Interpretă
Dara – artista care cântă cu sufletul. Iubește muzica de calitate și oferă publicului emoții. Îi cunoaștem versurile și am urmărit-o de ani de zile cum se transformă și ajunge să facă ceea ce îi dictează inima. S-ar putea ca în momentele în care citești acest interviu, Dara să fi lansat deja primul ei album. Cinci ani adunați pe o bandă…
O toamnă plină și noul album – „Ruleta”… de ce ai decis să lansezi albumul fizic pe vinil?
Sper exact așa să fie, să reușesc tot ce am planificat. O să fie o lansare la care visez de atâta timp. Abia aștept să vin la Chișinău, să reîntâlnesc oamenii mei care mă așteaptă de ani buni. De ce pe vinil? Pe lângă faptul că îmi pare un obiect clasic, care o să rămână, în prezent sunt mai mulți oameni care au în case pick-up decât care au CD player.
Acest album pare a fi diferit de ceea ce ai făcut până acum. Cărui fapt se datorează această schimbare?
Da, în primul rând e un album – primul meu album. În acest album sunt ultimii cinci ani din viața mea. „Ruleta” e denumirea albumului. Este o ruletă de stări, emoții și experiențe. De la dragoste la dor, de la melancolie la putere.
Schimbări observăm și la capitolul imagine. Au acestea legătură cu starea ta lăuntrică sau doar îți place să experimentezi?
Schimbările în viața unui om sunt mereu de bine, în orice direcție ar fi acestea. Imaginea mea de acum este o extensie a tot ce trăiesc eu, a tot ce învăț, a tot ce în sfârșit accept la mine. Mereu am fost altfel, acum asta poate fi observat și în expresia mea fizică. Toți suntem diferiți, dar oare câți oameni sunt gata să renunțe la standardele sociale?
Oare câți oameni sunt gata să renunțe la standardele sociale?
Cum este viața ta de la București? A devenit acest oraș „acasă”?
Da, a devenit acasă în momentul în care m-am îndrăgostit. Iubirea mereu aduce cu ea senzația de „acasă”. Bucureștiul e un oraș care m-a acceptat și mi-a oferit tot necesarul pentru ca eu să mă dezvolt. Sunt recunoscătoare.
Ce ți-a oferit Bucureștiul și nu ai găsit la Chișinău?
Perspectivă. Orice oraș oferă o nouă perspectivă.
Ce faci când ai parte de „depresii profesionale”?
Am învățat demult să mă împac cu ele. Este normal. Muncesc, continui să caut diamantele în fân.
Ai făcut ceva vreodată doar ca să demonstrezi cuiva că ești capabilă?
Din păcate, asta am făcut până acum cinci ani. Încercam să demonstrez. Venea din dorința de a confrunta „nu o să reușești, nu ești îndeajuns” al unor profesori, mentori, oameni care încercau să mă „ambiționeze” să reușesc. Paradoxal, dar adevărat. A fost o întreagă călătorie de la „demonstrez” la „simt să fac asta”.
Într-un interviu spuneai că (pe lângă muzică) ai vrea să fii întrebată despre cărți și filme. Ei bine, care e ultimul film care te-a tulburat, dar ultima carte?
Acum citesc multă literatură despre muzică și industria muzicală. Recomand tuturor, să citească despre domeniul lor, să fie mai interesați decât de obicei sunt oamenii. Filmul despre care tot ziceam că vreau să îl mai văd de minim cinci ori pentru că m-a amuzat, m-a încântat și m-a vrăjit este „Cruella”. Acum înțeleg de ce toate fetițele adoră acest personaj. Fiecare dintre noi și-ar dori să fie măcar un pic Cruella.
Ce își mai dorește artista Dara?
Artista Dara își dorește să scrie mai mult în engleză și să aibă curaj să înceapă să lanseze muzică și în această limbă.
Ai o relație frumoasă deja de câțiva ani. Observăm că sunteți destul de discreți. Vă țineți de principiul: „Fericirea iubește liniștea”?
Nu ne ținem de nici un principiu. Mie îmi place să fiu în fața obiectivului, iubitul meu adoră să fie în spatele lor. Astăzi e așa, ne respectăm granițele unui altuia. În timp, cine știe? Cert e că nu am ascuns niciodată nimic.
Ce vă unește?
Pasiunea. Pentru viață, pentru artă, pentru oameni. Ne unește dragostea față de discuțiile lungi la un pahar de vin. Ne unește liniștea profundă pe care o simțim când suntem în doi.
Poate e clișeu, dar vreau să te întreb. Te simți o femeie puternică?
Sunt femeie, fetiță, fiică, iubită, artistă. Sunt. Atât.
text: Eugenia Ion, Foto: Arhiva personal
#curaj