Ziua mondială a libertăţii presei a fost proclamată de Adunarea Generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite, în 1993, în urma unei recomandări adoptate în cadrul celei de-a XXVI-a sesiunii a Conferinţei Generale a UNESCO în 1991. ONU a declarat marcarea acestei zile pentru a aduce în atenţia publică importanţa şi necesitatea respectării libertăţii de exprimare, conform articolului 19 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului: „Orice om are dreptul la libertatea opiniilor şi exprimării; acest drept include libertatea de a avea opinii fără imixtiune din afară, precum şi libertatea de a căuta, de a primi şi de a răspândi informaţii şi idei prin orice mijloace şi independent de frontierele de stat”, menţionează site-ul www.timeanddate.com.
Cum stăm noi la acest capitol? Ei bine avem o veste bună!
În acest an Republica Moldova a urcat 49 de poziții în acest top și se clasează pe locul 40, cu 16 poziții mai sus decât România.
Presa de la noi a făcut un salt uriaș față de anul 2020 când ne aflam pe locul 91, iar în 2021 pe locul 89.
Potrivit unui raport realizat de organizația internațională „Reporteri fără Frontiere” (RSF) mass-media din țara noastră este împărțită în tabere pro-ruse și pro-occidentale, liderii politici având o influență asupra pozițiilor editoriale.
Raportul mai arată că invazia Ucrainei de către Rusia la sfârșitul lunii februarie reflectă un proces de degradare, deoarece conflictul armat a fost precedat de un război de propagandă.
În cele 180 de țări și teritorii incluse de RSF în indexul său, indicatorii sunt evaluați pe baza unui studiu cantitativ privind încălcările și abuzurile libertății presei împotriva jurnaliștilor și mass-media și a unui studiu calitativ bazat pe răspunsurile a sute de experți în libertatea presei selectați de RSF (jurnalişti, cadre universitare și apărători ai drepturilor omului) la un chestionar cu 123 de întrebări, scrie tv8
Cu ocazia acestei zile, UNESCO oferă premiul Guillermo Cano unei persoane, organizaţii sau instituţii care a adus o contribuţie excepţională la apărarea şi promovarea libertăţii presei oriunde în lume, în special în zonele cu un grad ridicat de pericol.
Această distincție a fost acordată pentru prima oară în anul 1997 şi poartă numele lui Guillermo Cano Isaza, un jurnalist columbian care a fost asasinat chiar în faţa clădirii ziarului la care lucra, El Espectador din Bogotá, la 17 decembrie 1986, pentru că deranjase cu anchetele sale marii comercianţi de droguri din Columbia.