Fișier
Director Executiv Asociația „Ajută un Om”
Data și locul nașterii: 26.01.1985, R-nul Criuleni
Studii: Superioare, Jurnalism și Științe ale Comunicării, USM
Coordonare:Rodica Ciorănică
Foto: Arhiva personală
Colorăm vise
Să fie bine, peste tot, la toți și în toate. Pentru cineva sunt visuri banale, pentru Doina Cernavca însă acestea au devenit un crez, pentru care muncește și pe care îl duce mai departe ani la rând. Anul 2021 i-a adus o nouă împlinire, a făcut posibilă lansare unui proiect social de mare impact asupra vieților oamenilor din zona rurală. „Casa Bună” e o promisiune copiilor cu posibilități limitate de a deveni „oameni”, oferindu-le oportunitatea de a se dezvolta și crește prin educație.
Anul 2021 a fost un an remarcabil pentru că am reușit să ne creștem echipa „Ajută un Om”, de la 3 la 5 persoane. Am căpătat un partener strategic care a crezut în noi, fapt care ne-a făcut să mergem înainte cu cel mai mare și mai „scump”, din toate punctele de vedere, proiect social al nostru. Am deschis „Casa Bună”.
Idea proiectului „Casa Bună” a avut ca bază cei 12 ani de activitate, timp în care am umblat prin case, ajutând sute de mii de copii. Am înțeles că trebuie să trecem la o altă etapă. Experiența ne-a arătat că unii copii, având repere, având idoli, având un exemplu bun, își pot schimba traiectoria creșterii și chiar visele. Iar faptul că vin la Chișinău – mulți dintre ei pentru prima dată, deja îi face să tindă spre altceva, diferit de ceea ce văd în sat sau în propria ogradă. La „Casa Bună” ei au parte de instruiri, de joacă, de un calculator la care pot să facă ce vor, de burger și pizza – mâncare văzută prin filme, și pleacă acasă cu o torbă în care găsesc lucruri utile pentru un copil. Așa reușim să le arătăm importanța educației și faptul că trebuie să meargă la școală. Pentru că doar școala o să-i ajute să crească oameni care vor putea descoperi și călători prin lume. Așa cum acum călătoresc prin Chișinău, pentru prima dată, la ai lor 9 ani…
Din păcate, „Casa Bună” încă nu are o locație proprie, stăm cu chirie, și acest lucru mă preocupă foarte tare. Acum căutăm căi de izbândă ca să construim #casabună – un loc sigur, realizat după toate standardele și adaptat nevoilor copiilor pe care-i aducem din sate. Un loc care promite doar rezultate frumoase, pentru că avem experiență, avem echipă, avem expertiză și putem. Lipsa banilor ne oprește din creștere, dar sunt sigură că într-un final vom reuși. Alături de noi este partenerul general al proiectului – compania „Newton House”, și lista rămâne deschisă. Sunt ferm convinsă că doar împreună și doar unindu-ne putem ajuta copiii săraci din sate ca să crească oameni!
Refugiații din Ucraina au adus, inconștient, multă vizibilitate acestui proiect. Războiul a coincis cu deschiderea Casei și noi am fost primii din țară care, pe 24 februarie, am deschis larg porțile pentru donații. Respectiv, în 2 săptămâni, „Casa Bună” a crescut ca brand, cum alții cresc în 20 de ani. E de bine, nu neg, pentru că asta ne-a ajutat să legăm noi colaborări și ne-a evidențiat, cumva, dintre toți. Dar acum, purtăm pe umeri o mare responsabilitate. Personal, în calitate de specialist marketing și PR, mă străduiesc să mențin viabilitatea proiectului. Nu mai avem voie să greșim sau să experimentăm.
Lucrăm acum la deschiderea „Garderobe Sociale” în satele unde suntem prezenți. Noi toți avem lucruri pe care nu le mai purtăm și nu le mai folosim. Acestea sunt aduse la „Casa Bună”, ca mai apoi să fie repartizate prin sate. Sunt binevenite, în special, hainele și jucăriile pentru copii. Plus la aceasta, ne dorim să lansăm o afacere socială destinată, cu precădere, mamelor singure din sate, pe care le avem în grija noastră. Ele sunt cele mai puternice, dar au nevoie și de un pic de ajutor, ca să reușească mai lesne să-și crească copiii, având siguranța zilei de mâine.
Între Doina cea de azi și cea de acum 15 ani e o diferență Enormă. Cât distanța de trei ori de la Cer la Pământ și invers. Sunt recunoscătoare pentru tot ce am, pentru tot ce am avut și am pierdut, pentru tot ce am căpătat și am știut să păstrez. Mai lucrez asupra deprinderii de a accepta unele întâmplări ale vieții și să mă pot păstra pe mine, în primul rând. Pentru Maria mea, pentru familia mea lărgită, pentru sufletul meu.
Lasă un răspuns