E luni dimineață și iată-mă-s din nou în drum spre redacție, pe strada Sciusev. Caut pe unde să pășesc, fiindcă aici se scoate (a se citi dezbate) pavajul de sar pietrele. Am ajuns… Doar că ecoul mă urmărește și dincolo de ușă, exact în fața redacției câțiva muncitori dezbat vechiul trotuar, iar sunetul ciocanelor și excavatorului îmi bâzâie în urechi, nu mai vorbesc de replicile de după geam…
E prea devreme, după weekend, încă frig, trec pe la cazan să-i dau de înțeles că deja suntem la muncă și ar trebui să încălzească caloriferele. Am dat presiunea prea mare, iar apa vine ca valul în redacție. Nimeni pe loc, nimeni dincolo de telefon… chem vecinii. Noroc de vecina Maria că a găsit o soluție, ca altfel presiunea din cazan se muta pe creierul meu. Sunt suficiente aceste câteva minute de situaţie excepţională ca ziua să-şi pună amprenta.
Am o listă nebună cu ce am de făcut, că mă bludnicesc și nu fac nimic. Mă gândesc – poate tai ceva din ele?! Nici nu reușesc că hop, sună telefonul… e Nelly Cozaru. „Am ajuns, e Sciusev 73?” Zâmbesc ușor și îi deschid ușa. Planificasem azi să facem un interviu pentru revista RED by Rodica Ciorănică. Discuția a trecut fără impedimente, deşi cam lung a fost interviul, dar cu oamenii interesanți, altfel nici nu poate fi.
Știu că trebuie să scriu Jurnalul de azi, redacția deja e în plină febră… colegii mei își răsfoiesc agendele, se aud tastaturile, apeluri telefonice, planificări, schimb de replici… O ușoară încordare specifică începuturilor de săptămână, cafelele aburesc pe mese, câte o glumă răsună din birou în birou. Savurez tot acest zumzet de redacție, amestecat cu miros de reviste aranjate cu sutele pe rafturi, sau unele aruncate haotic pe mese… dar încă mă gândesc la cazan!!!
Trecut de ora prânzului – abia am încheiat ședința de azi. Podcastul „Sincer cu tine” deja a început să mă urmărească în fiecare zi și cred că-și va cuceri săptămână de săptămână teritoriile, pentru că în fiecare joi, la 20:00, lansăm pe Youtube sinceritățile următorului personaj…
Sinceră cu voi… Atâtea emoții frumoase după primul podcast, sunt sigură că el este mărimea perfectă a pantofilor mei…
și dacă voi sunteți la fel de sinceri,
continuăm?