Bulversează nu doar jocul literar al scriitoarei Ileana Rusu, ci și jocul existențial al unei femei, cu un destin ce poate fi transpus în filme. Fostă jurnalistă de investigații, mereu cu viața în pericol, deconspirând rețele de proxeneți și politicienii corupți. Femeie puternică? O, da!
Funcția: jurnalistă, scriitoare
Data, anul, locul nașterii: 27.11.1976, Ciuciuleni, r-ul Hâncești
Despre vise am ales să tac. Ele sunt și asta e bine.
Cinismul, știți acea calitate criticată dur de sfinți și de moraliști? Mă bântuie și pe mine. Apoi, cred că nu există întrebare, pe care nu aș avea curajul sau tupeul să o pun cuiva. Oricui, de fapt. Și da, cred că am talent, iar, de la o vreme, mă tot aflu că sunt introvertită…
Povestea mea e una dură. Și dacă revin iar la copilărie, mă apuc de plâns. Nu cred că voi putea vreodată scăpa de fantomele traumelor adunate de atunci. Dar poate că nu eram azi cea care sunt dacă nu treceam pe toate ulițele destinului și mai făceam și stații de recunoștință.
Încerc să îmi amintesc ce făceam cu zece ani în urmă. Tot jurnalist, profesional vorbind, cu două joburi și cu bani care niciodată nu-mi ajungeau. Azi, vedeți că mă cred ditamai scriitoare! Despre bani însă e cam un continuu flash back. Cred că azi îmi pun mai multe întrebări și evit discuțiile fără sens. Atunci le acceptam și îmi păreau tare funny. Prețuiesc altfel timpul și pe mine.
Mă transform zilnic, vreau sau nu. Am sute de stări pe zi, cred că vin și dinainte de a-mi da aprecierea pe care, sincer, cred că o merit. Nu mai sufăr ca altădată, nu mai dorm nopți destule, mă uit la mine din toate părțile și, uneori, chiar accept că sunt o ciudată ce nu mai vrea să fie înțeleasă.
Știți ce mă motivează cel mai mult? Succesul altora. Al celor pe care, iertat să-mi fie viciul, îi invidiez. Lupt cu mine să scap de această monomanie și poate reușesc… Vreau să reușesc.
Eu nu știu cum arată sau se comportă o femeie puternică. Eu nu cred că există un anume format al acestei existențe. Eu doar mă mențin pe linia de plutire. E o demonstrație a puterii interioare acest lucru? Poate.
Sunt o scriitoare care bulversează lumea care mă citește. În calitate de mamă, cred că am crescut un adevărat Om. Nu sunt nici soacră băgăreață, nu îmi bag nasul în familia băiatului meu. Iar ca iubită, pot să dăruiesc mult mai mult, decât să primesc. Deranjant, dar ce să fac dacă sunt mămoasă?
Femeile vor atât de multe, încât nici ele nu știu ce vor. Și asta în timp ce bărbații vor doar două lucruri: mâncare și sex.
Despre muncă. Agitație, emoții, calmitate și satisfacție. Dar – off! – ce aș vrea să nu fac nimic, ci doar să merg la shopping! Iată că v-am spus și care-i visul.
Oameni buni, trăiți așa cum vreți! Și nu mai ascultați ce zice și ce crede lumea. Dacă am înțelege acest lucru, am crea și realiza de mii de ori mai mult.
Femeilor ce vin din urma mea. Eu vă îndemn să credeți în voi! Să trăiți stările, să nu vă lăsați influențate de diverse escroace de pe net, care afișează o viață de lux. Fugiți de aparențe, ele dor a naibii de tare!
Eu pot plânge oriunde și oricând. De cele mai dese ori, chiar atunci când aud povești frumoase despre oamenii care au învins. O boală, o gură rea, o frică, propriile gânduri…
Infidelul (o istorie adevărată). E noul meu roman, unul cu două finaluri. Să mă credeți pe cuvânt – e cartea pe care merită să o aveți în biblioteca personală. Am o listă întreagă de argumente, dar le voi spune atunci când o voi vedea ieșită de sub tipar. Nu știu când exact se va întâmpla, dar știu cu certitudine că momentul va veni.
Coordonare: Tatiana Pătrunjel, Foto: Vasile Platon
#psywomen