>>> Am fost un băiat rebel. Dar munca nu m-a ocolit și, de cele mai multe ori, făceam treaba unui adult prin gospodărie. A fost o perioadă pe care eram supărat, dar mai apoi mi-am dat seama că anume acea perioadă m-a făcut să-mi doresc și altceva. Așa am căutat alternative. Așa a apărut sportul în viaţa mea.
>>> Aveam vârsta de nouă ani. Atunci au început kilometri de drum prin frig, ploi, ninsoare de la Băcioi la Chișinău. Credeam că va fi atât de simplu să fac sport și aveam siguranţa că e atât de ușor să fii în ring. Au fost atâtea bariere, eu fiind de atâtea ori pe punctul de a renunţa. Dar zidurile sunt pentru a-i opri pe cei care nu-și doresc acel lucru din toată inima. Și eu am înţeles asta la timp, iată de ce am mers mai departe.
>>> Primele mănuși de box. Cred că le-am cusut de 100 de ori, le cârpeam de fiecare dată, pentru că părinţii nu-și puteau permite să-mi cumpere altele. Ele păstrează o istorie aparte. Ele știu greșelile mele din ring, loviturile încasate pe merit sau nu, supărările, bucuriile, emoţiile și sentimentele mele.
>>> Primul meu antrenor. Un om complet. De la el am însuşit dârzenia și ambiţia în ring, rezistenţa și puterea de luptă. El m-a învăţat că în ring trebuie să fii un matematician exemplar. Să calculezi fiecare mișcare și să ai multă răbdare. Da, răbdarea ne duce mai departe decât puterea.
>>> Tatăl meu a fost un om cu coloană vertebrală. L-am pierdut acum patru ani, dar pentru mine rămâne un model de bărbăţie și devotament necondiţionat faţă de mama. El m-a încurajat să fiu cel mai bun, să-mi asum responsabilitatea pentru toate acţiunile mele, dar și să îmi doresc mereu să fiu cel mai bun. A fost omul de la care am învăţat să păstrez lângă mine doar prietenii care îmi aduc plusvaloare, de la care învăţ ceva bun și care mă pot sprijini în orice situaţie.
>> Mama mea este o femeie pentru care aș da totul din lume. După fiecare luptă, mama este primul om pe care merg să-l îmbrăţișez și căruia îi mulţumesc. Ei îi datorez toate cele șase centuri mondiale pe care le deţin. Mama e omul care trăiește la intensitate maximă fiecare luptă a mea din ring. O supără fiecare știre negativă pe care o citește sau care apare la TV. Dar e o femeie puternică și, la cei 71 de ani ai săi, e un exemplu de curaj și bunăvoinţă.
>>> Fraţii mei și sora mea sunt oamenii pe care îi ajut mereu. M-au pus la muncă în copilărie, eu fiind mai mic decât ei și, chiar dacă eram supărat la acea vreme, astăzi vă pot spune că acea perioadă m-a călit. De sărbători insist să ne vedem cu toţii la casa noastră părintească din Băcioi, iar acestea sunt printre puţinele ocazii care ne aduc împreună, la aceeași masă, în același timp.
>>> Casa părintească îmi oferă căldura pe care n-am mai găsit-o nicăieri în lume. Sunt un norocos, pentru că mama mă așteaptă mereu acasă. Aș vrea într-o zi să-i pot lua din grijile pe care și le face pentru mine, dar așa e mama, mereu îngrijorată și cu gândul la siguranţa mea.
>> Am un labrador negru. E un câine înţelept care are o atitudine specială faţă de oameni. Îl ţinem în curte și este bucuros ori de câte ori îmi fac timp și pentru el. Acum are cinci ani. M-am ocupat să-l dresez și a devenit foarte sociabil. Atunci când merg la hipism, mă însoţește mereu.
>>> Prietenii mei nu sunt mulţi, dar foarte buni. Îmi plac oamenii care se ţin de cuvânt. Păstrez acei oameni aproape, am grijă de ei. Cei mai mulţi prieteni îi am în familia democraţilor.
>>> Timpul meu liber nu prea există. Dar uneori mă rup de agitaţia Chișinăului și merg în afara capitalei. Îmi place hipismul, cred că este una dintre puţinele mele pasiuni căreia aș vrea să-i ofer mai mult timp. Așa că, atunci când am câteva ore libere, mă urc pe cal și mă relaxez. Caii sunt atât de înţelepţi, citesc limbajul nonverbal al omului și simt dacă pot să-i ofere încredere. Experienţa mea de hipism nu s-a lăsat fără traume, dar am reușit să mă împrietenesc cu caii. Cine nu a încercat senzaţiile acestui sport a pierdut multe. Iar în relaţia cu ei, doar cei blânzi sunt cu adevărat puternici.
>> Munca la Parlament și la partid este una pe care mi-am asumat-o alături de colegii mei. E o activitate care cere implicare și am o echipă deosebită la Partidul Democrat. Pot să vă spun că datorită lor am obţinut o experienţă solidă în politica moldovenească. Împreună suntem mai puternici.
>>> Îmi place să ajut oamenii care sunt la nevoie. Și nu ajut pentru că am prea multe, dar pentru că știu cum e să nu ai. Și eu m-am bucurat atunci când alţii mi-au întins o mână de ajutor. Și dacă pot face asta pentru alţii, mă simt un om fericit. Vreau să văd bucurie în ochii oamenilor pentru care o bucată de pâine pe masă înseamnă totul.
>> Sunt un om împlinit din punct de vedere profesional. Îmi doresc o familie, copii, o casă mare și frumoasă. Sunt planurile mele de viitor pe care sigur că Dumnezeu va avea grijă să le pună la locul lor. Am reușit în sport tot ceea ce mi-am propus. Am obţinut victorii și înfrângeri, m-am ambiţionat și m-am resemnat, dar am continuat. Asta trebuie să facă fiecare dintre noi, să lupte pentru idealul său, pentru pasiunile sale. Pentru că există două greșeli în calea adevărului: să nu mergi până la capăt și să nu pornești. Și, cum spune Hillary Clinton, toate criticile le iau în serios, dar nu personal.