Prezentatoare TV
Se face oriunde văzută și oricând auzită. Este micuță de statură, dar cu așteptări înalte și în puterea ei să le realizeze. Daniela Ciocanu este prezentatoarea de la Jurnal TV care îți livrează mereu știrile din sport, iar pe pagina ei de Instagram îi vezi mereu bunele gusturi și maniere pentru o comunitate de peste 130 de mii. Iată că fetița de la „Povestea de seară” are deja o fetiță de trei anișori, de la care se umple de dragoste și afecțiune.
Mereu zâmbesc. Este terapia mea. Poate fiindcă iubesc la nebunie viața.
Te simți o norocoasă?
Norocul și-l face omul singur, dar nu neg, cred că în ziua când m-am născut s-a răsturnat un car cu de toate și eu mi-am luat din ce aveam nevoie.
Îți mai amintești de „Poveștile de seară” de la Moldova 1?
Această emisiune mi-a deschis cele mai frumoase uși. Datorită prezenței mele aici, am întâlnit multe persoane care mi-au acordat încredere sau mi-au făcut oferte de lucru. Cu ajutorul acelei experiențe am înțeles că nu vreau să fac politică – facultatea pe care am absolvit-o cu zece pe linie, dar îmi doresc să muncesc într-o televiziune. Este o meserie deloc ușoară, așa cum ar părea la prima vedere, însă, dacă o îndrăgești cu toată ființa ta, te face și pe tine iubit de public.
Cum arată acum poveștile voastre de seară, în familie?
Poveștile noastre sunt în trei. Eu, Victor și Miranda.
De ce Miranda?
Inițial, numele fiicei noastre era Mira, și da, de la faptul ca e un MIRAcol în viața noastră. A venit pe lume când doctorii ne-au dat zero șanse. Mai târziu cineva din rude a rostit numele Miranda. Ulterior, am aflat că acest prenume apare în operele lui Shakespeare și autorul îl definește ca ceva Minunat.
O prietenie adevărată se poate transforma în dragoste?
Cu siguranță. La mine și Victor așa și a început totul. Trebuie să recunosc că este unicul om în fața căruia mă simt vulnerabilă, iar mie îmi place acest rol, îmi oferă mai multă feminitate.
Ai vrea să schimbi ceva?
Nu aș schimba nimic din trecutul meu. Orice situație te face mai bogat cu lecții și experiențe. Cel mai important este să savurezi tot ce se întâmplă acum, fiindcă nimic nu e permanent, nici stările de fericire, nici cele de tristețe, ăsta e mecanismul vieții.
Când ai început să te înțelegi mai bine?
Cred că o maturitate mai stabilă apare abia după 30 de ani, atunci poți să înțelegi ce vrei în momentul în care cineva îți face o propunere. Și eu am înțeles, și eu am ales!
Pe online te văd mereu activă și deschisă…
Eu nu sunt persoana care se ascunde sau poartă măști, poate uneori sunt chiar prea sinceră, ceea ce mulți contrazic. Nu mă deranjează vorbele altora. Dacă cel puțin nu ne-am intersectat niciodată… și nici nu răspund la mesaje răutăcioase.
Cum te vede comunitatea ta și cum te vezi tu?
Unii mă văd o fire mai alintată, alții mă consideră foarte empatică și săritoare la nevoie, cu un sfat sau recomandare. Unii mă știu de o fire workaholică, iar o mică categorie mă asociază cu o narcisistă cu un ego uriaș. Nu pierd energie să demonstrez contrariul. Suntem liberi să credem ce vrem despre alții.
Care sunt armele tale?
Iubirea de sine și încrederea.
Tatuajele de pe corpul tău spun și ele ceva despre tine?
Am 5 tatuaje, fiecare cu povestea sa. Toate sunt episoade din viața mea, nu regret niciunul și îmi place fiecare istorie cu și despre ele. Semnificația o păstrez pentru mine… pentru că e mult prea personal.
Ce te face frumoasă?
Zâmbetul, mereu zâmbesc. Este terapia mea. Poate fiindcă iubesc la nebunie viața și tot ce îmi oferă ea – o familie frumoasă, o carieră care îmi aduce satisfacție, prieteni adevărați, oportunități interesante.
Mereu zâmbesc. Este terapia mea. Poate fiindcă iubesc la nebunie viața.
Când plângi cel mai des?
Am plâns și plâng când vorbesc cu tatăl meu, care nu mai e cu noi… Dar sunt emoții adevărate, pe care eu le îmbrățișez. Port în mașină fotografia lui parasolară și, când o mângâie razele soarelui, apare și el. Așa am ocazia să-l văd în fiecare zi. Altfel nici nu poate fi, eu 15 ani am fost Andrei, băiatul tatei.
Text: Zina Bivol, Foto: arhiva personală
#stil