Și nicăieri mai cald și mai bine decât în brațele celor dragi, cântând colinde, urând de bine, cu miros de rășină de brad în casă, lumină din abundență și masă de sărbătoare. Aici se țes amintiri, se râde mult, bunicii își mângâie nepoții, copiii își admiră părinții, tradițiile se conturează prin detalii, iar nașterea Domnului e slăvită prin voie bună și recunoștință.
Crăciunul acasă e o binecuvântare pe care fiecare o trăiește din plin și în stil propriu. Curioși să aflăm detalii despre felul în care este sărbătorit Crăciunul în mai multe familii, am conturat acest proiect – „De Crăciun, acasă!”
Kătălina Rusu și Andrei Croitoru
Sărbătorile de iarnă sunt printre preferatele mele. Odată cu ele se trezește și copilul din mine, iar Crăciunul este acea sărbătoare care ne dă noi speranțe, ne face mai buni, mai smeriți și mai iubitori. Pentru mine, Crăciunul este magic, de aici și pornesc toate ideile năstrușnice de decorare, activități, daruri, care vin să-i bucure pe copiii noștri și, respectiv, și pe noi. Crăciunul ne aduce mai aproape de Dumnezeu, iar prin purificarea sufletească ajungem să fim mai înțelepți și mai mult să mulțumim decât să cerem, să iertăm și să scriem istoria noastră pe noi file.
De când am devenit o familie, Crăciunul este diferit cu fiecare an, pentru că fiecare Crăciun este sărbătorit în tot mai multe inimioare, cu un plus de dragoste, armonie, fericire și gălăgie de copii în sensul frumos al cuvântului. Primul Crăciun l-am sărbătorit doar în doi, a fost unul romantic, iar această sărbătoare ne amintește de cei dragi, de faptul cât de fericiți suntem că ne avem unii pe alții. Iar eu personal îmi aduc mereu aminte de copilăria fericită pe care am avut-o alături de familia mea minunată și mulțumită lor cred în magie, în Dumnezeu și în Moș Crăciun.
Nu optez pentru un anumit gen de cadou, mie îmi place enorm să dăruiesc, îmi place să pregătesc din timp darurile, să le ambalez personal, însă din păcate nu întotdeauna îmi reușește, din lipsă de timp. Îmi place să fie și cu tematica sărbătorilor de iarnă, util și plăcut. Ador emoțiile și energia pe care o primesc atunci când cadourile își găsesc stăpânul potrivit.
Sărbătorim Crăciunul și pe stil nou și pe cel vechi, este un prilej în plus de a ne aduna cu toată familia la o masă, de a-i revedea pe cei dragi, de a colinda și răspândi bucuria nașterii Domnului și magia acestei sărbători sfinte.
Crăciunul mereu a fost o sărbătoare de familie mult așteptată de mine. Mereu am sărbătorit-o în sânul familiei sau cu cei mai dragi oameni sufletului meu. Mereu am așteptat magia acestei sărbători, care venea cu multă dragoste și bucurii indiferent de cum a fost anul, cu bune sau cu rele.
Anul acesta va fi altfel, deoarece suntem noi deja părinți și vom contribui la rândul nostru ca sărbătoarea Crăciunului să fie una specială pentru copilașii noștri. Anul acesta vom decora bradul în patru, adică vom încerca, o vom face în ajunul Crăciunului, iar cu fiecare globuleț pus pe brad, ne vom pune noi dorințe și scopuri. Vom pregăti biscuiți pentru Moș Crăciun și ne vom ruga împreună cu Melissa și Mia îngerașilor și bunului Dumnezeu ca să ne ocrotească și să ne umple casa cu armonie și dragoste pentru tot anul. Îl vom ruga pe Dumnezeu să le dea sănătate buneilor și ca Moș Crăciun să ajungă la toți copilașii din lume și la cei care au nevoie de dragoste, căldură și familie. Anul acesta va fi și mai special, deoarece vom sărbători Crăciunul în cinci inimioare, doar noi, la casa noastră.
Fundamentul unei familii fericite sunt dragostea și respectul față de părinți și de ceea ce ne înconjoară, devotamentul, încrederea, bunătatea, dăruirea, credința, iar unde e credință este și smerenie, unde e smerenie apare și înțelepciunea. Toate vin pe parcurs, important este ca atunci când copiii vor face alegeri în viață, să ne mândrim de ei și să ajungem să cultivăm și alte valori chiar de la ei în momentul în care vor ajunge să fie utili societății și acestei planete.
Fie ca magia acestor sărbători să aducă lumină, căldură, dragoste, armonie și noi speranțe în fiecare familie, înțelepciune pentru a mulțumi Domnului pentru câte sunt și câte nu-s, pentru a înțelege și a le primi pe toate așa cum ne sunt date, pentru a aduce bunătate în fiecare inimioară, fericire și împliniri, pentru a uni familii și a le face trainice, pentru a binecuvânta cu naștere de prunci, cu bunăstare și timp pentru a petrece clipe fericite alături de cei dragi. Un cămin, o masă, o casă și pâine pe fiecare masă!
Foto: Alena Nikanorova
Ludmila și Alexandru Burlaca
De Crăciun, în casă e o atmosferă caldă, colorată și plină de iubire. Este cea mai frumoasă sărbătoare creștină, pe care o așteptăm cu mare nerăbdare în familia noastră. În mod obligatoriu respectăm toate tradițiile, care credem că vor rămâne și peste ani în familiile copiilor și nepoților noștri. Ne place să decorăm cuibul nostru, să împodobim Pomul de Crăciun, și nu doar unul, și toți să fie diferiți. Meniul mesei de Crăciun e în stilul bucatelor tradiționale moldovenești, dar iubim să experimentăm și pregătim delicii exclusive. Masa de sărbătoare e de obicei la prânz. neapărat aprindem lumânări cu miros de vanilie și fructe și ne place să colindăm toți împreună!
Sincer, nu țin minte primul Crăciun sărbătorit împreună, dar foarte bine îmi amintesc primul Revelion. A fost în anul 1983, dar asta e altă poveste. Pe când eram familie încă foarte tânără, Crăciunul îl sărbătoream obligatoriu la părinții noștri. Pe 25 decembrie mergeam la Palanca (Ștefan Vodă), iar pe 7 ianuarie eram în Bucovina, la părinții din Coteleul soțului (Satul Coteleu, raionul Noua Suliță, regiunea Cernăuți). Doamne, ce Crăciun alb-imaculat, cu tradiții românești, cu port popular, cu turci (Malanca) ce colindau pe la porțile oamenilor. Sărbătoream împreună cu părinții, nașii de cununie, cu tot neamul Burlacilor și cu vecinii. Bunica Eugenia da la cuptor sarmale, friptură, babă neagră și turtițe cu mac (așa se numesc prăjiturile de Crăciun în regiunea Cernăuți). Iar bunelul Grișa bătea nuci, pe care le mâncam cu miere. Cerul era senin și plin de stele, zăpadă multă și argintie, iar para focului din sobă încălzea toată casa. Eram tineri și credeam că așa va fi mereu. Multe s-au schimbat de atunci.
Cadouri pregătim de fiecare dată – modeste și simbolice. Dulciuri, jucării, eșarfe, mănuși, parfumuri, bijuterii… nu le mai țin minte pe toate. Îmi place momentul când făceam schimb de ele, o atmosferă incitantă, toți sunt curioși, surprinși, bucuroși… Cam așa.
Acum 20 de ani, această sărbătoare era la fel, dar și diferit. Atunci și acum facem curățenie generală în casă, după care împodobim Pomul de Crăciun. Și atunci și acum pregătim bucate delicioase și stăm la masa de sărbătoare. Atunci nu pregăteam cadouri, acum o facem. Așa probabil este și cerința timpului. Vrem ca cei dragi să zâmbească mai mult. Atunci veneau cete de colindători pe la porți și pe la uși, le pregăteam Crăciunei și colăcei, dulciuri și bănuți. Acum tot mai rar vin colindători, îi admirăm mai mult la TV. Atunci ne simțeam copii, acum suntem doar părinți și bunei. Și atunci și acum, Crăciunul este sărbătoarea sărbătorilor, este o explozie de bucurie, una pură și totală.
Mi-aș dori foarte mult ca această sărbătoare stelară să nu-și piardă din strălucire, iar candoarea ei mistică să nu devină un simplu prilej de distracție și supraconsum, în special în mediul urban.
Am învățat de la părinți căci Crăciunul este în primul rând celebrarea nașterii Fiului lui Dumnezeu. Iar Dumnezeu este mereu alături de noi. Am învățat de la mamele noastre să pregătim bucate după rețetele străbunicilor, să coacem Crăciunei și să-i oferim colindătorilor. Am preluat de la tații noștri să fim gospodari și să avem mereu în casă un pahar de vin bun cu care să-i servim pe toți cei ce ne pășesc pragul!
Am învățat de la părinții noștri să fim generoși, să ne ținem în familie unul de altul și la bine și la greu. Din bunurile ce ni le trimite Dumnezeu să dăruim și celor mai triști ca noi. Dorim să transmitem copiilor noștri să nu permită să sece izvoarele neamului, să îngrijească rădăcinile dacă își doresc muguri în primăvară și roadă în toamna vieții.
Îmi vin în minte versurile colindelor ce se aud de Crăciun peste tot: „De Crăciun, fii mai bun, fii adevărat.”. Mi-aș dori ca de Crăciun toate familiile să fie ACASĂ, mama să pregătească sarmale și hulubași, tata și copiii să așeze migălos luminițele și globurile pe brad.
Moș Crăciun să ajungă la toți, toți! Cei bolnavi să se facă sănătoși, cei flămânzi să mănânce pe săturate. Oamenii răi să se transforme în persoane prielnice, iar celor ce stau în întuneric și frig să li se dea lumină și căldură. Minunile să vină! Crăciun fericit!
Maria Iliuț
Nașterea domnului Isus, bradul împodobit și mireasa sărbătorilor de Crăciun sunt cele mai așteptate momente încă din copilărie. Atunci eu mă bucuram de cadourile mici de sub brad, iar astăzi sunt mai fericită că deja eu pot să le fac daruri celor dragi. Undeva mai păstrez copilul din mine și mă bucură inima când se strecoară și pentru mine vreun cadou pe sub pomul de Crăciun.
Când ascult colindele străbune, în minte apare vecinul, badea Nicolae, nu știu de ce, probabil că semăna mult cu Moș Crăciun. În copilăria noastră umblam des cu semănatul, colindam din casă în casă, acum se păstrează mai puțin această tradiție, de aceea încercăm cu toată inima, alături de Crenguța de Iederă, să păstrăm valorile noastre străbune.
Nu iau niciodată cadouri la întâmplare, mereu le pregătesc nepoțelelor ce ar avea nevoie, evident că dulciurile sunt nelipsite. Unui copil poți să-i dai cea mai scumpă jucărie, dar dacă lipsesc bomboanele, ești descalificat din lista de prieteni. Părinții mei tot așa făceau, iar eu am preluat mai departe.
Sărbătorim Crăciunul de două ori. Pe stil nou facem aici la Chișinău, dar ne este mai mare dragul să mergem la Crăciunul pe stilul vechi acasă, la țară. Acolo peste tot miroase a copturi, a Crăciunei pentru colindători, iar sarmalele forfotesc în ceaun și la fereastră se aud clopoței.
Iernile în copilăria noastră erau altfel. Pe atunci natura ne binecuvânta cu zăpadă multă și pufoasă care strălucea la lumina lunii și bunul Dumnezeu parcă o presăra cu diamante. Săniușul era de zile mari, cu greu ne adunau părinții pe la sobă. Chiar dacă gerul punea stăpânire pe noi, nu ne îngheța nimic.
Toate valorile care au dăinuit în timp și în spațiu ne impun și pe noi ca o datorie națională și patriotică de a fi părtași de a transmite generațiilor viitoare să păstreze dragostea pentru neam și țară. Noi trebuie să fim conștienți de ceea ce facem azi ca să putem lăsa urme frumoase pentru mâine.
Ne dorim să fie sănătate, liniște și pace. Cu dragoste și răbdare totul se face. La mulți ani!
Victoria și Veaceslav Ștefăneț
Crăciunul e sărbătoarea tuturor magiilor, a tuturor viselor, e sărbătoarea când se unesc sufletele și când primim urări și cadouri, din acest motiv, de la mic la mare o așteptăm în fiecare an cu mult dor.
Ador clipele când cu toții decorăm casa, mai ales când punem brăduțul, toată lumea este implicată, e cel mai frumos moment în ajunul Crăciunului.
Gătim multe delicii împreună cu copiii, turte dulci, checuri și diferite prăjituri, iar atunci când vine sfânta sărbătoare, întindem o masă mare cu multe bucate tradiționale, așteptăm oaspeți și colindători.
Mergem și noi uneori cu copiii să colindăm, în special la părinții sau rude, ne susținem unii pe ceilalți și transmitem tradiția neamului nostru și generațiilor care ne calcă pe urme. Aceste obiceiuri sunt unice și încercăm să le valorificăm pe cât e posibil.
Primul Crăciun împreună ca și cuplu a fost foarte mulți ani în urmă, tineri și foarte dornici de viață. Suntem nebunatici de fire, mereu căutăm să facem distracții active și care să nu ne plictisească. Țin minte bine primul Crăciun, după un concert împreună cu studenții de la ,,Ștefan Neaga” am mers cu colindatul până dimineața, am cântat profesorilor și la tot căminul, am făcut cu toții o masă studențească și am petrecut două zile și două nopți, acele timpuri nu le putem uita niciodată.
Cine nu așteaptă cadouri? În familia noastră, de la mic la mare, toți primesc daruri. Cel mai des vine chiar Moș Crăciun cu desaga plină, pregătim numere artistice și moșul ne dă tot ce ne-am dorit.
Copiii au preferințele lor de obicei, iar noi, părinții, de câțiva ani buni primim cadouri în care se pune mult suflet și imaginație, astea ne fac să fim mult mai fericiți și împliniți.
În familia noastră, de regulă întâlnim Crăciunul pe stil nou, dar pe 7 ianuarie, în familia Ștefăneț deja e o tradiție de peste 40 de ani când se adună multe rude, frați, surori, se fac mese bogate, se primesc colindători și se petrece până dimineața. Tradiția se păstrează și până în zilele noastre, ne adunăm la părinți împreună cu toți frații Ștefăneț alături de soții și de nepoțeii. Pentru noi sunt seri de aur, clipe care își vor păstra toată frumusețea prin amintirile dulci petrecute lângă cei mai dragi.
Acum zece ani, eram foarte fericiți pentru că în viața noastră apăruse prima fetiță, pe nume Nicoleta. Era o sărbătoare liniștită și caldă, astăzi lucrurile un pic s-au schimbat. Casa noastră e și mai caldă, cu zâmbete, gălăgie și energie pură de la cei trei copilași minunați. Suntem părinți de trei ori. Ei sunt darul lui Dumnezeu pentru noi și pentru bunei. Crăciunul este sărbătoarea copiilor, ne bucurăm de ea împreună cu picii noștri.
Părinții noștri ne-au oferit cele mai mari valori ca să transmitem mai departe copiilor dragostea de neam, de familie, de țară. Părinții au fost cei care au păstrat tradițiile neamului și ne-au învățat să punem accent pe clipele frumoase petrecute cu toții împreună, de la ei am învățat să iubim ceea ce facem și cu drag să dăruim lumii tot ce știm noi mai bine.
În toată lumea sunt oameni și copii necăjiți, de asta vrem ca sfânta sărbătoare de Crăciun să aducă tuturor pace și liniște sufletească, sănătate și împlinirea tuturor viselor.
Să vă fie de bine, la toată lumea, cu nașterea domnului Isus.
Tatiana și Andrei Motînga
Crăciunul pentru noi are o semnificație aparte. Uite, expresia că de Crăciun se întâmplă minuni e mai mult decât adevărată, minunile spirituale prind viață. Familia mea adoră Crăciunul. Cu mari emoții ne pregătim de el. Ornamentăm bradul cu toată familia, decorăm casa, pregătim cu fetele biscuiți tradiționali, privim filme împreună și savurăm la maxim, împreună, această zi magică.
Sigur că până a apărea fetele în viața noastră, Crăciunul era o sărbătoare pe care o petreceam în doi, avea farmecul ei, dar de când sunt copiii, a devenit sărbătoarea noastră preferată pentru că ne unește. Tradițiile din această zi mă duc cu gândul la bunica, de la care am preluat și am valorificat aceste tradiții.
Cadourile au și ele un rol special în familia noastră. Le aleg în funcție de ce scriu fetele moșului că își doresc, dar țin neapărat să-l surprind și pe soțul meu cu o surpriză, ca să simtă și el magia sărbătorilor de iarnă.
Acum zece ani, sărbătoream Crăciunul în doi. Acum arată și mai frumos, pentru că îl petrecem în patru, la care se adună și ceilalți membri de familie. Apropo, am să mărturisesc încă un detaliu. Adorăm să ne surprindem fetele cu mici surprize în fiecare zi, ca ele să își amintească peste ani cât de feeric era Crăciunul în familie. Uite, acum, această sărbătoare este cu adevărat magică, iar magic e un cuvânt ce o descrie perfect.
Crăciunul e sărbătoarea care unește și reunește familia. De aceea, ținem neapărat să îi avem pe toți alături de Crăciun. Chiar dacă părinții sunt plecați, ei își au locul lor la masa noastră.
Mi-aș dori ca fiecare pui de om să fie fericit, să îi aibă pe cei dragi alături, să se bucure toți de această feerie a Crăciunului, să zâmbească mult, să iubească mult, să se cuprindă și să adune clipe pline de bucurii, de care să-și amintească cu drag. Ori, familia, este cel mai trainic pilon datorită căruia existăm, creștem frumos și evoluăm. Mi-aș dori ca fiecare din noi să aprecieze cât de mult înseamnă să fie alături de ai săi și să fie fericit pentru că are cui spune: „Crăciun Fericit”.
Gheorghe și Tamara Mustea
La toate sărbătorile de Revelion ne-am obișnuit să fim prin turnee. Ambii fiind în Orchestra Națională Simfonică a Companiei „Teleradio-Moldova”, ne luam și copiii pe când erau mici și sărbătorile erau împreună peste tot în lume. Am colindat prin Germania, Coreea de Sud, iar cel mai des am întâlnit Anul Nou în Italia. Pandemia a schimbat un pic cursul lucrurilor, dar oricum păstrăm tradiția și anul acesta vom fi în Trieste, la fiica noastră.
De sărbători neapărat mergem la biserica ortodoxă, dar preferăm să trecem și pe la biserica catolică, fiindcă acolo ascultăm orga. Italienii sărbătoresc mai rațional, noi facem uneori exces de zel, dar așa am fost educați.
Nu ținem neapărat să transmitem anumite valori copiilor, ei învață mereu din ceea ce văd. Felul cum ne comportăm, cum ne vorbim, sunt cele mai bune exemple de viață pentru ei. Copiii noștri au plecat repede de lângă noi. Deja noi mergem mai des să-i vedem. Și ne bucurăm că ne calcă pe urme. Adrian este prima violă la Opera de Stat Bavareză din München, iar fiica cântă în Orchestra Teatrului Roman din Trieste.
El: Din copilărie îmi amintesc drumurile de țară, frigul. Tata mereu mă lua cu el să-i cânt la vioară. Eu trebuia să acompaniez fiecare petrecere de familie. Era un fel de impresar pentru noi și avea grijă ca munca noastră să câștige și câțiva bănuți. Darul de Crăciun care mi-a rămas în memorie este vioara și fiecare frate a primit câte un instrument, așa tata a ajuns să aibă orchestra lui de copii.
Ea: De la șapte ani, părinții m-au trimis la internat să fac vioara. Iarna era grea și cu multă frică ca să ajungi acasă. Îmi amintesc în copilărie cum tata ne-a adus chiar în ajun de Anul Nou un sac mare de jucării. Veranda noastră nu a văzut niciodată așa ceva, erau niște jucării germane, aveau diferite forme și plus la toate se mișcau. Eu cu sora mea nu ne puteau sătura să vedem acele păsări și globuri de diferite culori.
Acum, când vrem să face vreun cadou copiilor noștri, facem întâi de toate consiliu și vedem de ce ar avea ei nevoie. Copiii nu trebuie educați, doar să fii pilda corectă pentru ei. Mă uit uneori dintr-o parte și văd scene exact cum le făceam eu.
De Crăciun pe stil vechi neapărat mergem la țară, la Mircești, unde avem nepoate care ne așteaptă. În aceste zile se taie porcul și se respectă tradiția. La noi în casă mereu s-a cântat și asta se păstrează până azi.
Ne dorim să fie pace în orice familie, aici este centrul de greutate a unei națiuni puternice. Dacă de acasă te pornești cu dragoste, asta continui să semeni peste tot. Să fim sănătoși și să iubim ceea ce facem.
Foto: Ion Pleș