Alina Druță este mama a doi băieți și a altor 60 de copii care au trecut prin casa lor, oferindu-le sprijin, căldură și protecție. De la activitatea de traducător, Alina a ajuns să schimbe vieți și să inspire acei tineri fără de speranțe. Din dorința de a înțelege și de a sprijini copiii vulnerabili, a tradus diverse cărți de specialitate și a devenit expertă în traume, fiind prima care a adus TBRI (Trust-Based Relational Intervention) în Moldova.
Funcția: Președinte Alianța Creștină „Moldova fără Orfani”
Data, anul, locul nașterii: 12.05.1986, or. Chișinău
Noua mea activitate a apărut în mod natural, din dorința de a face o diferență acolo unde am văzut cea mai mare nevoie. Am simțit mereu o empatie profundă față de copiii care trec prin dificultăți, iar pe măsură ce am vizitat orfelinatele din Moldova, am realizat că această preocupare este nu doar o chemare personală, ci și o responsabilitate de a ajuta.
Totul a pornit de la traduceri. Eram traducătoare și mergeam adesea prin orfelinate cu delegații străine pentru a duce ajutoare. Această experiență m-a sensibilizat enorm și m-a făcut să simt că trebuie să fac ceva pentru copiii din orfelinate. Tot prin traduceri, am făcut cunoștință cu TBRI, fiind traducătorul principal al Institutului pentru Dezvoltarea Copilului Karyn Purvis, unde am tradus materialele academice în română.
În America am avut oportunitatea de a colabora cu diferiți experți din domeniul protecției copilului. Totodată, am beneficiat de generozitatea multor proiecte americane dedicate îmbunătățirii bunăstării copiilor din Moldova. La moment, organizez instruiri TBRI (Trust-Based Relational Intervention) care reprezintă drepturile copiilor vulnerabili și ai celor rămași fără ocrotire părintească.
Decizia de a avea 11 copii în îngrijire nu a fost una spontană, ci mai degrabă o traiectorie dezvoltată în timp. La început, era doar fiul nostru biologic și două fete; însă, de-a lungul anilor, s-au adăugat treptat și alți copii. Faptul că a fost un proces gradual ne-a crescut reziliența și ne-a permis să învățăm continu cum să avem grijă de fiecare copil, fără a produce daune emoționale adiționale.
Îi încurajăm pe toți copiii să fie implicați în responsabilități naturale, cum ar fi curățenia și studiile, explicându-le constant de ce aceste lucruri sunt importante. Discutăm despre modul în care disciplina îi va ajuta în viitor și le arătăm cum fiecare mic efort contribuie la creșterea și dezvoltarea lor personală.
Una dintre cele mai mari provocări a fost să le permit să facă propriile greșeli. Știu că sună ciudat, dar după ce le oferi un sfat și îți dai seama că poate nu a ajuns la inima lor, este greu să te retragi și să îi lași să exploreze consecințele propriilor decizii. Totodată, este esențial să continui să-i iubești necondiționat și să le fii aproape atunci când revin acasă, oferindu-le în continuare sprijin și înțelegere, fără să-i tachinezi.
Soțul meu joacă un rol esențial în echilibrul familiei. Încercăm să nu ne lăsăm absorbiți de cantitatea de responsabilități, ne străduim să comunicăm și să ne revizuim programul pe parcursul zilei. Dacă unul dintre noi are o fereastră liberă în agendă, ne întâlnim și facem activitățile celuilalt împreună.
Îmi place cum Dr. Dan Siegel, un cunoscut neuropsihiatru și autor în domeniul dezvoltării copilului, subliniază adesea ideea că, pentru ca un copil să devină independent, trebuie mai întâi să experimenteze o dependență sănătoasă. Aceasta presupune că micuții au nevoie să se simtă în siguranță și conectați cu părinții, îngrijitorii, educatorii – pentru a-și dezvolta încrederea de sine și capacitatea de a explora lumea pe cont propriu.
Coordonare: Zina Bivol, Foto: Vasile Platon
#protecție