Povestea ei este despre multă muncă și succes. De la vârsta de trei ani, deja a început să guste din euforia primelor apariții pe scenă. Aproape 20 de ani i-a dedicat studiilor muzicale, iar astăzi este un model pentru noua generație de artiști. Cu siguranță, face parte din categoria femeilor care s-a dedicat în totalitate profesiei, dar ce rămâne dincolo de cortină?! Pe Julia Sandu, profesoara veselă, talentată și plină de energie o cunoaștem, dar cum e Julia, dincolo de scenă, profesie și viața de artist?!
Viața mea seamănă cu o cascadă zgomotoasă, un izvor care curge la vale indiferent de timp și spațiu. De la trei ani, mama mea mi-a transmis dragostea pentru muzică. Încă din
copilărie, în camera mea printre jucăriile de pluș se regăsea un pian mare, un sintetizator și un casetofon. Am crescut pe platourile de filmare, în fața camerelor de luat vederi, videoclipuri, emisiuni, concursuri, scene mari. De mică mă învârteam printre persoane publice, fără să le înțeleg valoarea. Credeam că toți copiii sunt ca și mine. La șapte ani deja prezentam împreună cu Adrian Ursu proiectul „Stele în oglindă”, pe scena Palatului Național. Și tot atunci am cântat în duet cu Natalia Barbu. Apoi am ieșit pe scenă cu Natalia Gordienko. Când am prins gustul aplauzelor, am făcut duete cu trupele DoReDos, SunStroke Project, Brio Sonores și cu Pasha Parfeni. Sunt mândră de parcursul meu artistic.
Niciodată nu mi-am imaginat că pot face altceva decât artă… După cei șapte de ani de școală muzicală în copilărie, au urmat patru ani de Colegiu „Ștefan Neaga”, mai târziu alți patru ani de AMTAP și apoi masterat. Deci 17 ani din viața mea i-am dedicat studiilor muzicale.
Ideea proiectului „Picături muzicale” a apărut odată cu venirea mea pe lume. Mama mea este și ea artistă, a fost director de studio muzical, a lucrat în Asociația Corală a RSSM sub bagheta doamnei Tamara Ceban și Maria Bieșu. Când m-am născut, ea îmi tot fredona cântece de leagăn și se gândea că trebuie de inventat ceva, mai ales când voi începe a merge și a vorbi. Așa că în 1997 a apărut studioul „Picături muzicale”, unde au fost înscriși pici de doar trei ani, așa ca mine. Și pentru că eram la fel ca niște picături, ni s-a spus „Picături muzicale”, de acolo și istoria numelui proiectului. Peste ani, din „picăturile” talentate au crescut artiști de valoare: Emilia Moraru, dirijor la AMTAP; băieți care astăzi fac parte din trupa TNOB, Iuliana Beregoi; mândria noastră Kamelia Melnic și eu, cea care de 14 ani sunt în acest studio în calitate de profesoară de canto și dans.
În cei aproape 30 de ani de activitate, „Picături muzicale” a înregistrat un succes constant. Copiii noștri au fost la concursuri în Italia, Germania, Macedonia, Cehia, Polonia, România, Turcia, Ucraina, Bulgaria. Suntem mereu prezenți la evenimentele de valoare națională, spectacole din PMAN și pe alte scene importante.
În spatele acestui proiect e o muncă enormă, foarte migăloasă și o atenție deosebită față de fiecare copil care ne calcă pragul. Procesul mi se pare foarte intere sant. În doar câteva luni, de la copilul timid care „se ține de fusta mamei”, reușim să creștem emoțional, să scăpăm de inhibiții și să urcăm pe scena Palatului Național. Pentru părinți e o adevărată minune și un rezultat vizibil. Doar eu știu câtă muncă, sacrificiu și răbdare depun până micii mei eroi ajung micii mei artiști.
Nu este un domeniu ușor, însă doar dragostea față de copii mă motivează să
merg înainte. Sunt mândră de realizările mele atunci când discipolii mei primesc ropote de aplauze. La fiecare lecție, încerc să intru în starea psihologică a copilu lui, să-i înțeleg frica, să-i dezvolt încrederea, să-l ascult și să-l susțin. Și dacă după câteva lecții el uită că mama îl așteaptă după ușă și se dedică cu pasiune, încer când să-și depășească limitele, înseamnă că totul e perfect. Nu mă întrebați cum îmi reușește. De fiecare dată e diferit, improvizez în funcție de personalitatea și temperamentul copilului, dar eu știu că el va reveni cu drag în sala de clasă.
Sunt un om fericit cu adevărat. În fiecare zi, împreună cu discipolii mei desenez viața în culori. Succesul pe scenă nu este doar despre „a ști să dansezi sau să cânți corect”, totul trece prin educația estetică, descope rirea noilor orizonturi, joacă, emoții. Important e să atingi suflețelul lor fra gil, să-l faci să zboare, să capete încre dere, să-i vezi multitudinea de fațete și pasiuni. Copiii sunt o lume aparte. Unii se bucură din nimic, apoi plâng din orice, alții mereu sunt pe unda lor
și debordează de energie. Când sunt printre „Picăturile mele muzicale” eu mă scald în emoții, ador libertatea lor la lecții și atitudinea sinceră față de mine. Ăsta e farmecul!
E foarte important ca fiecare copil, încă de la vârsta de patru, cinci ani
să facă artă, indiferent de gen, ceva care să-l atragă, să-i placă. Asta dezvoltă foarte bine gustul estetic. Cu ajutorul lui percepem lumea, învățăm să gândim larg, punem întrebări și creăm chipuri. Noi ajutăm copilul să se dezvolte multilateral, pregătindu-l pentru viața de om matur, unde va trebui să-și pună scopuri și să meargă hotărât către ele. La „Picături muzicale” ei au toată libertatea din lume, în mod special când discutăm de materi alul ales. Împreună descoperim piesa, îi vedem sensul, punem întrebări pentru ca fiecare cuvânt să treacă prin
suflet și minte. Dacă ei înțeleg logica și mesajul textului, atunci reușesc să trăiască melodia când ies în scenă.
Vestimentația de scenă, de ocazie sau de zi de zi este strict alegerea mea, ideile mele, dorința de a fi mereu stilată și deosebită. Eu știu că omul este întâlnit după felul cum ara tă și mi-am făcut din crezul ăsta un stil de viață. Încerc și în fața discipolilor mei să fiu mereu la înălțime, colorată, aranjată, machiată. Știu că ei mă admiră și nu vreau să-i dezamăgesc. Un artist trebuie să se evidențieze din mulțime. Și la lecții, și pe scenă, și la imprimări, concursuri, mereu le dau exemplu prin felul meu de a fi. Eu vreau să cresc oameni cu un gust este tic foarte bine conturat.
Mama mea este farul meu atât în viață, cât și în artă. Felul ei de a fi, de a trăi, de a simți, mă înalță și mă ajută să cresc personal și artistic. De la trei ani sunt profesional alături de ea. M-a învățat să mă îndrăgostesc de toate domeniile artei, m-a făcut să iubesc viața și scena, copiii și acest studio. Eu nici nu-mi pot imagina că aș fi putut porni în viață pe o altă cale, decât cea artistică. Mă simt un sculptor care zi de zi dă formă pentru noi caractere și talente. Și în fiecare zi mă simt un creator în fața discipolilor mei.
Lucrez împreună cu mama mea de 15 ani. Realizăm proiecte, uneori, poate ne contrăm, dezbatem idei, dar tot împreună ne bucurăm de succesul nostru. Între timp a apărut și proiectul meu de autor „TV STAR”. Am reușit să scoatem la tipar cartea „Picături muzi cale” unde se regăsesc melodiile mele și ale mamei. Lucrăm împreună la proiectul „Stele în oglindă” și „Familia mare – Picături Muzicale”. În prezent, la concursurile internaționale pentru copii merg doar eu, iar mama rămâne acasă ca să petreacă lecții cu ceilalți copii. Ne înțelegem din priviri și din jumătăți de cuvinte. Ea este foarte mândră de realizările mele, iar eu știu că totul i se datorează ei – felul meu de a fi, maniera de a lucra cu copiii, pofta de viață, rezistența la stres și gustul estetic, totul este de la EA. Mama îmi zice uneori că eu sunt aerul ei… ea pentru mine este TOTUL meu.
Casa mea alături de părinți este cetatea mea unde mă reîncarc cu energie, unde cresc, unde sunt eu cu adevărat. Lucrăm cu mama atât de mult, încât mai devreme de ora 21:00 nu intrăm pe ușă. Dar odată ajunse acasă, neapărat organizăm câte o „șezătoare la ceai”. Tata este căldura căminului nostru. El ne așteaptă mereu cu ceva bunișor și are toată răbdarea din lume să ne asculte.
Urăsc indiferența la oameni, oameni cărora nu le pasă de nimic, nu empatizea ză cu grijile altora. Poate ei sunt mai sănătoși, mai calmi, mai calculați, dar eu nu mă simt bine în preajma lor. Ei nu au conținut. Și mai urăsc prefăcuții și bădăra nii, dar eu rar întâlnesc din ăștia. Poate pentru că petrec mai mult timp printre copii… ei sunt atât de sinceri și naivi.
Ce se petrece în viața mea personală?! Ea este foarte legată de cea profesiona lă. Am mulți prieteni talentați, ei sunt tot din lumea artei și sunt mai mari decât mine. De la ei am ce învăța, îmi este interesant alături de ei și, având mai multă experiență, de multe ori îmi deschid ochii la anumite lucruri.
Un bărbat adevărat trebuie să fie educat, pozitiv, inteligent și să iubească copiii la fel de mult cum îi iubesc eu. Trebuie să aibă simțul responsabilității, să fie păs trător al cuibului familiar și să-și pună țeluri mari în viață. Confortul psihologic e la fel de important, să fie cu mine pe aceeași lungime de undă.
Sunt fericită cu ceea ce am… „Fă rai din ce ai”, asta e despre mine și familia mea. Am o familie minunată, un serviciu extraordinar și prieteni adevărați. Sunt sigură, că undeva la o răscruce mă așteaptă și jumătatea mea mai bună, cu care vom face un tot întreg. Eu cred în puterea familiei unde persistă pace, liniște și dragoste!