#construindacasă
Nu încerc să conving prin cuvinte, ci prin spațiile pe care le construim
Profesie: Masterat și Doctorat, Facultatea de Drept, USM
Hobby: munca
Valoare primordială: onestitate
Culoare preferată: negru mat
Aromă preferată: cafea neagră puternică fără zahăr
Subiect tabu: nepăsarea față de siguranță
Calitatea magnifică: răbdarea strategică
Veaceslav Cebanu
Antreprenor, fondator A-acasă, dezvoltator Hora Village
Când îl întâlnești pe Veaceslav Cebanu, simți imediat că nu vorbești doar cu un antreprenor, ci cu un om care construiește cu sufletul. Fondator al conceptului Hora Village și inițiator al brandului A-acasă, el vorbește despre spațiul de locuit ca despre o extensie firească a valorilor personale. Pentru Veaceslav, arhitectura înseamnă empatie, sustenabilitate și legături reale între oameni. Alege să construiască lent, cu respect pentru natură și pentru cei care vor locui în proiectele sale. În acest interviu, îl descoperim așa cum este: onest, echilibrat și vizionar.
Interviu de Rodica Ciorănică
Foto: Mihail Turculeț
Care a fost ideea de la care a pornit conceptul „Hora Village” – și cât de clar era viitorul în acel moment?
Ideea proiectului Hora Village a pornit dintr-o dorință profundă de a construi nu doar locuințe, ci o comunitate cu suflet – un loc în care oamenii să se simtă acasă, conectați unii cu alții și cu valorile autentice.
De-a lungul timpului am observat că în goana după urbanizare și modernizare, se pierd adesea esența și căldura pe care o aduce apropierea umană, grija pentru detalii, respectul pentru tradiție. Așa a apărut și ideea de Hora Village – un echilibru între confortul urban și liniștea rurală.
Când am început, viitorul nu era deloc clar. Era un vis ambițios, într-o perioadă plină de incertitudini economice și sociale. Dar am avut convingerea că oamenii vor simți diferența – că vor căuta mai mult decât metri pătrați: vor căuta apartenență, siguranță, sens. Azi, Hora Village e dovada că acea intuiție, acel vis, nu au fost zadarnice.
Ce te-a motivat să schimbi paradigma clasică a locuirii și să creezi un model care să unească sustenabilitatea cu apartenența?
Ne-am obișnuit cu ideea că locuința e doar un spațiu între patru pereți, când de fapt ar trebui să fie o extensie a stării noastre de bine, a valorilor noastre, a modului în care ne raportăm la cei din jur și la mediu.
M-a motivat dorința de a reda sensul cuvântului acasă. Am vrut să rup modelul rigid al blocurilor anonime și să ofer o alternativă: un cartier care respiră, care are spații verzi reale, zone pentru socializare, un design gândit pentru comunitate, nu doar pentru vânzare.
Sustenabilitatea și apartenența nu ar trebui să fie lux sau tendință, ci normalitate. Pentru mine, Hora Village e răspunsul la întrebarea: „Cum ar arăta o viață mai echilibrată, mai umană, mai aproape de natură și de ceilalți?”
Într-un prezent în care „acasă” devine adesea doar un spațiu de tranzit, ce definește pentru tine un adevărat spațiu de viață?
Un adevărat spațiu de viață înseamnă pentru mine mult mai mult decât un loc unde dormi și îți lași lucrurile. Este locul în care îți încarci sufletul, unde te simți protejat, înțeles și inspirat. Este acel spațiu care te reprezintă, care îți reflectă valorile și ritmul vieții.
Eu cred că acasă trebuie să redevină centrul echilibrului personal – locul unde începe și se termină ziua cu sens. Un adevărat spațiu de viață e cel care îți oferă confort, dar și liniște; funcționalitate, dar și emoție; intimitate, dar și deschidere către comunitate.
De aceea, în proiectele pe care le dezvoltăm, acasă nu e doar o adresă – e un spațiu care te ține aproape de ceea ce contează cu adevărat.
Cum îți dai seama că un proiect e „viu”? Ce elemente trebuie să existe pentru ca o comunitate să prindă sens?
Pentru mine, o comunitate prinde sens atunci când există câteva elemente-cheie: încredere, siguranță, deschidere și grijă pentru spațiul comun. Nu e vorba doar de arhitectură sau de facilități – ci de energia locului. Dacă oamenii simt că aparțin acelui spațiu, că sunt respectați și că pot contribui, atunci proiectul devine viu cu adevărat.
La Hora Village, am pus accent pe aceste detalii aparent „invizibile”: alei care invită la plimbare, spații verzi care respiră, locuri de joacă, zone de socializare. Pentru că o comunitate nu se impune prin reguli, ci se construiește natural, atunci când ai grijă de oameni.
Ce ai învățat de la primii oameni care s-au mutat într-un sat complex imobiliar sau „orășel” construit de tine?
Cât de important este să testezi în realitate fiecare soluție proiectată pe hârtie. De exemplu, am constatat rapid care sunt traseele de deplasare naturală între blocuri, ce zone devin puncte de socializare și care spații rămân neutilizate. Feedbackul lor ne-a ajutat să optimizăm fluxurile pietonale, accesul auto, iluminarea exterioară și chiar poziționarea mobilierului urban.
Am înțeles și cât de importantă e întreținerea pe termen lung: în viitoarele proiecte am introdus proceduri clare pentru gestionarea spațiilor verzi și a curățeniei comune încă din primele luni, pentru a menține un standard ridicat și o percepție pozitivă despre întregul ansamblu.
Pe scurt, am învățat că un proiect e cu adevărat finalizat doar atunci când oamenii care îl locuiesc confirmă prin utilizare că ideile tale funcționează în viața de zi cu zi.
Cum reușești să convingi oamenii că ideile altfel – despre spațiu, locuire, ritm – merită trăite, nu doar admirate în alte țări, comunități?
Cred că oamenii sunt gata să creadă în idei altfel atunci când le pot simți cu adevărat, nu doar le aud. De aceea, nu încerc să conving prin cuvinte, ci prin fapte – prin spațiile pe care le construim și prin experiențele pe care le oferim. Când cineva pășește într-un cartier unde se aude liniște, unde copiii se joacă liberi, unde aleile sunt verzi și curate, nu mai e nevoie de prea multe explicații.
Am observat că cele mai mari impedimente în a lua decizii vin din obișnuință – ne-am învățat cu blocuri aglomerate și ritm grăbit. Dar când le arăți oamenilor o alternativă funcțională, palpabilă și apropiată – nu la televizor, ci într-un oraș în oraș – atunci apare curajul de a schimba perspectiva.
Care este cel mai important lucru pe care îl poate oferi arhitectura unei familii?
Arhitectura, atunci când este făcută cu responsabilitate și empatie, poate oferi unei familii echilibru. Nu doar între estetic și funcțional, ci între viața personală și cea profesională, între intimitate și socializare.
Un spațiu bine gândit poate reduce stresul zilnic, poate încuraja dialogul între membrii familiei, poate crea un sentiment real de siguranță și apartenență. De exemplu, lumina naturală corect direcționată, compartimentarea inteligentă sau spațiile verzi accesibile influențează direct starea de bine.
Cum arată o decizie grea în antreprenoriat – una care nu ține doar de cifre, ci de valori?
O decizie grea nu este neapărat cea care implică riscuri financiare, ci cea în care trebuie să alegi între ce e mai profitabil și ce e corect în raport cu valorile tale. Am avut momente în care puteam reduce costuri renunțând la anumite detalii care nu erau vizibile la prima vedere, dar care, în timp, ar fi afectat încrederea oamenilor în ce construim, dar totuși am ales să merg pe latura valorilor mele.
Pentru mine, valorile sunt arhitectura invizibilă a oricărui proiect durabil. Iar când alegi să le respecți, chiar și în cele mai dificile momente, construcția ta devine una care ține – în timp și în încredere.
Cum vezi viitorul dezvoltării imobiliare în Moldova?
Cred că viitorul dezvoltării imobiliare în Moldova se va concentra pe calitate, sustenabilitate și apartenență. Piața devine tot mai matură – oamenii nu mai caută doar metri pătrați, ci un stil de viață echilibrat, conectat la natură și la comunitate. Proiectele care vor răspunde acestor nevoi reale, nu doar unor cifre, vor fi cele care vor rezista în timp.
Ce înseamnă pentru tine să construiești responsabil, în fața unei generații care va trăi cu deciziile tale?
Să construiești responsabil înseamnă să iei decizii nu doar pentru prezent, ci și pentru cei care vor trăi aici peste 10, 20 sau chiar 50 de ani. Înseamnă să folosești materiale durabile, să gândești spațiile în funcție de nevoile reale ale oamenilor și să eviți compromisurile care pot afecta calitatea vieții în timp.
Pentru mine, responsabilitatea începe cu întrebarea: Aș vrea ca propriul meu copil să locuiască aici? Dacă răspunsul este da, știu că am construit cu respect față de oameni și față de viitor.
A existat un moment în care ai simțit că totul e pe muchie? Ce ai făcut atunci?
Nu a existat un astfel de moment.
Cum arată pentru tine ideea de „a construi frumos”? Estetic, etic și comunitar.
Nu este suficient ca o clădire să arate bine – ea trebuie să fie gândită responsabil, construită corect și să aducă valoare oamenilor care vor trăi acolo. Frumosul real se vede în detalii, dar se simte în liniște, în siguranță, în felul în care un loc te face să te oprești din fugă și să spui: „aici pot să fiu eu”.
Frumosul nu e o fațadă, ci o atitudine: față de natură, față de spațiu și față de ceilalți. Când o comunitate se simte respectată prin ceea ce construiești, știi că ai pus frumusețea acolo unde trebuie.
Ce nu ai accepta niciodată într-un proiect semnat de tine, indiferent de beneficiu financiar?
Nu aș accepta niciodată compromisuri privind calitatea materialelor sau siguranța locatarilor, indiferent cât de mare ar fi beneficiul financiar. Pentru mine, un proiect nu este doar o afacere, ci o responsabilitate pe termen lung față de oameni și comunitate.
De asemenea, nu aș sacrifica niciodată transparența și corectitudinea în relațiile cu partenerii și clienții. Fără acestea, orice succes financiar ar fi gol de sens.
Cine sau ce te inspiră când simți că ideile tale par prea „înaintea timpului”?
Familia mea este miezul din care pornesc toate deciziile și motivația principală să transform ideile în realitate. Cred cu tărie că schimbarea începe acasă, iar ceea ce construiesc nu este doar pentru prezent, ci pentru a lăsa o lume mai bună generațiilor ce vin — în special pentru copiii noștri. Când simt că ideile mele sunt prea „înaintea timpului”, găsesc inspirație și echilibru în familie — în soția mea, care mă susține necondiționat, și în fiica noastră.
Dacă ai crea un manifest despre arhitectura care unește oameni, care ar fi primul principiu?
Hora Village e, în esență, un model de locuire care reface cercul comunității: în loc să ne închidă în spatele ușilor, ne aduce mai aproape. Cred că arhitectura trebuie să încurajeze apropierea, să invite la dialog, să construiască încredere între oameni. De aici începe tot.
Ce ți-ai dori să simtă cineva când pășește pentru prima dată în Hora Village?
Să simtă că ar putea rămâne, că și-ar putea crește familia aici. Așa aș ști că am făcut ce trebuie.
Mi-aș dori să simtă liniște. Un fel de respirație adâncă, ca atunci când ajungi acasă după multă alergare.
Te-ai opus grabei și înălțării rapide și ai ales să construiești lent și bine. De ce?
Calitatea cere timp, iar relațiile – între oameni, între om și natură, între om și loc – se clădesc în ritmul firesc, nu pe repede înainte.
Hora Village nu este un proiect doar de livrat, ci un loc de trăit. Am preferat să respectăm fiecare etapă, să ascultăm oamenii, să corectăm unde e nevoie, decât să bifăm termene. Pentru mine, durabilitatea nu e doar despre beton, ci despre încredere.
Există o greșeală care te-a învățat mai mult decât orice reușită?
Am înțeles cu timpul că încrederea în oameni e la fel de importantă ca viziunea. Când îți alegi bine echipa și le lași spațiu să contribuie, rezultatul e mai bun decât ai fi putut tu singur să-ți imaginezi.
Cum reușești să-ți păstrezi echilibrul interior, când presiunea e să finalizezi, să vinzi, să livrezi?
Timpul petrecut cu familia, discuțiile sincere cu echipa și faptul că lucrez într-un proiect care îmi reflectă valorile mă țin centrat. Când vezi că ceea ce construiești aduce liniște, siguranță și sens în viața oamenilor, presiunea devine parte din proces, nu un obstacol.
Dacă ar fi să lași o singură idee scrisă pe o placă la intrarea în Hora Village, ce ai scrie?
Aș pune accent pe sloganul complexului: Când casa ta e în natură. Pentru că Hora Village este despre natură, despre un mod de trai în inima orașului, dar în același timp ferit de aglomerația urbană.