Dezvoltator Fondator Titania Invest Group
Nu vede în cuvântul „nu” un obstacol, ci o provocare. Fondatoarea Titania Invest Group, Tatiana Munteanu a demonstrat în 2025 că perseverența, disciplina și planificarea atentă pot muta munții – la propriu și la figurat. A urcat pe vârful Omu și a obținut certificarea în Project Management, consolidându-și parcursul profesional. Între cifre, documente și decizii, rămâne fidelă propriei misiuni: să construiască cu viziune și curaj, având mereu un plan prestabilit.
Valoarea mea nu vine din cât de mult fac pentru alții, ci din cât de fidelă sunt față de mine însămi.
De unde vin eu, femeile au făcut întotdeauna totul – au muncit, au crescut familii, au supraviețuit schimbărilor, una după alta. Nu se numea „împuternicire”, era doar viață. Asta mi-a format modul în care trăiesc și activez azi. Mi-am amintit de un citat: „Nu mă interesează să concurez cu nimeni. Sper ca toți să reușim.” Așa aleg să conduc. E loc pentru toți la masă – iar dacă nu e, construim una mai mare.
Povestea mea a început cu mama mea, care mi-a dat aripi să mă dezvolt liber și fără constrângeri. Am plecat de acasă la 15 ani, am avut curajul și plăcerea de a avea primul job la 16 ani, am studiat Jurisprudență. Viața le-a aranjat cum a știut ea mai bine și chiar dacă nu activez în domeniul juridic acum, calitățile dobândite la facultate mă ajută enorm în afacerea de dezvoltator imobiliar acum.
Sincer, îmi exprim feminitatea conducând așa cum au făcut-o femeile dintotdeauna: cu putere, inteligență emoțională și exact atât multitasking cât să pară fără efort (chiar și atunci când nu este). A fi femeie și manager de proiect nu sunt lucruri separate, ci se completează reciproc. Aduc empatie în conversațiile dificile, intuiție în planificarea riscurilor și o doză sănătoasă de umor de genul: „Hai că dacă reușim acest proiect, la toți ne ajunge de caviar pe pâine, nu doar unt.”
Acel moment de cotitură l-am trăit în Statele Unite în anul 2001, unde am văzut un model de viață în care dacă știi să dai din coate, să comunici și să ceri ajutor când e nevoie, poți deschide foarte multe uși și ai șanse foarte mari de a trăi viața de vis. Am revenit cu mintea fresh și voința de a face totul altfel decât rămăsese ca obicei din mentalitatea sovietică. Micile economii care le aveam, le-am investit în cărți și un laptop care mă ajuta să învăț mai bine, dar și să ofer ceva servicii contra plată care erau atunci solicitate printre studenți.
Ce aș vrea să învețe fiica mea de la mine? Că nu trebuie să fie perfectă ca să fie fericită. Că are dreptul să ocupe spațiu, să-și spună adevărul, să se răzgândească și să o ia de la capăt, ori de câte ori are nevoie. Aș vrea să înțeleagă că puterea nu înseamnă să faci totul, ci să știi când să lași ceva jos. Ea este aici ca să devină pe deplin ea însăși. Rolul meu este să merg alături de ea, nu înaintea ei. Sper să vadă la mine că e în regulă să te prăbușești uneori – și că e o mare putere să te ridici din nou.
Astăzi sunt mai puternică pentru că am învățat să stabilesc limite sănătoase în comunicarea cu oamenii din jur, să am încredere în instinctele mele și să nu mai încerc să fac totul corespunzător. Îmi amintesc cuvintele lui Aristotel: „Cunoașterea de sine este începutul oricărei înțelepciuni.” Înțelegerea limitelor și punctelor mele forte a făcut toată diferența.
Să-mi deschid propria afacere într-o altă țară, în România, în timp ce eram mamă de adolescent, a fost ca și cum aș fi sărit de pe o stâncă fără parașută. Mulți din jur îmi spuneau: „Să fii mamă e deja un job full-time, de ce să te complici cu toate astea? Acolo totul e diferit. Fă ceva mai simplu.” Îndoielile erau puternice și, sincer, uneori mă îndoiam și eu de mine. Au fost nopți târzii, decizii grele și momente în care am vrut să renunț. Dar acea decizie, deși cea mai înfricoșătoare, a fost și cea mai bună pe care am luat-o. M-a învățat că uneori cele mai mari riscuri duc la cele mai importante transformări.
Cred că fericirea este o stare de spirit care mi-a fost scrisă în ADN. E emoția care izvorăște din recunoștință pentru tot ce am și toți oamenii din jur cu care aleg să fiu alături. De aceea nu este zi ca să nu fiu fericită.
Am mare noroc de un mentor în viață. Când îmi pierd motivația sau am momente de slăbiciune, de simț că totul e în zadar, mă susține enorm și cel mai mult m-a ajutat sfatul „Numără-ți binecuvântările”.
Interviu de Doina Muntean, Foto: arhiva personală
#alegeri