Funcția: Prezentatoare tv
Data, anul, locul nașterii: 24.01.1980, or. Chişinău
Oamenii au nevoie de oameni, nu de paiațe.
Televiziunea m-a găsit, n-am căutat-o în mod special. Eu nu am visat decât să strâng aplauze pe scena teatrului. Dar să vezi cu e viața asta! Colegii de facultate, știind că pot scrie, m-au trimis la un post privat de televiziune să fac reportaje. Aveam nevoie acută de bani după ce l-am pierdut pe tata. Mai târziu, fiind deja angajată la teatru, am venit din pură curiozitate, la un casting la Moldova 1 şi de atunci tot sunt aici.
Consider o reuşită faptul că am renunțat la postul de redactor-șef al Redacției Cultură, o funcție inutilă în actualul statut al televiziunii, dar la care eu țineam mult și tot încercam să mă dau cu capul de pereți că avem nevoie de cultură. Îmi doresc să rămân mereu verticală și să-mi impun punctul de vedere oricărei schimbări de culoare în televiziune.
Emisiune „O seară în familie” este de-o seamă cu fiul meu, Bogdan. Și ori de câte ori mă întreabă cineva câți ani are emisiunea, eu le zic că e de-o seamă cu Bodo, adică are 14 ani! Anual descopăr în jur de 40 de familii. Dacă fac un calcul, am ascultat până acum în jur de 600 de povești de viață. Și am înțeles că familia perfectă e doar în seriale latino-americane, în rest pe toți ne mânâncă rutina și… ne certăm ca să ne împăcăm.
Cel mai greu e să lupt cu mine însămi, tot mai des mă întreb dacă fac ceea ce trebuie, dacă sunt la locul meu, dacă bătătoresc cărarea potrivită, care e misiunea pe care a sădit-o Dumnezeu în mine. Dar de fiecare dată mi-au ieșit în cale oameni care mi-au netezit orgoliul, m-au luat în brațe și mi-au dat siguranță.
Internetul a evoluat în detrimentul televiziunii. Oamenii au răbdare să privească un podcast de două ore și nu au răbdare să vadă un show televizat cu lumini, muzică, dans de 45 minute. Nu înțeleg logica… Azi cu un telefon mobil poți obține rating mai mare decât cu şase camere de televiziune. La ecran prinde doar bârfa, scandalul și trasul de păr!
Un prezentator rămâne memorabil și carismatic prin felul său unic. Să nu copieze pe nimeni. Oamenii au nevoie de oameni, nu de paiațe care rostesc rotund cuvintele. Eu încă îmi fac textele acasă, mă documentez pentru orice eveniment, indiferent de valoarea lui.
Azi e despre „sunt cu tine”, „sunt ca și tine” sau măcar „îmi pasă de tine și te susțin”. Și atunci omul prinde curaj, își deschide sufletul și vede în tine un prieten de nădejde. Da, știu, asta te costă și pe tine emoții, dureri de cap, palpitații, dar eu îmi asum. Uneori vin de la evenimente sau de la imprimarea emisiunii și-i zic mamei: „Parcă am prășit un hectar”.
Mai cred că… sunt mai mult decât banală și demodată. Am acasă zeci de albume de fotografii; scot pe hârtie emoțiile imprimate cu telefonul; îmi place să brodez, toți pereții sunt cu broderiile mele și ale mamei; fac mâncare doar când am chef, în rest gătește mama; fac curățenie ca să-mi scot stresul, ordine în dulap ca să-mi aranjez gândurile și scriu în caiete toate vorbele frumoase pe care le găsesc în cărți sau net.
Uneori am impresia că lumea știe despre mine mai mult decât știu eu însămi despre mine. Ce joc de cuvinte… Sunt dependentă de oameni și încă lupt cu gura lumii, pentru mine părerea celor din jur contează.
Coordonare: Zina Bivol, Foto: arhiva personală