Interviu cu Natalia Pavalachi, sexolog-clinician
SUBIECTUL EDUCAȚIEI SEXUALE ESTE ÎNCĂ TABUIZAT ÎN SOCIETATEA NOASTRĂ, DESPRE CARE UN TÂNĂR INTERPRET DE-AL NOSTRU, SATOSHI, CÂNTĂ ÎN PIESA SA „LUCRURI NOI”: „AVEM CHATGPT, DAR SE ARATĂ, ÎNCĂ, CU DEGETUL…” DE PARCĂ ADULȚII AU UITAT CUM E SĂ FII ADOLESCENT, CUM E SĂ TE TREZEȘTI DE UNUL SINGUR ÎN IUREȘUL HORMONAL ȘI SUFLETESC CARE TE ÎNSOȚEȘTE ÎN CALEA SPRE MATURITATE.
Despre lipsurile acestei educații ne vorbesc statistici dure și cifre seci. Tineri ajunși cu depresii în cabinetele psihologului, sechele, regrete și decepții în dragoste. Cum să ne ajutăm corect propriii noștri copii?
La această întrebare ne răspunde sexologul-clinician Natalia Pavalachi.
Cum putem crea un mediu deschis și receptiv pentru discuții despre sexualitate, în cadrul familiei?
În primul rând, creați un mediu fără judecată, lăsați copiii să se exprime liber despre ceea ce cunosc sau au auzit deja. Inițiați discuții informale, pe subiecte cotidiene care pot duce la discuții despre corp, schimbările pubertare sau relații. Fiți atenți cum vorbiți despre alte persoane. Chiar dacă nu vă judecați propriul copil, dar îi judecați pe cei din jur, el va aplica involuntar același discurs asupra sa. Dacă nu cunoașteți ceva, fiți sincer și spuneți deschis că nu puteți să vă expuneți la acel aspect, dar că ați putea găsi răspunsul prin cărți sau la experți. Cu alte cuvinte, nu contează atât de mult „ceea ce spunem”, cât „cum o spunem”, ce sentimente trezim în copilul nostru, de înțelegere, acceptare, binevoință, sau de rușine și frică ?
De ce este important să începem conversațiile despre educația sexuală încă de la o vârstă fragedă și cum putem face acest lucru într-un mod natural ?
După teoriile neuropsihologului Panksepp, recunoscute la nivel mondial, fiecare din noi avem un sistem înnăscut al curiozității și căutării. Deci copiii o să fie curioși, o să caute răspunsuri la întrebările lor, aceasta e înnăscut în noi. Rămâne doar să decidem dacă vrem ca răspunsurile să vină de la noi sau îi lăsăm să fie „formați” de colegi, internet, site-uri pornografice.
Educația sexuală timpurie ajută la normalizarea acestui subiect și dezvoltă o bază solidă pentru discuții ulterioare. Utilizați termeni potriviți vârstei (cuvinte pe care ei le vor înțelege) și explicați într-un mod simplu. Nu ezitați să întrebați înainte de a da un răspuns la o întrebare, ce consideră ei, care e viziunea lor asupra lucrurilor. Asta deja ne permite să ne dăm seama ce cunoștințe au și să acordăm răspunsul nostru în funcție de realitatea copilului.
E important să începeți discuțiile la acest subiect devreme, atunci când ei sunt încă disponibili să asculte și să-și audă părinții. Părinții care abordează aceste teme de la vârsta de 13-14 ani, deseori se confruntă cu bariere din partea adolescentului. La acea vârstă ei, de cele mai dese ori, au nevoie să se distanțeze de părinți și viziunile lor. Deci relația de încredere se construiește cu mult înainte de vârsta adolescenței.
În ce mod rețelele sociale și societatea pot influența percepțiile adolescenților despre sex și cum putem contracara aceste influențe negative?
Rețelele sociale și cultura populară pot prezenta adesea o imagine nerealistă a sexului și a relațiilor, dar și asupra imaginii corporale. Discutați cu adolescenții despre distincția între ficțiune și realitate. Încurajați o imagine corporală pozitivă, subliniind că suntem pe cât de diverși, pe atât de frumoși anume în imperfecțiunile noastre. Suntem umani și asta e frumos și prețios. Invitați-i să fie critici față de mesajele media și să se bazeze pe valori sănătoase în relațiile lor. Să atragă atenția la ceea ce simt în corpul lor, ce emoții și senzații au, căci corpul nostru e cel mai bun prieten. El va fi întotdeauna sincer cu noi, doar că deseori, mai ales când suntem adolescenți, nu știm cum să deslușim mesajele sale. Avem o viață pentru a continua să ne descoperim.
Cum să abordăm subiectul consimțământului și să învățăm adolescenții să își exprime clar dorințele și limitele în relațiile lor?
Începeți prin a respecta părerile copilului vostru. Dacă acasă, constant, nu se ține cont de consimțământul său, aceasta se va repeta și în afara casei. Asta poate să sune foarte straniu și inadmisibil, dar imaginați-vă scena în care adolescentul vostru vă spune că el nu vrea să facă o temă pe acasă. Prima noastră reacție ar fi să-i spunem „nu ai de ales, trebuie să o faci”, însă eu vă sugerez un alt răspuns: „da, tu ai posibilitatea de a nu face tema asta, dar lasă-mă să-ți spun ce riscă să se întâmple în această situație. Nefăcând tema, riști să fii în întârziere cu temele, să nu mai înțelegi materia, să te simți prost când ești întrebat(ă), să ai impresia că nu ești la nivel. Eu știu pe cât e de penibil să ai așa sentimente și tocmai pentru că țin atât de mult la tine, vreau să te protejez. Dar tu ești aproape un adult, te las pe tine să faci alegerea bună pentru tine”. Un astfel de discurs îi permite adolescentului să se afirme, el ia decizia și în același timp încurajăm propria sa responsabilitate, căci noi, ca adulți, n-o să putem să le fim întotdeauna în preajmă.
Iar la tema consimțământului sexual spuneți adolescentei/adolescentului: „Tu ai dreptul să spui „NU”, oricând! Chiar dacă într-un alt moment a fost „DA”, chiar dacă un pic mai devreme a fost „DA”, chiar dacă la început a fost „DA” și dintr-o dată nu mai ești sigur(ă)”. Subliniați faptul că acordul trebuie să fie clar și entuziast și că poate fi revocat în orice moment. Aș mai adăuga: „E foarte important să ții cont de „NU”-ul tău, dar să știi să respecți și cel al altei persoane cu care ești într-o relație”.