Crede. Iubește și trăiește. Svetlana oferă speranță miilor de oameni care îi cer ajutorul. Bârfele și știrile de cancan nu au ocolit-o, doar că astăzi nu le mai dă importanță. Își trăiește iubirea în liniște și face ce poate cel mai bine – dăruiește.
Funcția: Fondatoare caritate.md
Data, anul, locul nașterii:
12.06.1985, or. Ialoveni
La cei 39 de ani ai mei mă simt foarte împlinită. De mică, încă de la grădiniță, îmi place să ajut și să dăruiesc. De zece ani fac asta deja public. Încerc să-i ajut pe cei mai nevoiași cu ajutorul oamenilor cu inimă bună. Simt că nu trăiesc în zadar. Acest sentiment mă face fericită în fiecare zi.
În Moldova au rămas puține sate în care nu am fost cu ajutoare. Nu am o statistică, dar cred că vorbim de sute de familii social-vulnerabile. Mă bucur că am putut scoate din ghearele cancerului mulți copii. Le sunt recunoscătoare până la cer tuturor oamenilor care au donat, sigur nu aș fi făcut nimic fără ei.
Anul 2024 m-a transformat. Sunt mai liberă și mai puternică. Nu îmi mai pasă de gura lumii. Acum citesc cu lejeritate comentariile negative și știrile de cancan. Totodată m-am disciplinat la capitolul sănătate. Merg la consultațiile de rutină și am grijă mai mult la alimentație.
Cazurile care mă afectează sunt acelea când reușim să adunăm suma necesară de bani, dar este deja prea târziu. Boala este prea avansată ca omul să fie salvat. În astfel de situații mă simt dărâmată și nu doar eu, dar și comunitatea caritate.md
Viața mea personală mereu a fost învăluită de mister, dar nu de noi. Suntem oameni simpli, niciodată nu ne-am ascuns. Pur și simplu nu ne-am dorit cancan și show-uri. Suntem într-un moment tare nepotrivit pentru a ne afișa relația, dar sunt foarte deschisă cu urmăritorii mei. I-am învățat să citească printre rânduri.
Acum zece ani eram o femeie resemnată că menirea mea se termină cu rolul de mamă și soție casnică. În 2024 sunt femeia care visam să fiu. Acum pot spune: „eu pot”. Mi-a reușit să îmbin rolul de mamă cu iubirea și cariera. În 2024 am învățat să nu mai fac sacrificii, poate doar unele compromisuri.
Cel mai frumos compliment l-am primit de la copiii mei, care îmi spun că sunt o mamă bună. Poate sună banal, dar pentru mine e o împlinire. În ultima perioada iubitul meu îmi tot spune că și-ar fi dorit ca Dumnezeu să ne fi unit drumurile mai devreme, iau aceste cuvinte ca pe un compliment.
Mesajul meu pentru societate ar fi: să fie buni, să își trăiască viața din plin, viața lor nu a altora. Să ajute, să facă bine, să nu pună valoare pe lucruri materiale, să călătorească cât mai mult, să iubească, să îndrăznească și să nu le fie frică de schimbări. Să iasă de la un film rău, să se concedieze de la un job care nu le place, să pună punct într-o relație nefericită, să înțeleagă că în viață nu există maculator, scriem totul pe curat, o dată trăim și timpul înapoi nu îl mai dăm.
Scriu acest interviu din avion. Zbor să îmi cuprind iubirea vieții mele. Acasă am un program nebun, iar weekendul meu perfect înseamnă liniștea alături de el. Plimbări prin parc, picnic, locuri noi, mâncare gustoasă… Așa îmi încarc bateriile și adun energie pentru a răsturna munții.
O zi de muncă arată cam nebunește (râde). Scrisori, acte, vizite în sate și colaborări pe partea de social media. Uneori iau micul dejun abia seara, dar recunosc că iubesc acest program nebun, eu mereu am fost așa, pe fugă. Urmăritorii mei mereu mă întreabă cum le reușesc pe toate. Important este să vă iubiți viața, așa nici oboseala nu se va simți atât de tare.
Pentru ce am plâns cel mai mult? pentru iubire, evident (zâmbește). Ce nu facem noi femeile pentru dragoste…
Coordonare: Eugenia Ion, Foto: Anastasia Tonițoi
#iubire