Profesoară de Clasele Primare, Director adjunct al LT „Mircea Eliade”
Cred că este una dintre cele mai iubite și notorii profesoare din Chișinău. În peste 40 de ani de primi și ultimi clopoței, a adunat tone de dragoste, respect, recunoștință și neuitare din partea foștilor elevi. O armată întreagă care studiază și muncește pe toate continentele și, desigur, în țară. E mândră de ei. Afirmă că învățătorul trebuie să ardă mereu ca să dea lumină. Or, dna Larisa face parte din acei oameni care aduc lumină și primesc ceea ce dăruiesc.
Dna Prisăcaru, care sunt secretele primelor învățătoare? Permanent trebuie să fii un vânător de comori, de momente în care discipolii să-și pună în valoare capacitățile, în căutarea acelor talente care uneori stau înghețate sau ascunse sub resemnare. La fiecare nouă promoție treci puntea copilăriei când privești cum i-ai modelat, câtă dragoste ai primit și ai dăruit. Ești cel care ține în mână ca pe o nestemată sufletul copiilor. Toate presupun suflet.
Când ați înțeles că acesta este destinul dvs.? În toamna anului 1981 m-am dus la școala-internat nr. 1 din Chișinău, unde m-am și întors după facultate în calitate de învățătoare la clasa întâi. Îmi plăcea mult să studiez. Să mă abonez la diverse reviste de pedagogie. Citeam, subliniam, decupam. Făceam totul cu atâta drag, aveam un vis să ajung învățătoare la școala nr. 1 din oraș. Era pe atunci ceva irealizabil, dar speram. Și într-o bună zi, când au apărut liceele, am fost invitată la „Mircea Eliade”. Am simțit un fior când prima directoare Iuliana Gorea Costin m-a sunat și m-a invitat la o discuție. Nu am mai avut somn în noaptea ceea. Vedeam cum mi se împlinește visul. Am fost acceptată ca învățătoare, apoi ca director-adjunct, unde muncesc și acum cu mult drag și dăruire. Anul acesta fac 25 de ani în funcție de director-adjunct. Cred în destin și mai cred că atunci când faci ceva cu pasiune, iese un rezultat care rezonează cu tine în timp. Mulțumesc destinului.
Ați regretat în anumite circumstanțe această alegere? Categoric nu. Cum să regret ceva ce îmi dă aer, viață, fericire, totul? Nu, nu îmi imaginez cine altcineva aș fi fost dacă nu eram dna. învățătoare. Acum, după 40 de ani de muncă, realizez că destinul m-a ales pentru această nobilă meserie.
Fiind cine sunteți, cum de nu ați evadat, la fel ca multe alte cadre didactice, într-o școală privată, cu mai mulți bani și săli de clasă mai spațioase? Experiența școlii private am trecut-o și m-a lăsat cu un gust amar. La acea etapă am înțeles că e un business. Fiind în funcția de director, având cerințele mele, patronii – ale lor, ne-am despărțit prietenește. Atunci mi-am dat seama că o școală mai bună ca a mea nu există și m-am convins de adevărul că omul sfințește locul.
Ați numărat vreodată câți copii vă consideră a doua mamă? Mă consider o norocoasă. M-am născut cu acest dar de a fi unde sunt astăzi. De multe ori mă întreb – ce aș fi eu fără. De la inocența lor înveți să fii mai sincer, zâmbetul lor curat îți înseninează fața, vorbele lor nostime te fac să te menții mereu tânără cu sufletul. Nu ai dreptul să greșești în fața lor. Nu ai dreptul să fii laș, să nu promiți de știi că nu vei îndeplini. Este obligatoriu să fii bun și în același timp exigent. Să fii citit, să cunoști multe și cel mai important să iubești sincer ceea ce faci. Iar uneori și cu sacrificii. De multe ori ești nevoit să fii actor, medic, mamă, antrenor, psiholog, politician. Dar cel mai important e să ai multă răbdare să reușești să asculți păsul fiecăruia. Nu pot da cifre exacte, dar cred că am peste 500 de discipoli.
Ești cel care ține în mână ca pe o nestemată sufletul copiilor.
Aveți doi feciori. Le-ați lipsit vreodată, în copilărie, din cauza că trebuia să fiți cu elevii dvs.? Au fost vreodată geloși pe meseria dvs.? Niciodată, ba chiar erau bucuroși să mă ajute la verificat caiete. Mereu le-am cerut părerea, aveam consiliu in familie, ore de lectură și zile de odihnă cu diverse jocuri. Sunt la fel în familiile lor.
Dacă ați avea o putere politică sau ați putea face magie, ce ați schimba în lumea în care trăim? Mi-ar plăcea să fac lumea mai bună, să ne întoarcem la valori. Aș investi mai mult în imaginea profesorilor, să revenim la prestația lor de altă dată, când erau intelectualii comunității, autoritatea respectată, idoli și modele în viață.
text: Rodica Ciorănică, Foto: Anna Sherbatiuk
#începuturi