobare a următorilor prieteni pe care va fi ca să-i adăugăm vor crește, fiindcă aici vor apărea și prietenii comuni. Faptul că noi suntem influențați de fenomenul must-following, dorința de a avea mulți prieteni a creat circumstanța în care un cont fake poate să adauge în prieteni oameni targetați cum ar fi: mame cu copii nou-născuți, studenți de anul III de la facultatea de medicină, iubitori de cafea etc. Acest lucru se face pentru a-ți mări audiența sau pentru a obține anumite beneficii financiare sau în vederea plasării unui conținut dubios pentru audiența adunată.
Mai mult decât atât, în industrii foarte concurențiale, este prezent un astfel de fenomen ca „Ferma de Boți” – unde uneori algoritmul automat creează sute de mii de profiluri sau stau zeci de oameni care administrează sute de profiluri și ponegresc informațional diferite lucruri.
Prin urmare, un public poate fi foarte ușor manipulat mai ales din considerentul că sunt numeroase cazuri în care conturile fake par a fi mult mai credibile decât cele care într-adevăr sunt reale.
Proiect susținut de:
Lasă un răspuns