Aliona Triboi: Eu dacă nu vorbesc mă sufoc…| #womeninspire
Posted byEugenia Ion
ianuarie 21, 2023
Timp citire 6 min
Artist de orchestră, interpretă, violonistă, actriță
Este vulcanică și mega energică. Alături de trupa „Provincialii” numără peste 300 de ieșiri din Republica Moldova, cred că nu mai are loc de ștampile în pașaport. În acest an, la București, s-a produs și în două spectacole radiofonice, unul din ele fiind „Maria Cebotari – stea rătăcitoare”, unde a și jucat rolul central. Când auzi numele Aliona Triboi, te duce gândul la Ruxanda, Norica și Ghenadie Gâlcă, la pachet, o familie de artiști.
…iar dacă nu cânt, mor.
Mereu te-am cunoscut tânără și neliniștită… Nativ sunt foarte energică, chiar dacă și la mine se mai descarcă bateriile. De obicei mă reîncarc de la procesul de creație, (dacă este unul interesant), de la oamenii care mă înconjoară și, bineînțeles, de la copiii mei.
Cu muzica prietenești din copilărie. Acum ea te-a împrietenit cu „Provincialii” și TNME? Exact, totul a început cu un gram de talent și mult entuziasm, iar pe parcurs am înțeles că talentul este doar 1%, restul este muncă. Orele lungi de studiu la vioară și pian mi-au dezvoltat calități importante ca tenacitatea și răbdarea și mi-au demonstrat că în spatele unui succes de câteva clipe stau zile, luni, ani întregi de studiu. Toate au dus la vreo 14 ani de colaborare cu trupa „Provincialii” și alți 20 cu Teatrul Național.
Cum se întâmplă că evoluțiile tale pe scenă sunt mai multe în România? Îmi iubesc țara enorm și am reprezentat-o cu multă demnitate la concursurile și festivalurile internaționale, iubesc să cânt publicului de acasă, care întotdeauna a fost unul generos, dar nu m-am simțit niciodată valorificată îndeajuns, plus că Provincialii au mai multe apariții în industria românească. Așa că un artist, când vrea să se exprime, găsește și alte căi decât cele erodate.
În acest an, aici, acasă, pe scena TNME, ai primit un rol minunat… Pe lângă faptul că activez ca violonistă și interpretă, am avut și câteva roluri în spectacole. Totuși rolul mamei din „Frunze de dor” mă responsabilizează și este un eveniment important, pot spune că am intrat mai în „pâine” alături de colegii mei. Cert este că fiecare an îmi aduce ceva!
Pentru ce ești mândră de tine? Și nu doar mândră, chiar și fericită să împart frumoasele momente din scenă, dar și din viață, cu minunații mei colegi de aici. Din prima clipă de angajare la TNME m-am simțit acasă. Eu de fapt sunt norocoasă să fac parte din mai multe „familii”: familia pe care am creat-o împreună cu Ghenuț, familia TNME, familia „Provincialii”, familia „Camerata Chișinău”.
Doi artiști într-o casă… e mult sau puțin? De fapt, deja patru. Pentru noi e oarecum firesc, tot așa cum există familii în care toți sunt medici, profesori etc. E minunat că avem aceleași interese. În timp, am învățat să mulțumesc pentru provocările care mi se par dificile, iar apoi descopăr că le-am trecut ușor, pentru oamenii minunați cu care interacționez, pentru pace…
Mai în glumă, mai în serios, te-ai gândit vreodată cum ar arăta viața ta dacă ai vorbi mai puțin, asta știind că spui o sută de cuvinte pe minut? O nu… nu aș mai fi eu. Eu dacă nu vorbesc, mă sufoc, iar dacă nu cânt, mor. Cam asta le spun colegilor de obicei, deși o parte deja știu răspunsul.
…iar dacă nu cânt, mor.
Cât de mult reușești să ai grijă și de aspectul tău exterior? Spre dezamăgirea oamenilor, eu pun accent pe personalitatea mea interioară, pe substanță. Înnebunesc de nervi când sunt nevoită să petrec ore lungi la coafor, salon de întreținere ș.a., mi se pare o pierdere de timp incomensurabilă, tocmai de aceea am învățat în timp să mă descurc cu aranjarea părului, machiaj, vestimentație. Până la urmă, e o chestiune de gust care vine să-ți definească personalitatea. Știu, trebuie să arăți bine, și o fac pe cât e posibil, dar atunci când „forma” nu are și „conținut”, nu mai ai nici un farmec.
Când ai început să te prețuiești mai mult? Cred că pe la 40 de ani ne coacem și începem să simțim viața inspirând toate nuanțele de arome pe care ne-o oferă. Cel puțin așa e în cazul meu.
Ce face parte din tine și nu ai vrea să te desparți niciodată? Am mai multe momente de neuitat, care mă alimentează constant, de la premii și concursuri câștigate până la jurăminte. Copiii mei, piesele mele, prietenii mei, în fiecare este o parte din sufletul meu și ei la rândul lor fac parte din mine.
